Electro-acupunctura Electroacupunctura Electropunctura 723z2e

Dr. CONSTANTIN IQNESCU-TÎRGOVIŞTE

ELECTROACUPUNCTURA

©

EDITURA SP0RT-TURI8M

Bucureşti, 1984

CUPRINS Coordonator ştiin ţific al seriei „VACANŢA ŞI SĂNĂTATE" Prof. dr. GH. MOGOŞ

5 9 20

43 85 116 142 154 168 179 187 193 200

203 206 211

215 227 247 287

Coperta : Constantin Pohrib

Istoricul electroacupuncturii U niversalitatea fenom enului electric Energia (Qi) M eridianele (Jing Lo) Punctele de acupunctură (Xue Wei) Prop rietăţile electrice ale zonelor cutanate folosite în acupunctură Diagnosticul în acupunctură Diagnosticul electric în acupunctură C urentul electric-noţiuni elem entare P aram etrii electrici folosiţi în electroacupunctură P o laritatea electrozilor şi densitatea curen­ tului M odalităţi de aplicare a electroacupuncturii A vantajele electropuncturii şi electroacu­ puncturii Indicaţiile electroacupuncturii C ontraindicaţiile, efectele secundare şi ac­ cidentele electroacupuncturii Electroacupunctura după tehnica voii M ecanismul de acţiune al electroacupunc­ turii Lexic terapeutic M eridianele şi punctele de acupunctură Bibliografie

ISTORICUL ELECTROACUPUNCTURII

Energia electrică este pintre primele forme de energie cunoscute de om. Descărcările electrice (fulgerele şi trăsnetele), distrugă­ toare, au fost multă vreme privite ca arme pe care divinitatea le folosea pentru a pedepsi răutatea oamenilor. [Explicaţia lor ştiinţifică nu a avut loc decît foarte tîrziu. In antichitate (sec. VII î.e.n.), Thales din Milet a observat că prin frecarea unui baston de chihlimbar, acesta capătă proprietatea (ulterior recunoscută ca electrică) de a atrage corpurile uşoare. Primele forme de curent electric folosite în scop terapeutic au fost de origine natu­ rală. Astfel, în anul 43 e.n., Scribonius Largus aplica peştii electrici (denumiţi tor­ pile) pe zonele dureroase, în scopul ameli­ orării durerilor de cap sau a acceselor de gută. Aceeaşi sursă electrică a fost folosită, pentru calmarea durerilor, şi de celebrul medic din antichitate Galen (130 — 200 e.n.). După descoperirea electricităţii, curentul electric a fost larg folosit în fiziologie (ca stimul artificial) şi terapie (ca mijloc antialgic). In 1746, butelia de Leyda era folosită pentru tratarea unor paralizii,; iar Luigi Galvani (1737—1798) utiliza stimulii elec» 5

trici pentru studiul contracţiei musculare. Experienţele sale pe muşchii de broască, în anul 1798, marchează o eră nouă în fiziolo­ gie, în general, şi în electrofiziologie, în spe­ cial. In Japonia, Gennai Hiraga (1764) se nu­ mără printre primii care foloseşte electrici­ tatea srtatică în tratamentul unor afecţiuni, în special în paraliziile spastice. El a pus bazele electroterapiei, care în prezent cu­ prinde toate procedeele ce utilizează energia electrică în scop terapeutic şi care fac obiec­ tul unei mari părţi din fizioterapie. în Europa, părintele electroterapiei şi de asemenea al electroacupuncturii a fost Sarlandiere, care, între 1816 şi 1825, după in­ troducerea acupuncturii în Franţa, a folo­ sit pentru prima dată stimularea electrică prin intermediul acelor introduse în anu­ mite puncte, nu în mod obligatoriu punctei de acupunctură. Abia după un secol însă, electroacupunctura a început să fie folosită în mod sistematic, iniţial în Japonia şi China apoi în Franţa, Germania, România şi alte ţări. Electropunctura (stimularea electrică a punctelor, prin pielea intactă) a fost iniţiată de Duchenne de Boulogne (1855) care a ima­ ginat pentru stimularea cutanată o serie de electrozi de suprafaţă. Analizînd sistematic reacţia obţinută prin stimularea electrică a pielii el descrie o serie de „puncte de elecţie“, a căror excitare produce contracţia muş­ chilor subiacenţi. Ulterior (1866), Von Ziemsen şi Erb (1883) cartografiază punctele de pe corp, care produc prin stimulare contracţia 6

grupei musculare învecinate. S-a constatat că majoritatea acestor puncte sînt de fapt puncte de acupunctură. Mult mai tîrziu (în 1955), Coers demonstrează că punctele motorii (în acelaşi itimp şi puncte de acu­ punctură) sînt regiuni cu un prag scăzut de excitabilitate electrică, reprezentînd benzi terminale de inervaţie. iln 1934, Roge de la Fiiye întreprinde cer­ cetări asupra acţiunii terapeutice a curenţi­ lor electrici aplicaţi pe punctele de acu­ punctură, creînd Diatermopunctarul, care utiliza curenţi de înaltă frecvenţă a căror declanşare era asemănată cu o înţepătură electrică. Preluînd ideea, în 1953, Voii folo­ seşte în scop terapeutic un curent continuu de intensitate mică (1—3 |iA). Tehnica lui Voii cuprinde o etapă de detectare şi măsu­ rare a proprietăţilor electrice a punctelor şi în raport cu dezechilibrul energetic astfel evidenţiat, iniţiază un tratament bazat pe stimularea electrică a punctelor respective. O tehnică înrudită, denumită Ryodoraku, a fost dezvoltată în Japonia de Nakatani (64, 65). Ea se bazează pe studiul rezistenţei electrice cutanate cu ajutorul aparatului de­ numit Neurometru, punând în evidenţă aşaziisele „puncte eleatropermeabile". Acestea par a fi identice cu „punctele motorii", de­ scrise anterior de Von Ziemsen şi Erb, realizîndu-se în acest fel o punte de legătură între medicina occidentală şi cea orientală, fără ca autorii să fi urmărit în mod expres aoest lucru. Stimularea electrică nervoasă este o metodă de combatere a durerii, care foloseşte impul7

UNIVERSALITATEA FENOMENULUI şurile electrice pentru a modifica pragul de percepţie dureroasă. în prezent, trei teh­ nici sînt curent utilizate : stimularea transcutanată, stimularea cordoanelor posterioare ale măduvei şi stimulările centrale (43). Con­ form studiilor lui Lederberger (51), mecanis­ mul durerii este 70 % electrofiziologic, 10 % endorfinic şi 20 °/o neuroelectric şi electro­ magnetic. Stimularea electrică (prin curent continuu sau alternativ) transcutanată a nervilor poate modula percepţia nervoasă, scăzînd în mod evident pragul de sensibili­ tate. Efectul a fost deja înregistrat. în 1902, de Leduc, la cîini, pentru ca ulterior metoda să fie utilizată în anestezie, terapie inten­ sivă, neurologie, psihiatrie, obstetrică-ginecologie, medicină internă, neurologie, orto­ pedie, stomatologie etc. Spre deosebire de electropunctură sau electroacupunctură, care vizează stimularea unor puncte cutanate cu localizare precisă, stimularea electrică ner­ voasă transcutanată produce hipalgezie prin aplicarea difuză a stimulului electric pe zona dureroasă sau pe nervul ce deserveşte zona respectivă. în ultima vreme, tehnicile de electrostimulare au avansat către zonele nervoase centrale (măduvă, regiune periapeductală şi peri-ventriculară, talamus) tratament de excepţie pentru ameliorarea durerilor rezistente la alte modalităţi tera­ peutice (55).

ELECTRIC

Electricitatea este o formă de energie care îşi manifestă acţiunea sa prin forţe de atracţie sau de respingere. 'Ea poate fi naturală (at­ mosferică, terestră, biologică) sau artificială, adică produsă prin transformarea unui alt tip de energie (de exemplu, mecanică sau ca­ lorică) în energie electrică. Primul fenomen legat de prezenţa unei încărcări electrice (evident, fără a se cunoaşte la acea vreme natura lui) este cel menţionat de Thales din Millet (sec. VII î.e.n.) : un baston de chihlim­ bar capătă prin frecare proprietatea de atrac­ ţie. In prezent se ştie că acest fenomen ţine de structura atomului, alcătuit dintr-un nu­ cleu central încărcat pozitiv, înconjurat de electroni avînd sarcini electrice negative. Cînd aceste sarcini sînt în număr egal, corpul respectiv este neutru din punct de vedere electric. Un exces de electroni determină o încărcare negativă în timp ce un deficit de electroni determină o încărcare reziduală pozitivă. Acest tip de electricitate a fost de­ numită electricitate statică. Descoperirea în 1800 a pilei Volta, ca ur­ mare a experienţelor făoute de Galvani 9

privind contracţia muşchilor de broască atunci cînd sînt puşi în cu două me­ tale, a arătat că încărcarea electrică se poate deplasa, reprezentînd substratul curen­ tului electric. Electricitatea dezvoltată în organismele vii a fost denumită bioelectricitate. Ea se poate manifesta atît sub formă de electricitate statică, ic'îit şi sub formă de curent electric. Intre suprafaţa externă a pielii, de exemplu, şi faţa sa internă există o diferenţă de po­ tenţial de aproximativ 20 — 40 mV, inte­ riorul corpului fiind încărcat pozitiv faţă de suprafaţa externă care este negativă. Acest potenţial, adevărată barieră electrică ce limitează spaţiul molecular biologic de mediul din jur, face parte din electricita­ tea statică a corpului. De menţionat că par­ tea superioară a corpului este cu aproxima­ tiv 10 mV mai puţin electronegativă decît partea inferioară a corpului ; aceeaşi dife­ renţă se înregistrează şi între faţa posteri­ oară şi cea anterioară a corpului, ultima mai electronegativă decît prima. Aceasta cores­ punde conceptului energetic acupunctic, con­ form căruia, partea superioară precum şi faţa posterioară a corpului sînt zone de pre­ dominanţă Yang ; dimpotrivă, partea infe­ rioară şi faţa anterioară a corpului sînt zone de predominanţă Yin. Întrucît „structura electrică" a tegumen­ tului este neomogenă (punctele de acu­ punctură reprezintă zone cu rezistenţă elec­ trică mai mică şi cu potenţiale electrice mai mari), s-a sugerat că reţeaua meridianelor şi punctelor poate constitui un sistem de comu­ 10

nicare cu spaţiul fizic din jur, important pentru mecanismul de electroreglare al or­ ganismului. Un alt tip de electricitate statică se înre­ gistrează la nivelul tuturor celulelor corpu­ lui. Folosirea a doi microelectrozi, unul plasat pe suprafaţa membranei celulare şi altul in­ trodus în interiorul celulei, demonstrează existenţa unui potenţial electric, cu negati­ vul în interior (fig.l). Mărimea acestui poten­ ţial variază considerabil de la ţesut la ţesut,

Nq+ 135 mEq/l K+ 5 m Etj/l

Fig. 1 : — D iferenţa de potenţial intracelular/excelulară este consecinţa diferenţei de concentraţie electrolitică de cele două p ărţi ale m em branei celulare

mergînd de la — 10 mV la — 100 mV. In celula nervoasă, de exemplu, el este de — 70 mV. Această diferenţă de potenţial poartă 11

numele de potenţial de repaus. El se datoreşte diferenţei de concentraţie ionică dintre interiorul celulei (unde predomină K+ si Mg+2) şi exteriorul ei (unde predomină Na+j. Pentru menţinerea acestui gradient ionic, de care depinde şi gradientul electric, celula cheltuieşte o mare parte din energia chimică adusă cu alimentele. în celula nervoasă, de exemplu, se apreciază că 70% din energia chimică este utilizată pentru transportul ac­ tiv de ioni, pe baza cărora se realizează gradientele de concentraţie menţionate. Unele tipuri de celule (de exemplu, celu­ lele nervoase sau cele ale muşchiului cardiac) îşi îndeplinesc funcţiile lor specifice prin modificarea periodică a potenţialului celular. Un stimul specific aplicat acestor celule duce la scăderea potenţialului electronegativ, iar pentru perioade scurte de timp, chiar la pozitivarea lui. Astfel, de la — 90 mV, potenţialul scade progresiv, trece prin zona de neutralitate, ajungînd să inverseze pola­ ritatea electrică a celulei, ajungând la + 20 mV. Această variaţie de potenţial de 120 mV ce apare în cursul excitaţiei acestor celule poartă numele de potenţial de acţiune (fig.2.). Ea se datoreşte creşterii tranzitorii a permeabilităţii membranei celulare pentru sodiu. Depolarizarea celulară (scăderea po­ tenţialului interior al celulei de la — 90 mV către 0 ) se datoreşte în primul rînd pătrun­ derii masive a sodiului în celule. Repolarizarea celulei are loc imediat ce permeabilitatea membranei celulare revine la normal, iar concetraţia ionică este restabilită prin inter­ 12

venţia pompei active de N a+ /K + ce funcţio­ nează cu consum energetic important. Potenţialul de acţiune poate fi înregistrat dintr-o singură celulă cu ajutorul microelectrozilor. Un electrod plasat la o oarecare dis­ tanţă de un grup de celule va înregistra po­ tenţialul de acţiune a mii sau zeci de mii de celule. Potenţialele de depolarizare şi de re-

P o te n ţia lu l celulei d e p o la r iz a te

+20mV Linia bazala

OnV

Valoarea prcg-60mV Celula polarizata -9<W Potenţialul do repaus

L t a lu l

electric

Fig. 2: Potenţialul de acţiune. Stimulul extern scade potenţialul intracelular de la minus 90 la — 60 mV ; continuarea depolarizării se face autoîntreţinut (după Strong, 1973)

o

4|

V

Fig. 3: Potenţialul de acţiune extern produs de un grup de celule depolarizate concomitent (după Strong, 1973)

polarizare sînt în ca unde, avînd o componentă pozitivă (exprimă repolarizarea) şi o componentă negativă (exprimă polariza­ rea), cele două suprafeţe ale undelor fiind de mărime egală (fig.3).

Curenţii, rezultînd din activitatea organe­ lor interne, pot fi înregistraţi sub forma unor unde caracteristice : electrocardiogramă, electroencefalogramă, electroretinogramă, electroadrenogramă, electrotiroidogramă etc. Semnificaţia fiziologică a potenţialelor ce­ lulare nu este pe deplin cunoscută. Prezenţa lor în toate celulele vii (animale şi vegetale) sugerează importanţa lor deosebită în desfă­ şurarea proceselor biologice specifice. Să mai menţionăm că transmiterea influxului ner­ vos prin fibrele nervoase se aseamănă într-o oarecare măsură cu transmiterea mesajelor prin sistemele de telecomunicaţii, codificate prin variaţia parametrilor electrici. Aceşti „bioourenţi“ pot fi incluşi în categoria elec­ tricităţii dinamice. întrucât fiecare celulă reprezintă un mic generator electric, activitatea electrică a acestora poate fi considerată ca exprimînd procesele celulare. în adevăr, modificări fun­ cţionale pot fi puse în evidenţă în morfolo­ gia traseelor electrice specifice pentru dife­ rite organe : cord, creier, retină, suprarenale etc. întrucît variaţia de potenţial electric se însoţeşte de o variaţie paralelă a cîmpului magnetic, ne putem imagina corpul uman ca fiind dublat de o pulsaţie energetică continuă. Se presupune că meridianele de acupunctură nu reprezintă altceva decît li­ niile de interferenţă a cîmpurilor bioelectrice ale organismului, starea lor funcţională fiind dependentă de activitatea organelor in­ terne. Semnificaţia universală a fenomenului elec­ tric este sugerată şi de structura atomilor, definiţi ca particulele cele mai mici care îşi 15

Pig. 4 : Reprezentarea schematică a atomului de hidrogen. Forţa cen­ trifugă a electronului (Fj), încărcat negativ, este anulată de forţa centripetă exercitată de nucleu (F2), încăr­ cat pozitiv. Viteza de rotaţie (revoluţie) a electronului pe orbită = 2 000 Km/sec.

păstrează proprietăţile unui element chimic. După cum se ştie ei sînt alcătuiţi din nucleu şi înveliş (fig.4). Nucleul este încărcat,'pozi­ tiv (+ ), iar învelişul este încărcat negativ (—). Nucleul atomului este format din nueleoni (protoni încărcaţi pozitiv şi neutroni fără sarcină electrică), în timp ce exteriorul ato­ mului este reprezentat de orbitele pe care electronii, încărcaţi negativ, se mişcă cu o viteză de rotaţie de 2000 km/s. Modelul ato­ mului imaginat de Niels Bohr în 1918 (fig.5), ajustat conceptual de unele date ulterioare, preconizează că :

Fig. 5 : Reprezentarea simplificată a modelu­ lui atomului, concepută de Bohr : Â x = nu­ cleul ato m u lu i; E = elec tro n ii; K, L, M,N... = niveluri de energie ale electronilor

— electronii înconjură nucleul atomului pe orbite fixe, circulare sau eliptice ; -— electronii circulă numai pe orbitele cu poziţie • fixă (niveluri energetice), niciodată între ele ; — electronii fiecărei orbite posedă o anu­ mită energie. Cu cît ei sînt mai aproape de nucleu, cu atît energia electronilor este mai mică. Orbitele electronilor sînt organi­ zate în straturi desemnate cu literele, K, L, M, N, O, P. Cel mai apropiat strat de nucleu este stratul K ; — cînd un electron sare de pe un nivel de energie superior pe altul inferior, atomul eliberează energia sub formă de radiaţie ; — pentru a sări de pe un nivel inferior pe altul superior, electronul trebuie să absoarbă energie, absorbţie făcută sub forma unor „cuante de energie “. Atomul se află în stare neutră atunci cînd protonii ( + ) şi electronii ( — ) se află în număr egal. Atomul poate fi încărcat nega­ tiv (predomină numărul electronilor) sau pozitiv (predomină numărul protonilor) ; ultima situaţie apare exclusiv prin pierdere de electroni, întrucît numai aceştia pot varia ca număr. Numărul electronilor unui atom variază între 1 (pentru hidrogen) şi 92 (pentru uraniu). Electronii sînt dispuşi în straturi după o lege fixă. Primul strat K nu are niciodată mai m ult de doi electroni, ou ex ­ cepţia hidrogenului care are numai un sin­ gur electron. Pe straturile exterioare nu gravitează niciodată mai mult de opt elec­ troni. Aflaţi la distanţă mai mare de nucleu, 17

aceşti electroni au şi legăturile cele mai instabile faţă de atom. Ei pot să se mişte liber între atomi sau se pot ataşa atomilor învecinaţi. Cedînd sau captînd electroni, atomii neutri se pot încărca cu sarcini elec­ trice pozitive sau negative. Indiferent de nivelul de organizare al materiei la care ne referim (particule subatomice, atomi, molecule şi pînă la sistemele planetare), una din legile fundamentale care operează în natură este aceea a permanentei interacţiuni dintre două forţe opuse ca sens dar complementare, una pozitivă şi alta ne­ gativă. Această lege universală a fost în­ trevăzută cu mai bine de 2500 de ani în urmă de celebrul filozof chinez Lao Zi (sec. VI î.e.n.) care afirma că toate feno­ menele din natură sînt expresia interacţi­ unii a două principii : unul Yang, pe care l-a notat cu linie continuă ( — ) şi altul Yin, pe care l-a notat cu linie întreruptă (------- ). Să facem menţiunea că sistemul binar de notaţie (1 şi 0 ) stă la baza lim­ bajului folosit în lumea computerelor. Mer­ gînd mai departe, sub forma celor opt trigrame atribuite împăratului legendar Fu Xi (2953—2838 î.e.n.), filozofii din China antică au imaginat, în acelaşi timp sugestiv şi pre­ cis, evoluţia fenomenelor din natură în funcţie de predominanţa unuia din cele două principii, Yang sau Yin (fig. 6). Ele pot exprima cele patru tipuri de agregare a materiei (solidă, lichidă, gazoasă, plasmă), precum şi alte patru stări intermediare. Posibila evoluţie a unei stări în alta este 18

bine fundamentată în prezent, transformă­ rile ascultînd de primul principiu al termo­ dinamicii.

V' Fig. 6 : Trigramele lui Fu Xi sînt reprezentate de asocierea variată, dar ordonată a celor două principii opuse, Yang (—) şi Yin (------)

\\

II

1

\ \ \ \

------------ .

s ' / /

In fine, emblema anitică a raporturilor dintre Yang şi Yin (fig. 7) exprimă evo­ luţia permanentă a celor două principii fundamentale, în cursul căreia ori de cîte ori principiul Yang creşte, principiul opus, Yin, scade în mod proporţional. Caracterul ondulatoriu al evoluţiei acestor două prin­ cipii caracterizează toate fenomenele din natură. Această teorie ocupă un loc central în explicarea fenomenelor fiziologice şi a celor patologice.

ENERGIA (QI)

DEFINIŢIE In concepţia ştiinţifică modernă energia este înţeleasă ca „o capacitate a unui sistem de a realiza un lucru mecanic sau o altă acţi­ une echivalentă", fiind folosită ca „o măsură a activităţii". Energia poate îmbrăca diferite form e: calorică, electromagnetică, sonică, chimică, biochimică, nucleară etc. Din acest punct de vedere, energia poate fi potenţială (latentă sau statică) sau cinetică, care este exprimată numai de mărimile oe caracte­ rizează starea de mişcare în cadrul siste­ mului considerat. Aceste tipuri de energie nu pot fi înţelese fără existenţa paralelă a unui substrat material. Cu alte cuvinte, ma­ teria şi energia nu pot fi privite ca ele­ mente independente şi opozabile. Conform teoriei relativităţii lui Einstein, masa se poate transforma în energie, după cum ener­ gia uneori se poate transforma în masă (materia poate deveni energie, iar ener­ gia materie). Referindu-se la fiinţele vii, se poate pre­ supune că organizarea particulară a mate­ riei organice a indus (după unii, a fost indusă) o emanaţie energetică particulară, aflată totuşi în strînsă relaţie cu emanaţia energetică universală. In fiecare secundă, în 20

miliardele de celule ce alcătuiesc corpul uman are loc o infinitate de procese biochi­ mice, în acelaşi timp consumatoare şi pro­ ducătoare de energie, fără a putea preciza totdeauna semnificaţia intrinsecă a acestor procese. Se ştie, de exemplu, că fiecare celulă este un microcondensator electric, adică o microcentrală electrică care nu dis­ pare decît în momentul în care „viaţa14 celulei încetează. In concepţia fiziologică extrem-orientală, activitatea biologică atît cea normală, cît şi cea patologică, are două componente : una materială (aferentă corpului fizic) şi alta imaterială (aferentă „corpului energetic*4)-. Acest „corp energetic44 nu constituie expre­ sia activităţii corpului fizic ci mai curînd animatorul şi modelatorul lui. Această ener­ gie existentă în celulele primordiale (ovul şi spermatozoid) este cea oare induce, mo­ delează şi structuralizează corpul uman din momentul concepţiei pînă în momentul dis­ pariţiei (morţii) lui. In timp ce medicina occidentală s-a în­ dreptat mai mult asupra studiului corpului fizic, ale cărui legi sînt mai uşor de cu­ noscut şi de înţeles, medicina orientală s-a îndreptat mai mult asupra structurii „cor­ pului energetic44, ale cărui legi sînt numai parţial cunoscute şi înţelese. întrucît teh­ nologia modernă nu a ajuns încă la stadiul „vizualizării44, „măsurării44 sau ,,cîntăririi“ acestui corp energetic, informaţiile privind starea sa funcţională sînt apreciate indirect, analizînd reflectarea impactului său asupra corpului material, adică asupra activităţii diferitelor organe, componente ale acestui 21

corp material. Privită în acest fel, medicina energetică constituie o etapă firească a evo­ luţiei gîndirii biologice, o completare va­ loroasă a medicinii occidentale, care a atins cote extrem de înalte în analiza structurii şi funcţiei corpului material. Existenţa energiei ca animator al structu­ rilor vii a fost presupusă de toate şcolile medicale. Vechii hinduşi au denumit-o ,,Prana“ Hipoorate, „Physis“, Paracelsus „Archeus“, medicina homeopată „Dynamis“, Albert Szent-Gyorgyi „Syntrofie“, fizica mo­ dernă „Bioplasmă“ etc. Vechii chinezi au denumit această energie drept „Qi“, termen exprimînd atît „suflul cosmic universal14, cît şi „energia vitală a individului". Qi (energia) eiste imaterială, invizibilă, intangibilă (în sensul de nemăsurabilă, cel puţin pentru tehnologia actuală). Ea trebuie privită ca un fel de vibraţii sau valuri de unde cu frecvenţe şi amplitudini variabile. La toate nivelurile de organizare a materiei, fie atom, fie vieţuitoare, energia (Qi) se caracterizează prin mişcare şi ritm. Fizica modernă afirmă că fiecare parte a atomului comportă un element care îi este comple­ mentar (dualitatea pozitiv-negativ), iar mag­ netismul corpuscular este asemănător cu magnetismul intergalactic. Astfel, toate lu­ crurile, indiferent de nivelul lor de orga­ nizare, sînt legate între ele prin energie. Energia corpului uman, ca şi a oricărei vieţuitoare în general, se află în strînsă interdependenţă cu energia universală, din care face parte şi de care nu poate fi izolată. O imagine foarte sugestivă este aceea că „omul trăieşte în energie ca peştele în apă“. 22

Studii efectuate în laboratoare în diferite ţârî arată că plantele şi animalele sînt le­ gate între ele printr-o formă de energie neperceptibilă, dar care le permite instan­ taneu comunicarea la distanţă. Unele feno­ mene demonstrate ca reale, ca telepatia, hipnoza pot fi explicate prin acţiunea acestei energii, care operează conform altor legi decît cele cunoscute pînă în prezent. Intr-adevăr, pe lingă formele cunoscute de existenţă ale materiei (solidă, lichidă şi gazoasă) s-a avansat ipoteza existenţei unei a patra forme, numită de „plasmă“, pe care Inyushin (42) o numeşte „bioplasmă“. Aceasta ar consta dintr-un nor de particule subatomice, aflate în echilibru cu particu­ lele ce reprezintă ul materiei solide, lichide şi gazoase din care este alcătuit corpul fizic. In acest fel, ţesuturile vii pot fi privite ca insule de materie suspendate în norul energetic universal. în acest con­ text, meridianele de acupunctură au fost asemuite curenţilor oceanici, care nu au căi preformate, dar îşi pot manifesta efectul la mari distanţe. După cum era de aşteptat, mulţi autori au încercat să asimileze Qi (energia) cu fenomenele electrice care au loc în toate celulele vii. Cu multă vreme în urmă Lakhovsky (1869—1942) a arătat că celulele sînt capabile să emită şi să recepţioneze unde electromagnetice cu o frecvenţă de 10—100 Hz. La rîndul său Burr (19) a sta­ bilit că materia vie este străbătută de forţe electrodinamice, iar Lund (54) afirmă că aceste forţe electrodinamice sînt determi­ nante importante ale organizării sistemelor 23

vii. Modificări mici ale cîmpului electrodinamic pot cataliza (induce) transformări biologice cu semnificaţie fiziologică (dezvol­ tarea embrionului, de exemplu) sau patolo­ gică (tulburarea activităţii unui organ). Acest gen de energie se presupune a avea capacităţi de autoorganizare şi autocon­ trol explicînd extraordinara forţă de auto­ apărare şi autovindecare a organismelor vii. Mobilizarea capacităţii proprii de auto­ apărare şi control se presupune a sta la baza efectului placebo, precum şi la baza unor tehnici de vindecare, neinduse in ca­ drul metodelor convenţionale de tratament medical. La rindul ei, acupunctura, într-un cadru logic şi bine fundamentat pe baza experienţei acumulate de-a lungul secolelor, pare a avea proprietatea de a influenţa, în­ tr-un anumit sens, dereglările energetice care stau la baza diferitelor boli. Pentru a explica existenţa în corpul uman (fizic) a traiectelor energetice („a cîmpurilor“), teoria relativităţii lui Einstein este deosebit de utilă. Ea postulează că prezenţa cîmpului nu este independentă de masă, fiind o condiţie pentru şi un deter­ minat al comportamentului materiei. Se ştie că în natură există numeroase cîmpuri electrodin amice determinate de particulele care interacţionează unele cu altele, mer­ gînd de la cîmpurile mici prezente în atomi pînă la imensele cîmpuri gravitaţionale ale planetelor. In domeniul ordinului lor de mărime, aceste cîmpuri electromagnetice pot să-şi exercite influenţele la distanţe mai mari sau mai mici. Schuldt (87) consideră că meridianele de acupunctură pot fi inter­

pretate ca traiecte pe care are loc o con­ densare a forţelor cîmpurilor electromagne­ tice, rezultate din activitatea conjugată a grupelor de celule, alcătuind diferitele or­ gane. Este un punct de vedere pe dare l-am susţinut şi noi (34, 37), cît şi alţi autori (15, 23, 33, 67, 83, 85) şi care oferă o ex­ plicaţie acceptabilă, cel puţin pentru unele aspecte legate de „fenomenul" acupunctură. întrucît cîmpurile electromagnetice, ce se presupun a reprezenta substratul meridia­ nelor de acupunctură, nu pot fi încă cuan­ tificate şi în obiectiv, există unele rezerve în interpretarea mecanismului de acţiune al metodelor terapeutice energetice, ale căror rezultate clinice, însă, nu mai pot fi contestate. Deşi în prezent dispunem de numeroase argumente prin care se poate face o apro­ piere între Qi (energie) şi fenomenele bioelectrice, acestea nu pot explica decît unele din efectele acupuncturii. Mai mult, în concepţia chineză, energia (Qi) poate îm­ brăca mai multe forme, fiecare din tipurile de energie 'biologică avînd o semnificaţie precisă şi un rol definit în activitatea organismului.

CLASIFICAREA TIPURILOR DE ENERGIE BIOLOGICĂ Deşi s-au făcut progrese extraordinare în cunoaşterea corpului fizic uman, coborîrea la nivelul substratului biochimic al activi­ tăţii biologice a deschis orizonturi atît de largi şi de neaşteptate, încît a devenit lim­ 25

24

pede că o singură generaţie nu poate avea pretenţia epuizării vreuneia din direcţiile de cercetare în care este angrenată medicina modernă. Trecînd la medicina energetică, care are ambiţia investigării „corpului energetic", lucrurile nu stau cu mult mai bine. In acest domeniu, generaţia actuală este aproape total tributară observaţiilor atente făcute pe parcursul a mai multor mii de ani, în perioadele în care omul avea mai mult timp la dispoziţie pentru a observa organismul în ansamblul său şi, de asemenea, în ansam­ blul mediului în care trăieşte. Medicina energetică necesită un antrenament prelun­ git în sesizarea (diagnosticarea) unor modi­ ficări clinice minore sau lipsite de semnifi­ caţie semiologică în medicina convenţională, în concepţia chineză, diferitele funcţii ale organismului (funcţia de apărare, nutriţia ţe­ suturilor, activitatea nervoasă şi psihică etc.) sînt susţinute de un anumit tip de energie. In linii mari, diferitele forme de manifestare a energiei (Qi) pot fi împărţite în două mari categorii (tabelul 1) : Energiile fundamentale care cuprind: a) energia ancestrală {Zong Qi) şi b) energia psiho-informaţională (Shen Qi) care im­ primă individualitatea structurală (tipul constituţional) şi psihică (tipul temperamen­ tal) al indivizilor. Energiile de înitreţinere care cuprind: a) energia nutritivă (Ying Q i); b) energia de­ fensivă sau de apărare (Wei Qi) ; c) energia „materială", sîngele (X u e); d) energia modulatorie exogenă. 26

Tabelul l CLASIFICAREA TIPURILOR DE ENERGIE 1. Energiile fundamentale

a) Zong Qi (energia ancestrală) b) Shen Qi (energia psihoinformaţională) 2. Energiile de întreţinere a) Ying Qi (energia nutritivă, trofică) b) Wei Qi (energia defensivă sau de apărare) c) Xue (sîngele) d) energia modulatorie exogenă

Pentru a-şi îndeplini rolul lor în organism fiecare din tipurile energetice menţionate împrumută preferenţial anumite căi (meri­ diane, vase de sînge, nervi). Spunem pre­ ferenţial, întrucît un anumit tip de „canale energetice” (meridiane) conţine mai multe (dacă nu chiar toate) feluri de energie, aces­ tea avînd relaţii de interdependenţă şi de echilibru dinamic. în raport cu calităţile diferitelor tipuri de energie, acestea pot fi caracterizate ca aparţinînd polarităţii Yang sau polarităţii Yin, fapt ce exprimă dualitatea tuturor fenome­ nelor naturale, inclusiv a acelora din lumea vie.

CARACTERIZAREA YANG Şl YIN A ENERGIEI în lucrarea Nei Jing (cca 400 î.e.n.) sînt deja enunţate caracteristicile fundamentale ale energiei (Qi) ca principiu universal, aplica­ 27

bil tuturor fenomenelor din natură, indife­ rent de stadiul lor de dezvoltare şi de modul lor de expresie. „Principiul Yin şi Yang este principiul de bază al întregului Univers". „Respectarea legilor Yang şi Yin înseamnă viaţa ; nerespectarea lor înseamnă moartea". „Yang tinde către distrucţie, iar Yin tinde către conservare'1. „Yin pune în rezervă esenţa şi o pregăteşte pentru utilizare, Yang serveşte ca protector împotriva pericolului extern şi de aceea trebuie să fie puternic". „Yang con­ trolează exteriorul........ Yin controlează in­ teriorul." După cum rezultă din aceste citate, carac­ teristicile de bază ale calităţilor Yang şi Yin sînt următoarele : —■Yang şi Yin sînt elementele fundamen­ tale ale unui principiu unic (Qi), care se aplică tuturor fenomenelor din natură trecînd de la macrocosmos la microcosmos ; — cele două forţe, Yang şi Yin, sînt opuse ca sens, însă complementare şi inseparabile. Această dualitate materială şi fenomenolo­ gică face ca toate procesele şi structurile universului să fie simetrice ca polaritate şi intercorelate prin reacţii de tip „fead-back" ; — în natură nu există nici un lucru sau un proces exclusiv Yang sau Yin ; ele sînt predominant Yang sau predominant Yin, cele două principii aflîndu-se în echilibru dinamic, astfel încît creşterea unuia în­ seamnă descreşterea celuilalt şi invers. Sistemele naturale la care se aplică legile dualităţii Yang-Yin cuprind : particule subatomice, atomul, moleculele, macromoleculele, 28

celulele, ţesuturile, organele, organismul, grupurile sociale reprezentate de familii sau popoare. în evoluţia materiei, un salt calita­ tiv fundamental este înregistrat la nivelul organizării celulare. Nivelul nou de organi­ zare materială şi energetică reprezentat de celulă este marcat de calităţile noi care sînt caracteristice vieţii şi care cuprind, printre altele, metabolismul şi capacitatea de repro­ ducere. Una din caracteristicile fundamentale ale dualităţii Yin—Yang este echilibrul dinamic existent între ele. Acest echilibru dinamic scoate în evidenţă relativitatea calităţilor Yin şi Yang, care poate fi exemplificată prin mo­ dul de organizare al moleculelor de apă. Aflat în stare gazoasă (monomerică), calita­ tea apei este Yang ; aflată în stare lichidă (tri sau tetramerică) apa capătă calităţi Yin (devine mai consistentă), pentru ca în stare solidă (gheaţă, reprezentând polimeri de 6-8 molecule de apă) ea să fie predominant Yin. în acest ciclu de transformare, starea lichidă este Yin faţă de starea gazoasă, în acelaşi timp fiind Yang faţă de starea solidă (gheaţă). Un alt exemplu de transformare a energiei (Yang) în materie (Yin) este furnizat de pro­ cesul fotosintezei în cursul căruia energia solară (Yang) este captată şi înmagazinată în principiile materiale (proteine, lipide, glu­ cide) din plante (Yin). De altfel, în teoria relativităţii lui Einstein, este deja postulată relaţia dintre masă (Yin) şi energie (Yang). Masa dă naştere la energie, iar energia pro­ duce masă. Această lege a fost deja sublini­ ată în Nei Jing în care găsim afirmaţia că 29

„Universul este oscilaţia celor două activităţi, Yang şi Yin şi transformările lor“. Unitatea Yin-Yang cunoscută de medicii din antichi­ tate a fost figurată în imaginea Dao repre­ zentând discul împărţit simetric în două părţi printr-o sinusoidă şi avînd în fiecare din cele două părţi un mic nucleu opus ca semn (fig. 7). Imaginea sugerează în acelaşi timp opoziţia dar şi complementaritatea celor două componente.

minant Yang (cele bogate în proteine) sau predominant Yin (cele bogate în glucide). Ziua este Yang, noaptea Yin ; căldura este Yang, frigul este Yin ; mişcarea este Yang, repausul este Yin ; eatabolismul este Yang, anabolismul este Yin etc. După cum se ob­ servă, toate fenomenele din natură pot fi in­ cluse în una sau alta din cele două calităţi (tabelul 2 ). Tabelul 2 CLASIFICAREA YANG-YIN A UNOR PROCESE FIZIOLOGICE

Fig. 7 : Emblema Dao, reprezentînd echilibrul dintre cele două forţe opuse Yang şi Yin. Rela­ tivitatea celor două principii este redată prin existenţa în teritoriile Yang şi Yin a unui mic nucleu de polaritate opusă.

Conceptual, energia cosmică (incluzînd şi energia Solară, motorul vieţii pe Pămînt) este Yang, în itimp ce energia Pămîntului este Yin. Tot astfel, alimentele pot fi predo30

Yang

Yin

Activitate Stare de veghe Catabolism Parasim patic Cald Hipertensiune Acid Alimente cu conţinut scăzut în apă Alimente bogate în sodiu Indivizi slabi

Inactivitate Somn Anabolism Simpatic Bece Hipotensiune Alcalin Alim ente cu con­ ţinut crescut în apă Alim ente bogate în potasiu Persoane obeze

Referitor la structura corpului uman, exte­ riorul corpului este Yang, interiorul corpului Yin ; partea superioară a corpului este Yang, partea inferioară a corpului Yin ; faţa poste­ rioară a corpului este Yang, faţa anterioară a corpului este Yin ; partea stângă a corpului este Yang, partea dreaptă a corpului este. Yin ; 31

viscerele cavitare (numite viscere Fu) sînt Yang, iar organele parenchimatoase (numite organe Zang) sînt Yin. Viscerele Yang sînt în relaţie directă cu exteriorul, mediind aportul energetic, în timp ce organele Yin au funcţia de punere în rezervă a energiei. Din cele 12 meridiane principale 6 sînt de natură Yang (circulă predominant pe faţa postero-externă a membrelor), iar 6 sînt de natură Yin (circulă predominant pe faţă antero-internă a membrelor). Dintre energiile corpului cea mai Yang este energia Wei (defensivă), iar cea mai Yin este energia Zong (ancestrală) şi Xue (sîngele) ; celelalte tipuri de energie, Ying Qi (energia nutritivă), Shen Qi (energia psihoinformaţională) şi energia modulatorie exo­ genă prezintă calităţi Yang şi Yin în propor­ ţii relativ egale.

ZONG QI (ENERGIA ANCESTRALĂ) în textele chineze întîlnim mai multe tipuri de energie ereditară şi anume : Jing Qi (energia esenţială), Yuan Qi (energia origi­ nală), Tinh (energia ancestrală căpătată). Acestea pot fi privite ca aspecte ale energiei ancestrale (Zong Qi), toate avînd caracter ereditar (energia cromozomică). Darras (26) le include sub termenul de ener­ gia de programare-reglare, constituind ener­ gia care induce dezvoltarea individului după un program precis. „Există mai întîi Ener­ gie prezentă înaintea formării corpului fizic". 32

Această energie, concentrată în structura cromozomilor, precede şi induce embriogeneza, creşterea, diferenţierea şi dezvoltarea. Zong Qi este superpozabilă cu potenţialul ereditar căpătat în momentul unirii sperma­ tozoidului (rădăcina Yang) cu ovulul (rădă­ cina Yin). Ea reglează marile etape ale vieţii : creşterea, pubertatea, menopauza (andropauza), îmbătrînirea şi moartea. Ga energie de „programare-reglare" ea induce şi între­ ţine ritmurile biologice o perind prin siste­ mul neuroendocrin. Conform teoriei chineze, momentul puber­ tăţii şi menopauzei sînt pentru femeie un multiplu de 7 şi anume 7 + 7 = 14 ani şi respectiv 7 X 7 = 49 ani ; la bărbat aceste perioade de dezvoltare sînt multiplu de 8 şi anume 8 -f 8 = 16 ani şi respectiv 8 X 8 = = 64 ani. Energia ancestrală este responsabilă de longevitate şi vitalitate. A fost asemuită cu o „peau de chagrin", care se micşorează trep­ tat ou trecerea timpului. Printr-o bună igi­ enă a vieţii, respeotind legile universului, Yin-ul şi Yang-ul, ritmurile biologice, dieta, modul de respiraţie, această energie poate fi economisită şi protejată dar nu crescută sau înlocuită. Conform tradiţiei, epuizarea ener­ giei ancestrale care circulă în diferite meri­ diane are loc după un program bine stabilit : la 50 de ani se diminuează energia ficatului, ta 60 de ani energia inimii, la 70 ani energia splinei, la 80 de ani energia plămânului şi la 90 de ani energia rinichilor. La 100 de ani, de regulă, energia organelor s-a epuizat, rămînînd numai corpul fizic. 33

Energia ancestrală (Zong Qi) esite cea mai profundă dintre energii şi deci cea mai pro­ tejată. Ea îşi are originea (şi sediul) în orga­ nul rinichi (axa suprarenale-gonade), de unde este distribuită în organism prin meri­ dianul rinichiului şi prin cele 8 vase extra­ ordinare. Se ştie că rinichiul (şi în special, glandele suprarenale care ţin de acest organ) este punctul de pornire a Vasului Guvernor, Va­ sului de Concepţie şi a meridianului extra­ ordinar Chong Mai, denumit şi „mama celor 12 meridiane'1. Deşi Zong Qi circulă în spe­ cial prin vasele extraordinare, o parte pă­ trunde şi în meridianele principale, în fapt fiind o energie ou distribuţie ubiquitară. Există o circulaţie a energiei Zong care pare a fi următoarea : organul rinichi ---- *■ meridianele extraordinare ---- * meridianele principale (pătrunde prin punctele Jing)---- > meridianele extraordinare (trece prin punc­ tele de emergenţă R2, pentru Yin Qiao, Rg pentru Wei Yin, VB^ pentru Dai Mai, ^63 pentru Yang Wei şi tot pentru Yang Qiao). întrucît îşi are originea în rinichi, Zong Qi este legată de loja energetică apă (rinichi/ vezică) (fig. 8). Pentru a-şi îndeplini rolul său, energia Zong înnăscută trebuie şă fie susţinută de o energie Zong cîştigată cu origine alimentară (Ta Qi) şi respiratorie (Kou Qi). Această energie cîştigată rezultă din fuzionarea quintesenţelor energiilor Ying (de natură Yin) 34

şi Wei (de natură Yang) şi se numeşte Jing Qi (energia esenţială). Pe lîngă funcţiile energiei Zong Qi menţi­ onate mai înainte trebuie adăugat rolul ei în formarea energiilor Ying Qi, Wei Qi şi Xue SHEN Qi

YING fti

WEI QI

D ET ER M IN A N T »

ciclici

APA

ZONG Qi

R |

p

110 1

EXOG EN I

Fig. 8 : Cele cinci unităţi energetice cu energiile şi funcţiile neuropsihice corespondente

din alimente şi energia inspirată, precum şi în asigurarea propulsiei acestora în meri­ diane şi vasele sangvine. Cu alte cuvinte, Zong Qi asigură dinamismul cardiocirou'lator şi respirator. Punctul de concentrare al energiei Zong este VC17 („Zong Qi se acumulează în piept“), cunoscut ca făcînd parte din „marea energie". Dată fiind importanţa stomacului în elaborarea energiei terestre şi respiratorii, Zong Qi este strîns legată de vasul Lo numit Xu Li („marele Lo al stomacului"). 35

SHEN QI (ENERGIA PSIHICĂ SAU PSIHOINFORMATIONALĂ) Această energie comandă ansamblul procese­ lor nervoase şi psihice, care se desfăşoară atît la nivel eortieal, cîit şi subcortical. Shen Qi este un tip de energie foarte com­ plexă, în alcătuirea căreia participă fiecare din cele 5 loji energetice care domină o anu­ mită funcţie neuropsihică : cuplul cord/in­ testin subţire corespunde logicii (prelucrarea datelor şi memoria asociativă) ; cuplul splinăpancreas/stomac corespunde memoriei meca­ nice (stocarea datelor) ; cuplul plămîn/intestin gros corespunde subconştientului şi in­ tuiţiei („ideile inconştiente care pot fi valorificate la nevoie"); cuplul rinichi/vezică corespunde voinţei, iar cuplul ficat/veziculă biliară, imaginaţiei. Participarea fiecărei loji energetice în mo­ dularea energiei Shen asigură individului un anumit profil de emotivitate şi de intelect. Shen Qi are o parte circulantă (de natură Yang) şi o parte de rezervă (de natură Yin). Aceasta din urmă este conservată în rinichi, făcînd parte din energia ancestrală (sau cel puţin în relaţie strânsă cu ea). Ea stă la baza temperamentului moştenit şi a potenţialului intelectual al individului. Shen Qi este distribuită în organism prin meridianele distincte, numite şi de control central. în adevăr, aceste vase secundare se desprind din meridianele principale la ni­ velul punctelor He şi au un traiect ascen­ dent, către extremitatea cefalică. Energia Shen este dominată de loja energetică Foc (cord/intestin subţire). 3$

YING QI (ENERGIA NUTRITIVĂ) Această energie se mai numeşte energia „constructivă" sau „de întreţinere". Ea irigă toate organele şi ţesuturile, asigurîndu-le troficitatea. De asemenea, ea participă în producţia sîngelui (Xue) şi a „lichidelor cor­ pului". Ying Qi circulă profund în meridianele principale şi în vasele Lo longitudinale. Cali­ tatea sa este jpredominant Yin. Ying Qi are origine exogenă. Alimentele şi apa ajung în stomac la nivelul celor 3 fo­ care. în regiunea focarului mediu principiile alimentare „mai pure“ (probabil glucidele, proteinele şi lipidele de origine vegetală) sînt preluate şi trimise în focarul superior unde împreună cu energia respiratorie va forma Ying Qi. Această energie este trimisă iniţial în plămîn de unde va începe marea circu­ laţie a meridianelor principale (fig. 9). Ying

Fig. 9 : Marea circulaţie energetică în meridianele principale, cu orarul maximei lor activităţi

Qi are o cronologie precisă în nictemer, cu o concentrare deosebită în fiecare meridian timp de 2 ore. Ea are în plus o cronologie 37

lunară, sezonieră, anuală, decanuală şi decaduo-anuală. Metabolismul energiei Ying Qi este do­ minat de isuperlojele energetice Trei Focare (asigură calitatea Yang, adică circulaţia şi distribuţia ei în organism) şi Vase—Sex (asigură calitatea Yin, adică depozitarea sau anabolismul energetic). Energia Ying Qi co-* respunde elementului pămînt (stomac/splinăpanoreas). Propulsia energiei Ying Qi în meridianele principale este asigurată de energia an­ cestrală.

WEI QI (ENERGIA DEFENSIVĂ) Wei Qi, numită şi energia de apărare, a fost caracterizată ca „energia combatantă a alimentelor“ sau „energia vie, agitată". Ea are calităţi predominant Yang. Pentru a-şi îndeplini rolul său, Wei Qi realizează la suprafaţa corpului şi a mucoa­ selor (atît respiratorii, cît şi digestive) o adevărată „peliculă energetică" protectoare, întrucît se spune că această energie circulă „în 'afara meridianelor". Cînd această peli­ culă este intactă, energiile patogene exo­ gene nu-şi pot exercita efectele negative asupra organismului. Wei Qi este legată de mecanismele de apărare, care sînt extrem de variate. Unele din ele au expresie externă şi includ : vasomotriicitatea şi transpiraţia (implicate în homeostazia termică), pH-ul cutanat, rezis­ tenţa electrică cutanată, pragul de sensi­ bilitate cutanată, reacţiile congestive şi 38

inflamatorii cutanate, eliberarea substanţe­ lor vasoactive de tip serotonină, histamină, prostaglandine, bradichinină (cu rol în vasomotricitate şi termoreglare). Această funcţie este asigurată de energia Wei Qi care cir­ culă în meridianele tendino-musculare, aflate superficial, imediat sub epidermă. Energia aflată în aceste meridiane este pu­ ternic Yang şi extrem de mobilă. Ea asigură protecţia organismului prin intermediul punctelor Jing şi Yuan situate pe meridia­ nele principale. O altă categorie de reacţii de apărare are o expresie internă şi cuprinde sistemul imunităţii imediate şi întîrziate, leucocitele şi anticorpii, secreţia de cortizol, de catecolamine, de STH etc. Această funcţie este asigurată de energia Wei Qi care circulă în meridianele distincte, care fac legătura exterior-interior. Energia aflată în aceste meridiane este, de asemenea, de natură Yang, dar contaminată şi cu unele calităţi Yin, avînd în consecinţă o mobilitate mai mică decît energia circulînd în meridianele tendino-musculare. Wei Qi circulă mai superficial ziua şi vara, devenind mai profundă noaptea şi iarna. Ca şi Ying Qi, energia Wei Qi este pro­ dusă de alimente, la nivelul focarului mediu şi inferior. După extragerea energiei Ying Qi (mai pure), în traotul digestiv rămîne energia Wei Qi (mai puţin pură), care ar putea fi asimilată cu proteinele şi lipidele de origine animală. Odată produsă, Wei Qi este trimisă în meridianele tendino-musculare. Cele 6 me­ ridiane Yang sînt parcurse de 25 de ori 39

în cursul zilei, iar cele 6 meridiane Yin sînt parcurse de 25 de ori în timpul nopţii, în total în 24 de ore ea parcurge meridi­ anele de 50 de ori. Wei Qi asigură, printre altele, propulsia energiilor Yin Qi şi a sângelui în meridiane şi vasele sangvine. Wei- Qi este dependentă de loja energetică lemn (ficat/veziculă biliară).

XUE (SiNGELE) Xue, numită şi energia „structurală14, repre­ zintă una din cele mai Yin energii, mai materializate, mai canalizate şi identifica­ bile. Ea nu poate fi asimilată complet cu noţiunea de sînge din medicina occidentală, întrucît ea circulă nu numai în vasele san­ gvine dar şi în meridiane, avînd o distri­ buţie ubiquitară. Circulaţia sîngelui este asigurată de componenta energetică prove­ nită din Wei Qi. Se afirmă că sîngele reprezintă compo­ nenta Yin a energiei meridianelor, în timp ce elementul Yang este reprezentat de Ying Qi. Fiecare meridian are o anumită proporţie de Qi (energie) şi Xue (sînge), adică de Yang şi de Yin, conform tabelului 3. Ca şi pentru Wei Qi, Xue circulă mai superficial ziua şi vara, mai profund noap­ tea şi iarna. Această energie este în pleni­ tudine în perioada de lună plină, pentru ca apoi să descrească progresiv. Dacă ener­ gia patogenă exogenă- atacă în perioada de lună plină, ea nu poate pătrunde adînc ; dimpotrivă, dacă atacul are loc în perioada 40

Tabelul 3 PROPORŢIA RELATIVA DE ENERGIE (Qi) SI SINGE (XUE) IN MERIDIANE Nivelul energetic

Tae Yin Shao Yang Yang Ming Tae Yin Jue Yin Shao Yin

Meridianele IS TF IG P VS C

—V — VB —S — SP —F —R

Qi

Xue

î t

î î

î î

t

4

l

t

î

i

de descreştere lunară, energia exogenă poate pătrunde în profunzime. Sîngele ia naştere tot din alimente şi tot la nivelul celor Trei Focare. Ying Qi îm­ preună cu lichidele organice dau naştere, după trecerea prin cele 5 loji energetice, la Xue. Aceasta este apoi trimisă în me­ ridiane şi vasele de sînge.

ENERGIA MODULATORIB EXOGENĂ Darras (1982) descrie un tip particular de energie legat de cele 6 energii exogene, care în mod normal pătrund în organism şi „modulează14 (activează sau inhibă) funcţiile energetice ale acestuia. Cele 6 energii exogene s în t : vîntul, căl­ dura, umiditatea, uscăciunea şi frigul. Co­ respondenţele lor cu diferitele loji energe­ tice (conform ciclului celor 5 elemente) sînt redate în tabelul 4. 41

Tabelul 4

MERIDIANELE (JING LO)

Elemen­ tul Energia (Mişcarea exogenă energe­ tică) * Vînt Căldură Umidi­ tate Uscă­ ciune Frig

Organul Zang Viscerui Fu

CORESPONDENŢELE ENERGIILOR MODULATORII EXOGENE

Energia psihică

Lemn Foc

F C

VB Imaginaţie IS Logică

Pămînt

SP

Metal Apă

p

S Memorie Subcon­ IG ştient Voinţă v

R

Energia psihică patogenă

Mînie Bucurie Supă­ rare Anxie­ tate Teamă

*) sau ciclul energetic

După cum se ştie, în ciclul interrelaţiilor existente între cele 5 elemente, factorul de mediu corespondent elementului, în canti­ tate mică stimulează funcţia organelor co­ relate, în timp ce în cantitate mare atacă funcţia organelor corespunzătoare. Astfel, o acţiune „blîndă“ a factorilor exogeni are o activitate modulatorie asupra organelor interne, în timp ce o acţiune „brutală" trece în domeniul energiilor exogene numite patogene. Energiile climatice exogene au o ritmici­ tate bine definită care corespunde ritmurilor biologice exogene. Ele acţionează prin inter­ mediul meridianelor tendino-musculare în care circulă energia Wei Qi. Loja energetică corespondentă este re­ prezentată de elementul metal (plămîn/intestin gros).

CLASIFICAREA MERIDIANELOR Teoria meridianelor are ca scop explicarea relaţiilor şi influenţelor reciproce care există între diferitele părţi ale corpului, între diferitele organe şi între diferitele tipuri de canale (meridiane). O mare parte din teoriile patogenetice, metodele diagnos­ tice şi regulile terapeutice ţin de buna cu­ noaştere a traiectului şi relaţiilor dintre meridiane. Termenul chinezesc Jing Lo, tradus în limbile vestice sub numele de meridiane, corespunde mai curînd denumirii de canale. Canalele şi colateralele (cuprinzînd meridi­ anele secundare sau vasele secundare) sînt traiecte de-a lungul cărora energia (Qi) circulă în întregul organism. Privite în ansamblu, meridianele principale şi cele secundare realizează o reţea de canale şi canalicule, avînd dimensiuni mai mari sau mai mici, traiecte mai lungi sau mai scurte, mai drepte sau mai sinuoase, mai profunde sau mai superficiale. în textele vechi sînt descrise cel puţin 72 de traiecte, a căror clasificare este redată în tabelul 5. Principalele caracteristici ale diferitelor tipuri de meridiane sînt următoarele : 43

Tabelul 5 CLASIFICAREA MERIDIANELOR (JING LO) 12 Jing Lo (Cele 12 meridiane principale) 12 Jing Bie (cele 12 meridiane distincte) 12 meridiane tendino-musculare 8 Qi Jing (cele 8 meridiane extraordinare) 16 Lo Mai primare (16 Lo longitudinale) 12 Lo Mai secundare CI2 Lo transversale)

• Cele 12 meridiane principale :sînt cele mai importante canale ale organismului. Ele posedă 2 porţiuni : o porţiune externă (cu­ tanată), pe care se găsesc înşiruite cele 361 puncte folosite în tratam ent; o porţiune internă care face legătura traiectului extern cu organele cavitare (Fu) sau parenchimatoase (Zang). ® Cele 12 meridiane distincte (diver­ gente) sînt canale secundare care se desprind din meridianele principale 'la nivelul unor puncte situate în apropierea genuchiului sau cotului (punctele He) şi care realizează o Jiegătură exterior-interior, adică între me­ ridianele principale şi organele interne. • Cele 12 meridiane tendino-musculare sînt descrise mai curînd oa benzi decît ca­ nale, realizînd la suprafaţa corpului un fel de ecrane de protecţie a meridianelor prin­ cipale împotriva energiilor patogene externe. • Cele 8 meridiane extraordinare sînt, cu excepţia canalelor mediane Ren Mai (Vasul de Concepţie situat anterior) şi Du Mai (Vasul Guvemor, situat posterior), traiecte virtuale, care devin reale în momentul în 44

care există un dezechilibru energetic com­ plex în meridianele principale. Ele sînt considerate ca vase ce apar prin preaplinul meridianelor principale. • Cele 16 meridiane Lo longitudinale (vasele de conexiune) sînt traiecte aproxi­ mativ pariatele ou cele ale meridianelor principale şi oare se desprind din punctele Lo ale acestora. Sînt vase de protecţie ale organelor Zang şi viscerelor Fu, realizînd o acumulare a energiilor patogene (per­ verse) exogene, în felul acesta întîrziind migrarea lor către viscerele din interiorul corpului. • Cele 12 meridiane Lo transversale (meridiane de conexiune secundare) reali­ zează canale de legătură între punctele Lo şi sursă (Y.uan) ale meridianelor cuplate, constituind o reţea de protecţie, care per­ mite o mai bună echilibrare energetică a celor 2 meridiane pe care le leagă. In genenal, meridianele principale şi cele secundare sînt bilaterale şi simetrice. Fac excepţie cele 2 vase mediane (Ren Mai şi Du Mai), meridianele lor Lo longitudinale, ca şi meridianele Lo longitudinale numite „marele Lo al splinei" şi „marele Lo al stomacului Analizînd componentele reţelei de meri­ diane, două constatări ies în evidenţă : im­ posibilitatea asimilării lor cu vreuna din structurile anatomice cunoscute (nervi, vase sangvine sau limfatice, muşchi e tc .); întru­ cît există numeroase căi de comunicare între meridiane (şi organe), modalităţile de trans­ 45

misie şi progresie ale tulburărilor energetice caracteristice diferitelor afecţiuni pot fi multiple. De asemenea, modalităţile de tra­ tament (punctele ce pot fi folosite) pentru aceeaşi tulburare pot fi multiple. De aici nedumerirea celui care este de curînd in­ trodus în studiul acupuncturii, în faţa variabilităţii formulelor terapeutice indicate pentru o aceeaşi tulburare.

CELE 12 MERIDIANE PRINCIPALE (JING LO) Meridianele principale reprezintă un fel de ieşire, de proiecţie cutanată, a unor canale şerpuind în profunzime. Meridianele prin­ cipale sînt în număr de 12 , fiecare avînd cîte 2 ramuri, bilaterale şi simetrice. Caracteristicile principale ale acestor me­ ridiane sînt următoarele : • Cele 12 meridiane principale reali­ zează 12 traiecte aranio-caudale, avînd o lungime variabilă între 49 cm (meridianul cordului) şi 316 cm (meridianul vezică). Aceste cifre se referă la traiectul lor extern. • Numărul punctelor înşiruite de-a lun­ gul meridianelor principale variază între 9 (meridianul cordului) şi 67 (meridianul vezicii). • 6 meridiane principale sînt de natură Yang (3 .centripete, plasate pe faţa posteroexternă a trunchiului şi membrelor) şi 6 de natură Yin (3 centrifuge, plasate pe faţa antero-intemă a trunchiului şi membrelor). 46

• Din lungimea totală a celor 12 meridi­ ane 63% este reprezentată de meridianele Yang şi 37% de meridianele Yin. Pentru acest motiv, viteza de circulaţie a energiei în meridianele principale Yang este mai mare decît în meridianele principale Yin. • Cele 6 meridiane Yang sînt în legătură, în interior, cu 5 organe cavitare (Fu), iar cele 6 meridiane Yin sînt în legătură, în interior, cu 5 organe parenchimatoase (Zang). Meridianele trei focare şi vase-sex, unul Yang şi altul Yin, nu au corespondent orga­ nic ei unul funcţional. • Fiecare din cele 12 meridiane are un traiect extern şi un traiect intern care face legătura cu organele profunde. • Deşi fiecare meridian poartă numele unui organ, relaţiile lor fiziologice se extind şi la alte organe şi la alte funcţiuni. De exemplu, meridianul vezică posedă puncte care influenţează practic toate organele interne. • Fiecare meridian principal are un teri­ toriu cutanat subordonat, astfel încît supra­ faţa cutanată poate fi împărţită în 12 teri­ torii (evident bilaterale şi simetrice). • Cele 6 meridiane Yang sînt : intestin subţire, vezică, trei focare, veziculă biliară, intestin gros şi stomac ; cele 6 meridiane Yin sînt : cord, rinichi, vase-sex, ficat, plămîn şi splină-pancreas. • Cele 12 meridiane sînt cuplate între ele, două cîte două (un meridian Yang cu unul Yin), realizînd un circuit închis, după cum reiese din fig. 9. 47

• Relaţiile dintre cele 12 meridiane sînt complexe. In plan orizontal ele realizează 6 niveluri energetice, 3 de natură Yang şi 3 de natură Yin ; in plan vertical apar cele 6 cupluri de meridiane, care corespund si­ tuaţiei pulsurilor radiale.

--------- ,IS

--------- .

TAI YANG

V

-------- TF

SHAO YANG

V B --------

— IG

YANG MING

S

— P -------- VS ------------- C

—

TAI YIN

SP —

JU E YIN

F

---------

SHAO YIN

R

-------------

• Fiecare din cele 12 meridiane are un maximum de activitate de cîte 2 ore, realizînd ceea ce s-a numit „ceasul chinezesc", care exprimă ritmurile energetice ale meri­ dianelor (vezi fig. 9). • Trasarea meridianelor la suprafaţa cor­ pului dă impresia greşită că ele sînt locali­ zate superficial. In realitate însă, meridia­ nele pătrund în structurile subcutanate, uneori între muşchi segmentele sale proximale fiind încă şi mai profunde. ® Meridianele principale sînt în mare măsură traiecte energetice care îşi pot mo­ difica poziţia (adîncimea), .în. raport cu anotimpurile, ciclurile lunare ori diurne. De exemplu, în cursul verii, meridianele sînt mai superficiale în timp ce în cursul iernii ele devin mai profunde. Pentru acest motiv, acelaşi punct al meridianului trebuie înţepat mai profund iarna şi mai superficial vara.

• Valoarea funcţională a diferitelor puncte ale unui meridian este inegală. Prezintă o importanţă deosebită aşa-zisele puncte de comandă ale meridianelor, „punctele ener­ getice" care sînt situate distal, sub cot şi sub genunchi. Multe din acestea sînt situate la încrucişarea mai multor meridiane, explicînd eficienţa lor terapeutică deosebită. • Principala energie care circulă în aceste meridiane este energia nutritivă (Ying Qi). Traiectul meridianelor principale şi loca­ lizarea punctelor vor fi date la sfârşitul lucrării.

MERIDIANELE TENDINO-MUSCULARE Zona energetică cea mai superficială a cor­ pului este reprezentată de meridianele ten­ dino-musculare. Ele joacă un rol important în mecanismele de apărare ale organismului împotriva agresiunilor externe numite şi energiile perverse exogene. Caracteristicile principale ale meridiane­ lor tendino-musculare sînt următoarele : • Sînt ’în număr 'de 12, purtând numele celor 12 meridiane principale. • Nu sînt canale lineare, ca meridianele principale, ci benzi fuziforme, prezentând zone mai largi, de difuziune energetică, şi zone de concentrare („noduri"), constituind punctele de inserţie pe meridianul principal corespondent (fig. 10). • Au un traiect, în linii mari, superpozabil cu cel al meridianului principal,

48 49

Fig. 10: Meri­ dianele tendinomusculare, cu zonele lor de inserţie.

constituind pentru acesta un adevărat ecran de protecţie. Totuşi, traiectul lor nu este tot aşa de precis ca cel al meridianelor principale. Ele joacă rol important în pro­ iecţia cutanată a durerii, care după cum ştim împrumută de multe ori alte căi decît cele explicabile prin traiectele nervoase. ® Circulaţia energetică în meridianele tendino-musculare are un .sens centripet atît pentru cele 6 traiecte Yang cît şi pentru cele 6 traiecte Yin. • Traiectul lor începe totdeauna la punctul distal (Jing) al meridianului prin­ 50

cipal, prezentând zone de focalizare (de inserţie), preferenţial în anumite zone : re­ giunile pubiană, preaxilară, temporală şi zigomatică. După ce traversează oele 3 arti­ culaţii ale membrelor, ele se ramifică pe abdomen şi piept. • întrucât meridianele tendino-musculare sînt superficiale, ele nu au raporturi di­ recte cu organele Zang şi viscerele Fu. • Meridianele tendino-musculare sînt cu­ plate cîte 3, fiecare cuplu avînd un punct de reuniune : IS18 pentru meridianele Yang ale membrelor inferioare (V, VB şi S ) ; VC3 pentru meridianele Yin ale membrelor in­ ferioare (SP, F şi R) ; VB13 pentru meridia­ nele Yang ale membrelor superioare (IS, TF şi IG ); VB22 pentru meridianele Yin ale membrelor superioare (P, VS, C). • întrucît meridianele tendino-muscu­ lare au un rol de protecţie energetică, energia prezentă în ele este energia defen­ sivă (Wei). • Principalele semne ale afectării meri­ dianelor tendino-musculare sînt reprezentate de fenomenele inflamatorii cutanate : tumor, rubor, calor şi dolor. • Durerea externă (resimţită cutanat) semnifică blocarea energiei Wei, într-o anu­ mită porţiune a meridianului temdino-muscular. • Energiile perverse exogene care atacă organismul sînt : vîntul, umiditatea, frigul, căldura, uscăciunea, radiaţiile solare, parti­ culele ionizate etc. Prima structură a cor­ pului care vine în cu aceste agresi­ 51

uni este epiderma, zonă în care circulă meridianele tendino-musculare. • Progresia tulburării energetice (a ener­ giei Wei) prin meridianele tendino-muscu­ lare se face astfel : primul afectat va fi meridianul aflat deja în dezechilibru ener­ getic. Energia perversă va migra pe acest meridian centripet. Ajuns la punctul de reunire, va ataca şi celelalte două meridiane cuplate. Aşa se explică de ce, de exemplu, într-o sciatică recentă durerea are un carac­ ter mai liniar (atacă un singur meridian tendino-muscular), pentru ca ulterior ea să devină mai difuză (afectează toate cele 3 meridiane tendino-musculare Yang ale membrului inferior). • Simptomele care semnifică afectarea meridianelor tendino-musculare cuprind : durerile nervoase, tendinoase, musculare, articulare, erupţiile cutanate, fenomenele inflamatorii cutanate, într-un cuvînt toate simptomele care au o expresie externă. • Simptomatologia prezentă poate ex­ prima un exces energetic (dureri, spasme, contracturi) sau dimpotrivă un deficit ener­ getic (atonie, pareză, paralizie, dureri trenante). Traiectul meridianelor tendino-musculare este următorul : V ezică: începe la unghiul ungheal extern al degetului V de la picior. Trece pe faţa postero-extemă a membrului inferior, pe spate, terminîndu-se pe faţa externă a craniului. Veziculă biliară: începe la unghiul un­ gheal extern al degetului IV. Merge pe faţa 52

externă a membrului inferior şi a trunchiu­ lui, terminîndu-se pe faţa externă a capului, puţin înaintea meridianului vezicii. Stom ac: începe la unghiul ungheal extern al degetului III, mergînd pe faţa anterioară a membrului inferior şi a trunchiului, sfîrşindu-şi traiectul la nivelul feţei. Splină: începe la unghiul ungheal intern al halucelui. Merge pe faţa internă a mem­ brului inferior, trece prin regiunea organe­ lor genitale, pe linia abdominală mediană, terminîndu-se pe faţa anterioară a toracelui. F icat: începe la unghiul ungheal extern al halucelui. De aici merge ascendent pe faţa antero-internă a membrelor inferioare, ajungând în regiunea organelor genitale. Rinichi: începe în regiunea plantară ; merge pe faţa postero-internă a membrelor inferioare, terminîndu-se în regiunea pubiană. Intestin subţire: începe la unghiul un­ gheal extern al degetului V de la mînă ; merge pe faţa postero-externă a membrului superior, terminîndu-se în regiunea externă a feţei. Trei focare : începe la unghiul ungheal ex­ tern al inelarului ; merge pe faţa. posterioară a membrului superior, terminîndu-se în re­ giunea fronto-parietală. ■Intestinul gros: începe la unghiul un­ gheal intern al indexului ; merge apoi pe faţa externă a membrului superior şi se termină, de asemenea, în regiunea frontoparietală. Plăm în: începe la unghiul ungheal intern al polieelui; de aici merge pe faţa antero-

externă a membrului superior, terminîndu-se în regiunea toracică superioară. Pericard (va se-sex ): începe la unghiul ungheial extern al mediusului, traversează apoi faţa anterioară a membrului superior, terminînidu-se în regiunea anterioară a pieptului. C o rd : începe la unghiul ungheal intern al auricularului ; merge pe faţa an;cro­ iri ternă a membrului superior, terminîndu-se la nivelul pieptului.

MERIDIANELE DISTINCTE (DIVERGENTE) Constituie un sistem de canale (meridiane) diferit de meridianele principale, tendinomusculare şi extraordinare. Principalele lor caracteristici sînt următoarele : ® Sînt parcurse în special de. energia Shen Qi şi energia defensivă (Wei). Conţin însă şi energie Ying (nutritivă) ancestrală (Zong) şi „sînge“. ® Meridianele distincte constituie un sis­ tem de drenaj profund. Ele trebuie privite ca ramuri ale meridianelor principale. • Iau totdeauna naştere în apropierea unei articulaţii mari (cot, genunchi), la ni­ velul punctelor He. • Ele pătrund în interiorul corpului (de la suprafaţă în adîncime), vin în cu organele Zang şi viscerele Fu, pentru ca apoi să iasă din nou la suprafaţa corpului la nivelul meridianelor Yang. ® După ce iau naştere la nivelul celor 4 membre, pătrund în cavitatea abdominală 54

şi toracică şi se termină (revin în meridia­ nul principal) în regiunea capului şi gîtului. ® Sînt canale centripete, ca şi meridia­ nele tendino-musculare. ® Meridianele distincte sînt cuplate două cîte două, realizînd 6 cupluri („6 reuniuni11) 'alcătuite din meridianele Yang şi Yin apar­ ţinând aceleiaşi loji energetice. . ® Cele 6 cupluri energetice corespund regulii „interior-exteri or“. ® Meridianele 'distincte Yang ajung în meridianul principal Yang corespunzător, în timp ce meridianele distincte Yin ajung în meridianul cuplat Yang. ® Prin intermediul acestor canale meri­ dianele principale Yin ajung în regiunea capului, explicând acţiunea lor în unele afecţiuni manifestate în această regiune. De exemplu, punctul P 7 în cefalee, VS 5 şi VS 7 în afecţiunile gîtului etc. Menţionăm că meridianele principale Yin nu ajung în regiunea capului, ele terminîndu-se în re­ giunea toracică superioară. ® Meridianele distincte au 2 puncte im­ portante, reprezentînd locul de reunire inferioară şi respectiv superioară a celor 2 ramuri ale cuplului, una Yang şi alta Yin. Punctele de reunire inferioare sînt situate fie la nivelul unei articulaţii mari a mem­ brelor (cot sau umăr, genunchi sau coxofemurală), în timp ce punctele de reunire superioare sînt situate, în general, la gî-t sau cap. Adeseori acestea fac parte din grupul punctelor numite „constelaţii14, avînd un rol energetic important. 55

• Meridianele distincte trebuie privite ca „sisteme tampon", în care energia perversă este dirijată pentru a evita transmiterea ei direct la organele Zang şi Fu pe calea meridianelor principale. • Simptomatologia meridianelor distincte se caracterizează prin intermitenţa semne­ lor clinice (în timp ce simptomatologia de atingere a meridianului principal este mai constantă). Intermitenţa simptomelor se daitoreşte atacului „în valuri" al acestor meridiane. • Cele 6 cupluri de meridiane distincte sînt următoarele : Vezică-rinichi: meridianul distinct al vezicii se desprinde din punctul V40 situat în fosa poplitee, urcă pe faţa posterioară a coapsei, ajunge în vezică (organ Fu), ri­ nichi (Zang) şi inimă (Zang), reintrînd în meridianul principal al vezicii la punctul 10 situat pe ceafă (fig. 11). Meridianul distinct al rinichiului se des­ prinde din punctul R10, situat la nivelul genunchiului, unindu-se apoi cu meridianul distinct al vezicii în punctul V40. Urcă apoi pe faţa superioară a coapsei, pătrunde în regiunea lombară unde emite o derivaţie către rinichi. De aici înconjoară dinapoiînainte peretele abdominal (pe traiectul meridianului curios Dao Mai sau Tae Mo), ajungînd pe linia mediană anterioară. Ur­ mează apoi un traiect ascendent pînă la gît (punctul VC23), emiţînd la nivelul inimii o nouă derivaţie. Din punctul VC23 merge posterior către punctul Vio, unde se uneşte din nou cu meridianul distinct al vezicii.

Rinichi

Vezica

Fig. 11 : Meridianele distincte ale cuplului vezică — rinichi

Veziculă biliară-jicat: meridianul distinct al veziculei biliare porneşte din punctul VB34 (la nivelul genunchiului) ,se îndreaptă anterior către linia mediană, puţin deasupra pubisului (punctul VC2). Revine apoi pe traiectul meridianului, mergînd ascendent

56 57

către ficat şi vezicula biliară (unde emite derivaţii), pătrunde în torace, se apropie de linia mediană, emite o derivaţie către inimă, mergînd apoi ascendent pînă la punctul VBj , unde se termină (fig. 12 ). ficat

vezică biliară

Fig. 12: Meridianele distincte ale cuplului vezi­ culă biliară-ficat

Meridianul distinct al ficatului are origine în punctul F5 (faţa anterioară a gambei), de unde merge ascendent pe faţa internă a coapsei pînă la punctul VC2 unde se uneşte cu meridianul distinct VB. De aici traiectul său este paralel cu cel al meridianului dis­ tinct al VB, terminîndu-se în punctul VBi. Stomac-splină-pancreas: meridianul dis­ tinct ai stomacului se desprinde la punctul S3o (pe pliul inghinal). Pătrunde în abdo­ men (unde emite derivaţii către stomac şi splină), intră în torace (unde emite derivaţii către inimă), merge apoi ascendent pînă la punctul Si (sub rebordul orbital) unde se termină (fig. 13). Meridianul distinct al splinei se desprinde la punctul SP 12 (pe pliul inghinal), unindu-se cu meridianul distinct al stomacului la punctul S30. Are apoi un traiect paralel cu meridianul distinct al stomacului, ter­ minîndu-se la punctul Sj. Intestin subţire-inimă : meridianul distinct al intestinului subţire se desprinde din punctul ISjo situat pe faţa posterioară a umărului, mergînd către punctul VB22. Coboară apoi prin torace (trimite derivaţii în inimă) şi abdomen (trimite derivaţii în intestinul subţire). Urcă apoi în punctul Vj şi se termină la punctul IS18, pe osul malar (fig. 14). Meridianul distinct al cordului se des­ prinde din punctul C* situat în axilă, de unde coboară către punctul VB22. De aici trimite o derivaţie în inim ă,. apoi urcă în regiunea gîtului (punctul VC23), de unde 59

SP U N Ă -P A N C R E A S

STOMAC

rioară oare dă derivaţii în inimă şi stomac. Urcă apoi către punctul TFje (fig- 15)Meridianul distinct vase-sex iese din punctul VSi şi coboară apoi în VB22- De acolo se îndreaptă spre cord şi stomac, urcînd apoi către punctai TF16. CORD

INTE.STÎN SUBŢIRE

Fig. 13 : M eridianele d istin cte ale cuplu lu i stom acsplin ă-p an creas

urcă către punctul Vj, terminîndu-se la punctul S18. Trei focare-vase-sex: meridianul distinct trei focare se desprinde din punctul TF15, de unde pornesc 2 ramuri : una superioară spre VG 20 (în vîrfu'l capului) şi alta infe­ 60

Fig. 14 : M eridianele d istin cte ale cuplu lu i intestin su b ţire-co rd

Acest cuplu are un singur punct de re­ unire în regiunea superioară, TFi6. Intestin gros-plăm în : meridianul distinct IG începe în punctul IG15 în regiunea umă­ rului, de unde pătrunde în plămîn, inimă, VASE SEX

intestin gros, întorcîndu-se apoi la IG18 (fig. 16). Meridianul distinct al plămînului începe la Pt, se dirijează către VB 22, apoi către plămîn, inimă şi intestin gros, pentru a se termina la punctul IGis-

TREI FOCARE PLĂMÎN

INTESTIN GROS

Fig. 16: M eridianele distin cte ale cuplului in tes­ tin gros-plăm în

Şi la acest cuplu există o singură re­ uniune superioară în IG18. • Afectarea meridianului distinct în­ seamnă o etapă evolutivă mai avansată a procesului patogenetic, care a trecut de meridianul tendino-museular. ® Tratamentul tulburării meridianelor distincte constă în înţeparea punctelor Jing de partea opusă.

MERIDIANELE „LO" DE CONEXIUNE L i O MAI'1) Fiecare meridian principal are un punct „Lo", zis „de legătură" sau „de trecere" şi anume : P7, IG6, S40, SP4, C5, IS7, V58, R4, VS6, TF5, VB 37 şi F5. Din aceste puncte pornesc 2 canale : unul merge de-a lungul meridianului principal („meridianul Lo lon­ gitudinal"), altiul marge transversal unind 2 meridiane cuplate („meridianul Lo trans­ versal"). Punctele Lo nu fac parte din punc­ tele antice (Shu), deşi sînt situate în apro­ pierea lor şi au relaţii strînse cu ele (în special cu punctul Yuan-sursă), a) Meridianele Lo longitudinale Există 15 (după a'lţii 16) meridiane Lo longitudinale şi anume : — 12 aparţinînd celor 12 meridiane prin­ cipale ; — 2 aparţinînd vaselor mediane, Ren Mai şi Du Mai ; 64

— Un vas numit „marele Lo ial splinei" ; — un ultim vas numit „marele Lo al stomacului". Meridianele Lo longitudinale au următoa­ rele caracteristici : ® Sînt mai rudimentare decît meridianele principale : nu sînt nici atît de lungi, nici atît de perfecte ca acestea; traiectul lor este însă relativ acelaşi cu cel al meridia­ nului principal. • Vasul Lo longitudinal ajunge în loja energetică respectivă, adică la organul Zang sau viscerui Fu corespunzător (cu excepţia meridianului plămîn, cînd acest vas Lo merge la punctul IG4 şi a meridianului ve­ ziculă biliară (cînd acest vas merge de la VB'iy la punctul Fi). Unele din ele ajung la faţă sau în cavitatea craniană. • Vasele Lo longitudinale joacă rol de protecţie al meridianului principal (şi al organului corespunzător) faţă de energia perversă exogenă. In plus, ele transportă către viscer energia Ying (Yong) numită şi energia de întreţinere de origine alimen­ tară, energia Wei (de apărare) şi energia Zong Qi (energia ancestrală). • Simptomatologia lor este legată de penetraţia energiei perverse exogene. Tul­ burărilor lor însă sînt mai simple şi mai puţin grave decît cele ale meridianelor prin­ cipale. Există o simptomatologie de exces şi alta de insuficienţă a acestor meridiane. • Gînd un vas Lo longitudinal este în plenitudine, se înţeapă punctul Lo de ace­ eaşi parte ; cînd vasul Lo longitudinal este în insuficienţă, se înţeapă punctul Lo al meridianului cuplat. 65

In afara celor 12 Lo longitudinale care aparţin celor 12 meridiane regulate, mai există alte 4 vase Lo, după cum urmează : — vasul Lo longitudinal al meridianului Ren Mai, care iese de sub apendicele xifoid (VC15), după care se răspîndeşte în peretele abdomenului. Dă derivaţii către toate meri­ dianele Yin ; — vasul Lo longitudinal al meridianului Du Mai iese de sub vîrful coccisului (VGţ) şi merge ascendent către cap şi meridianul vezicii. Dă derivaţii către toate meridia­ nele Yang ; — „marele Lo al splinei “ iese de sub regiunea axilară (SP 2i) şi se îndreaptă către piept. Emite ramuri fine ce acoperă tot corpul, comunicînd în acest fel cu toate vasele Lo ; — „marele Lo al stomacului44 iese de sub sinul sting, traversează diafragniul şi ajunge în plămîn. Conform tradiţiei în zona de distribuţie a acestui Lo longitudinal se acumulează energia ancestrală (Zong Qi).

L o ---- * punctul Yuan al meridianului cuplat (fig. 17). • Aceste vase sînt plasate între pumn şi cot, gleznă şi genunchi, deci în zone în care meridianele principale sînt superficiale. • Sînt canale de şuntare a energiei care circulă prin meridianele principale, avînd Meridian YIN

Meridian YANG

b) Meridianele Lo transversale Aceste vase au următoarele caracteristici : • Sînt derivaţii anastomotice transver­ sale, care leagă între ele 2 meridiane cu­ plate energetic (se găsesc situate la acelaşi nivel al pulsului, unul superficial Yang şi altul profund Yin). ® Vasul porneşte de la punctul Lo al meridianului principal şi se varsă în punc­ tul Yuan al meridianului cuplat. Energia circulă în acest vas numai în sensul punct

66

Fig. 17 ; Schema generală a meridianelor Lo transversale

un rol important în homeostazia energetică (stabilesc echilibrul Yang-Yin al celor 2 meridiane principale pe care le leagă). • întrucît sînt numai canale de derivaţie, nu au o simptomatologie proprie. ® Sînt folosite pentru tratamentul pleni­ tudinii isau insuficienţei din meridianele principale. Utilitatea lor derivă din faptul că dezechilibrele dintre cele 2 meridiane cuplate au o evoluţie divergentă : cînd un meridian cuplat este în insuficienţă, celă­ lalt este sigur în plenitudine. ® Tratamentul dezechilibrelor din meri­ dianele cuplate este următorul : cînd un meridian cuplat se află în plenitudine se dispersează punctul său Yuan (se înhibă absorbţia energiei în meridianul deja plin) şi se tonifică punctul Lo al meridianului cuplat, aflat în insuficienţă (se blochează scurgerea energiei din meridianul deja insu­ ficient) ; cînd un meridian cuplat este în insuficienţă, se tonifică punctul Yuan al meridianului insuficient (creşte absorbţia energiei în acest meridian) şi se dispersează punctul Lo al meridianului cuplat (accele­ rează trecerea energiei din meridianul cu­ plat aflat în exces).

VASELE EXTRAORDINARE Sînt în număr de 8 şi au următoarele traiecte : • Du Mai î(Tou Mo sau Vasul Guvernor) : începe la VQ situat la nivelul perineului, apoi urcă de-a lungul coloanei vertebrale pînă la oeafă, la punctul VG16. Pătrunde 68

în creier, apoi ajunge în creştetul capului şi coboară ulterior pe linia mediană pînă la buza superioară. Există mai multe deri­ vaţii ale meridianului : către organele geni­ tale, către rinichi, inimă, creier. Acest vas comandă toate meridianele Yang cu care se găseşte în conexiune. Meridianul are 28 de puncte proprii şi permanente. @ Ren Mai (Jenn Mo) (sau vasul de con­ cepţie) : începe printr-un inel în jurul gurii (punctul VC24), merge pe linia mediană ante­ rioară toraoo-abdominală şi se termină la punctul VQ. Deşi numerotarea este făcută de jos în sus, logic este să privim vasul de concepţie ca descendent, realizînd închi­ derea circuitului deschis de vasul guvernor. O ramură a meridianului (vasul rahidian) porneşte din punctul VCt şi merge ascen­ dent prin interiorul coloanei vertebrale pînă în regiunea dorsală superioară. Ren Mai comandă toate meridianele Yin, cu care se află în comunicaţie. Du Mai şi Ren Mai sînt incluse uneori în meridianele principale, întrucît ele au propriile lor puncte. Diferă de meridianele principale prin faptul că sînt unice (nu au două ramuri) şi nu au puncte de comandă (tonifiere, dispersie, Lo, Shu etc.). ® Chong Mai (Tchong-Mo sau vasul strategic) Acest vas îşi are sursa în organul rinichi, coboară spre 'organele genitale, ajunge la punctul VC| ori VG* şi se divide în 3 ramuri (fig. 18) : — o ramură oare iese la punctul stomac 30, mergînd apoi ascendent de-a lungul meridianului rinichi între punctele 12—13— 69

14—-17— 18—19—20—21—27 ; ajunge în re­ giunea gurii, în cavităţile nazale şi în regiu­ nea ochiului. Cele 2 ramuri simetrice (dreaptă şi stingă) se unesc temporar în punctul VC7 (punct de încrucişare) ; — o altă ramură care iese din regiunea peirineală şi coboară pe faţa internă a

coapsei şi gambei pînă în regiunea maleolară şi plantară ; — a treia ramură se desprinde din re­ giunea abdominală inferioară şi urcă de-a lungul coloanei vertebrale. Aceste trei meridiane extraordinare (Du Mai, Ren Mai şi Chong Mai) joacă rol im-

Fig. 19: T raiectul va­ sului ex trao rd in ar Dai Mai

Fig. 18 . T raiectul vasului extrao rd in ar Chong Mai

portant în economia energiei ancestrale. Toate trei îşi au originea în regiunea pelviană unde această energie are sediul. • Dai Mai (Tae Mo) sau vasul cen­ tură (fig. 19). 71

Debutează la nivelul celei de a doua ver­ tebre lombare (punctul Dai Mai-VB26), de unde înconjoară corpul în regiunea lombară şi abdominală. In drumul său trece prin punctele VB 27 şi 28. ® Yang Qiao Mai (Yang Keo sau vasul Yang al mişcării şi forţei) (fig. 20). Traiectul său începe la punctul Shen Mai (V62) al meridianului Zu Tai Yang (vezică), ocoleşte maleola externă, merge apoi as­ cendent unind punctele V 59, VB29, IS10, IG15

Fig. 20 : Traiectul va­ sului extraordinar Yang Qiao Mai

72

şi 16, S;, 3 şi 1, Vi, trece prin creier şi ajunge în punctul VB 2o, pentru a reintra în creier la punctul VG16. • Yin Qiao Mai (Yin Keo, sau vasul for­ ţei şi mişcării) (fig. 21 ). Traiectul său începe la punctul R6, sub maleola internă, merge ascendent pe faţa internă a gambei (Rg) şi coapsei, trece prin organele genitale, circulă prin torace pînă în regiunea subclaviculară, iese la suprafaţă 1a punctul S12, trece prin punctul Sg şi ajunge în punotul Vi unde se uneşte ou Yang Qiao Mai cu care urcă împreună în creier.

Fig. 21 : Traiectul va­ sului extraordinar Yin Qiao Mai

• Yang Wei Mai (Yang Oe sau vasul Yang de legătură) (fig. 22). Traiectul său începe în punctul V 63 de unde merge ascendent pe faţa externă a gambei (VB35), genunchiului, coapsei (VB29),

Fig. 23 : Traiectul va­ sului extraordinar Yin Wei Mai

Traiectul începe în punctul R9, de unde se îndreaptă ascendent pe faţa internă a gambei şi coapsei, apoi a abdomenului, trecînd prin punctele SP 12-io» aPoi Fi 4, unindu-se cu meridianul Ren Mai în punctele V Q q -2 3 .

Fig. 22. Traiectul va­ sului extraordinar Yang Wei Mai

merge oblic posterior către punctul IS10, pătrunde în umăr dinapoi-înainte (TF15), trece în spatele pavilionului urechii şi ajunge .anterior în punctul VB 14 ; de aici trece prin punctul VB 15- 20» terminîndu-se în punctul VG16 pe linia mediană. • Y in şi W ei Mai (Yin Oe sau Vasul Yin de legătură) (fig. 23). 74

Deşi clasic, cele 8 vase extraordinare sînt comparate cu 8 lacuri (mări) care primesc energia celor 12 meridiane principale care curg, există texte care afirmă că şi în aceste vase există o permanentă circulaţie, care totuşi nu este unidirecţională (de jos :în sus), aşa cum se afirma uneori, putînd lua diferite direcţii în raport ou fiziologia şi fiziopatologia energetică. Vasele extraordinare sînt canale prin care circulă energiile Ying, Wei şi mai ales Zong. 75

Funcţiile meridianelor extraordinare sînt multiple : — prin includerea în traiectul lor a unor puncte, aparţinînd mai multor meridiane, asigură o legătură complexă între cele 12 canale principale, de unde şi numele dat de Hammer (1980) de „meridiane homeostatice“ ; — rolul de reglator al celor 12 meridiane principale se realizează prin conexiunile multiple între aceste două tipuri de canale ; — vasele extraordinare constituie un sis­ tem de securitate care intră în acţiune în momentul în care într-unul sau mai multe din meridianele principale apare un exces energetic. De altfel, distribuţia vaselor ex­ traordinare este simetrică. Ren Mai acoperă faţa anterioară a corpului, iar Du Mai, faţa sa posterioară. Chong Mai asigură legătura între partea superioară şi inferioară a cor­ pului ; Yin Qiao Mai şi Yang Qiao Mai aco­ peră părţile laterale ale corpului ; Yang Wei Mai şi Yin Wei Mai asigură legătura interior-exterior ; Dai Mai asigură legătura dreapta-stînga ; — vasele extraordinare irigă spaţiile din­ tre meridianele principale, de unde com­ paraţia lor cu nişte lacuri sau cu canalele secundare dintr-un sistem de irigaţie ; — meridianele extraordinare transportă energia ancestrală (Zong Qi) de la rinichi (zona de rezervă a acestui tip de energie pe care Darras o numeşte de „programarereglare“) către diferitele părţi ale corpului, inclusiv către organele extraordinare. In­ tr-adevăr, de la nivelul rinichiului pornesc, după cum am mai menţionat, 3 din princi­ 76

palele vase extraordinare şi anume Ren Mai, Du Mai şi Chong Mai ; — simptomele tulburării meridianelor extraordinare sînt sintetice (suma tulbură­ rilor meridianelor principale cu care se află în relaţie) spre deosebire de simptomele meridianelor principale care sînt specifice. Indicaţiile meridianelor extraordinare sînt multiple. Enumerăm pe cele mai impo-rtante : — tratamentul bolilor cronice, mai ales cînd organismul se află în insuficienţă energetică şi cînd tratamentul, folosind me­ ridianele principale, a eşuat ; — tratamentul bolilor endocrine şi me­ tabolice, ţinînd seama de faptul că vasele extraordinare au o influenţă definită asupra glandelor endocrine ; — tratamentul bolilor psihice, în raport cu funcţiile şi corespondenţele psihologice ale meridianelor extraordinare. Fiecare meridian extraordinar are un punct de comandă numit şi punct cheie, şi anume : Du Mai Ren Mai Yang Wei Yin Wei

IS3 P7 TF5 VS g

Dai Mai Chong Mai Yin Qiiao Yang Qiao

VB41 SP4 R(; V62

Menţionăm că punctele cheie (de co­ mandă) a meridianelor extraordinare se gă­ sesc pe alte traiecte decît traiectul asupra căruia acţionează pentru meridianele Du Mai, Ren Mai, Yang Qiao şi Yin Qiao. Meridianele extraordinare sînt cuplate două cîte două printr-un punct de reunire, după cum urmează : 77

Chong Mai cu Yin Wei Du Mai cu Yang Qiao Dai Mai ou Yang Wei

:VC22 :V i : reunirea e făcută de că­ tre meridianul veziculă biliară

Ren Mai cu Yin Qiao

: Vi (reunirea superioară) şi : VC2 (reunirea inferi­ oară) Cînd un vas extraordinar este afectat, primul înţepat va fi punctul de comandă respectiv, precum şi punctul de comandă al meridianului cu care este cuplat. Acele trebuie introduse vertical şi nu trebuie manipulate. Moxa este contraindicată.

BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE TEORIEI MERIDIANELOR O primă obiecţie, făcută împotriva ipotezei realităţii fizice a meridianelor, a fost aceea a imposibilităţii asimilării traiectului lor cu formaţiunile sau căile nervoase cunoscute. Trebuie menţionat că în clinică, unele dureri întîlnite în cursul unor afecţiuni corespund în linii mari cu traiectul meridi­ anelor de care ţin organele afectate. Exem­ plele clasice sînit reprezentate de durerile anginoase (suprapuse pe meridianul cordu­ lui) sau durerile din colica biliară (supra­ 78

puse pe un segment al meridianului vezi­ culei biliare). Aceste tipuri de iradieri dureroase pot fi explicate pe baza relaţiilor existente între inervaţia somatică (perife­ rică) şi cea vegetativă a organului afectat. Realitatea obiectivă a meridianelor este susţinută de mai multe fapte de observaţie şi de unele date experimentale. Senzaţia propagată de-a lungul canalelor

este un fenomen cunoscut de multă vreme şi constă în apariţia, de-a lungul traseului meridianului, pe o distanţă mai mare sau mai mică, a unei senzaţii de amorţeală, furnicătură, de curgere a apei etc. Experi­ enţa autorilor chinezi indică o concordanţă între traseul meridianului şi senzaţia de acupunctură în 81% din cazuri. Corespon­ denţa este mai bună pentru meridianele membrelor superioare decît oentm meridia­ nele membrelor inferioare. In cursul trata­ mentelor obişnuite asemenea senzaţie am întîlnit-o într-un procent de aproximativ 3o/o din cazuri ; procentul creşte cînd obţi­ nerea acestei senzaţii se urmăreşte în mod expres. Tipul de senzaţie care apare în această situaţie însă este diferit, fiind, com­ parat cu o străfulgerare sau o arsură şi se datoreşte probabil excitării brutale a unui filet nervos. Semnificaţia senzaţiei propagate de-a lun­ gul canalelor nu se cunoaşte cu precizie, în tratatul clasic „Nei JLng“, ea a fost in­ terpretată ca o manifestare a „sosirii ener­ giei vitaie“. Substratul său poate fi repre­ zentat de un flux energetic (electronic, ionic) în structurile ţesutului subcutanat, 79

ca p a b il să re a liz e z e o e x c ita re a te r m in a ţii­ lo r n e rv o a s e v e g e ta tiv e p re z e n te d e -a lu n g u l a c estu i flu x en e rg e tic . In a c ea stă situ a ţie a n tr e n a re a s iste m u lu i n e rv o s a r e x p rim a in d ire c t p re z e n ţa „ flu x u lu i e n e rg e tic 44 p ro ­ p a g a t d e -a lu n g u l m e rid ia n e lo r clasice de a c u p u n c tu ră .

Mai rar, traiectul meridianului poate să apară sub forma unui eritem linear, subperpozabil cu traiectul meridianului. Dacă însă într-un punct de acupunctură se injec­ tează o soluţie sterilă de fluoresceină, sub lampa de ultraviolete se poate constata o difuzare predominant lineară a substanţei, pe o distanţă de cîţiva centimetrii pe meri­ dian, mai sus sau mai jos de punctul injec­ tat. Autorii chinezi arată că de-a lungul traiectului de propagare a senzaţiei acupunctioe, pragul de sensibilitate dureroasă poate să crească, iar la unii bolnavi poate să apară o linie hemoragică subcutanată. Investigaţiile izotopiice (80) ale unor puncte de acupuniotură au permis, este drept inconstant, evidenţierea unei imagini lineare de migrare a substanţei marcate, pe o dis­ tanţă mergînd de :1a cîţiva centimetrii la cî­ teva zeci de centimetrii. Interesant este fap­ tul că uneori substanţa radioactivă se acumu­ lează în organul de corelaţie (rinichi, cînd punctul înţepat a foist R(ţ; stomaic, cînd punc­ tul înţepat a fost etc.). Din păcate, reproductibilitatea fenomenului este destul de slabă, iar sensul de migrare al substanţei radioactive este totdeauna centripet. Aceasta ridică problema posibilei intervenţii a sis­ temului limfatic sau venos în preluarea

substanţei radioactive şi transportul său ascendent. Referitor la lipsa de reproduetibilitate a fenomenului, ea poate ţine de starea func­ ţională a meridianului respectiv. Autorii chinezi au observat, de exemplu, că pro­ pagarea senzaţiei de-a lungul canalelor se obţine mai dificil la persoanele sănătoase şi mai uşor la cele bolnave. Aceeaşi dife­ renţiere interindividuală ar putea interveni şi în cursul investigaţiilor izotopiee. Referitor la caracteristicile electrice ale meridianelor de acupunctură, care vor fi tratate separat, menţionăm datele lui Shenberger (88 ) care susţin că meridianele de acupunctură îşi păstrează identitatea şi după moarte. El aduce ca argument în spri­ jinul ideii sale unele date (neconfirmate însă) privind investigarea histologică a me­ ridianelor pe cadavre şi studiate în micro­ scopia electronică (31) şi care afirmă exis­ tenţa unor structuri anatomice specifioe, care ar putea fi explicate conform teoriei undelor. Totuşi, Schuldt (87) arată că nu există nici o dovadă că fenomenul acupunc­ turii poate fi obţinut postmortem. Deja îna­ intea morţii valorile conductibilităţii electrice devin foarte joase, atingînd cifra zero cînd moartea este confirmată. O serie de autori au susţinut ideea relaţiei posibile dintre punctele şi meridianele de acupunctură şi fenomenul Kirlian. După cum se ştie, fotografia KMian este un pro­ ces electrofiziologic rezultînd dintr-o descăr­ care a unui curent de mare voltaj produs de un generator de frecvenţe radio şi care 81

lasă pe filmul fotografic o imagine numită „coronă14 sau „aură“. S-a sugerat chiar că imaginile fotografice ale degetelor obţinute prin această tehnică pot furniza informaţii diagnostice deduse din forma şi intensitatea aurei. Aceste date însă trebuie privite cu circumspecţie. Schaar (86 ) a demonstrat, de exemplu, că fotografia Kirlian a degetelor indivizilor „sănătoşi" şi „bolnavi “ arată aceeaşi varietate de corone care nu pot fi deosebite unele de altele. Van Hasselt (101) găseşte că tipul de imagine a coronei este afectat ide un mare număr de factori, ca, de exemplu, parametrii cîmpului de mare voltaj, materialul fotografic, precum şi forma, structura de suprafaţă şi mişcările degetelor. Chiar cînd voltajul, frecvenţa şi timpul de iluminare sînt constante, nu este posibil a obţine o coronă identică a aceluiaşi deget în două experienţe succesive. Mai mult, se pare că imaginile obţinute pe in­ dexul unui individ viu nu diferă sem nifi­ cativ de cele ale indexului unui cadavru sau folosind o imitaţie de deget. în con­ cluzie, atîta vreme cît valabilitatea fotogra­ fiei Kirlian este îndoielnică, este prematur a interpreta aceste imagini în termenii con­ ceptului acupunetural (86 ). în fine, unele tehnici, derivate din metoda Kirlian, necesită de asemenea o menţiune. Dumitreseu (27) descrie o tehnică denumită electronografie cu ajutorul căreia realizează o radiografie a peretelui abdominal. Pe aoeastă radiografie se pot observa zone punctiforme de conductibilitate mărită, con­ siderate a corespunde cu punctele de acu­ punctura. Dificultăţile tehnice, ca, de exem -

piu, deformarea peretelui abdominal prin plasarea individului pe o suprafaţă plană, fac dificilă compararea punctelor evidenţiabi'le electronografic şi punctele şi meridia­ nele de acupunctura. Datele noastre arată că o concordanţă între punctele active şi punctele eleetronografice nu se înregistrează în mai mult de 40% din cazuri. în plus, trebuie remarcată (ca şi pentru efectul Kir­ lian) variabilitatea în spaţiu şi timp a ima­ ginilor obţinute, a căror semnificaţie rămîne a fi stabilită. O tehnică asemănătoare folosită de Luci­ ani (53) afirmă, de asemenea, posibilitatea fotografierii punctelor cutanate cu conduc­ tibilitate crescută care ar putea fi corelată cu punctele de acupunctură. Timpul va arăta în ce măsură acest gen de investigaţie prezintă o valoare practică. O explicaţie posibilă a meridianelor de acupunctură ar putea fi oferită de fiziologia sistemului nervos. Ideea pe care am susţi­ nut-o cu mai mulţi ani în urmă (37) este reluată de Lee în 1981 (50). în acord cu teoria neuronală talamică susţinută de acest autor, meridianele ar fi traiecte într-un homunculus aflat în sistemul nervos central, cel mai probabil în talamus. Acest homun­ culus corespunde unui fetus cu caoul său mare îngropat în regiunea pelviană şi cu mîinile şi picioarele sale mari adunate în jurul feţei. Lanţurile de neuroni prezenţi de-a lungul axei longitudinale a homunculusului ar reprezenta meridianele din peri­ ferie. Pe parcursul acestor lanţuri neuronale ar putea exista grupe de neuroni diferiţi funcţional, capabili să explice existenţa

82 83

punctelor de acupunctură în periferie. Fie­ care grup neuronal prelucrează informaţia din sfera lui de influenţă şi poate, de ase­ menea, să exercite un efect puternic pe aceste zone. Dispoziţia specială a neuronilor în homunculul hipotalamic ar putea explica efectele punctelor de acupunctură pe regi­ uni ale corpului care par a nu avea relaţii metamerice ou ele. Lee (50) consideră că senzaţia propagată de-a lungul canalelor este exact ceea ce individul simte în creier, chiar dacă nu există nici un canal fizic care să lege diferitele puncte ale meridianu­ lui. In fine, teoria neuronală talamică ar putea oferi o explicaţie a unor reguli tera­ peutice care şi-au dovedit eficienţa ca, de exemplu, folosirea punctelor de la picioare pentru tratarea afecţiunilor capului sau folosirea punctelor situate pe partea dreaptă a corpului pentru tratarea unei afecţiuni a părţii stîngi şi invers.

PUNCTELE DE ACUPUNCTURA (XUE WEI)

ISTORIC Istoricul punctelor de acupunctură este tot aşa de puţin cunoscut ca şi cel al acupunc­ turii însăşi. Nu se ştie cum şi în ce împre­ jurări au fost descoperite. Se presupune că într-o primă perioadă (mileniile III—I î.e.n.), s-a stabilit existenţa unor mici zone cuta­ nate, situate mereu în acelaşi loc, a căror stimulare (înţepare) era capabilă să influ­ enţeze simptomele unor boli. In măsura în caire se poate vorbi despre cunoaşterea, în acea vreme, a anatomiei corpului uman şi a fiziopatologiei (rudimentare) a unor boli, s-au putut stabili primele relaţii între acti­ vitatea organelor interne şi unele zone punc­ tiforme situate sub piele. într-o a doua perioadă (primul mileniu î.e.n.) s-a putut stabili existenţa meridiane­ lor de acupunctură, preeizmdu-se în acelaşi timp apartenenţa diferitelor puncte la dife­ rite meridiane. Paralel cu dezvoltarea teo­ riei „circulaţiei energetice în meridiane", s-a trecut la ierarhizarea valorii punctelor, unele dintre ele avînd semnificaţia de puncte de comandă ale meridianelor sau de puncte energetice. De-a lungul istoriei acupuncturii au exis­ tat (şi există încă) confuzii privind numele şi localizarea unora dintre puncte. Se spune 85

că înaintea dinastiei Tang (secolul VI e.n.) cunoştinţele privind localizarea precisă a punctelor erau în pericol a se pierde. Pen­ tru a rezolva punctele de vedere divergente ale diferitelor şcoli de acupunctură, guvernămîntul dinastiei Tang a ordonat doctoru­ lui Zhen-Quan, între 627—649, să re­ vizuiască localizarea punctelor precum şi verificarea cărţilor şi diagramelor de acu­ punctura. Patru sute de ani mai tîrziu, guvernămîntul dinastiei Sung a ordonat lui Wan Wei-Yi o nouă revizuire a localizării punctelor. In 1026 a apărut lucrarea sa „Tong Ren Shu Xue Zhenjin Tu Jing" (Mustrate manual of the Points for Acu­ puncture and Moxibustion Found on the Bnonze Figure, adică Manualul ilustrat al punctelor pentru acupunctură şi moxifeustie găsit pe statuia de bronz), care a fost publi­ cată de guvernămînit. însăşi celebra statuie de bronz, cuprinzînd amplasamentul punc­ telor şi profunzimea lor, datează din secolul XI. Sprijinul revizuirii punctelor acordat de guvernămintele dinastiilor Tang şi Sung au jucat un mare rol în uniformizarea descrie­ rii punctelor de acupunctură care au rămas relativ neschimbate pînă în prezent.

NUMĂRUL PUNCTELOR DE ACUPUNCTURĂ Numărul punctelor de acupunctură face obi­ ectul unor dispute, oare nu vor fi tranşate decît în momentul în care se va găsi un indicator obiectiv şi obligatoriu pentru ele. Se consideră că punctele situate pe cele 86

12 meridiane bilaterale şi pe cele 2 vase mediane (Vasul de Concepţie şi Vasul Gu­ vernor) sînt în număr de 361. In Zhen Jiu Jia Yi Jing (ABC-ul acupunoturii) scris de Huang Pu Mi (215—287), numărul punctelor este de 349, pentru ca în lucrarea „Sursa acupuncturii şi moxibustiei“ (Li Xue-Chuan, 1817) să fie indicate 361 de puncte. Pe statuia de bronz sînt marcate numai 354 de puncte, situate pe meridianele regulate. Din cele 361 puncte aflate pe cele 12 meridiane principale şi pe cele 2 vase me­ diane, 68 se găsesc situate pe cap şi gît, 130 pe trunchi şi 163 pe membrele superi­ oare şi inferioare (tabelul 6 ). Pe meridianele Yang sînt prezente 246 puncte, în timp ce pe meridianele Yin nu­ mai 115. Aceasta corespunde, după cum am văzut, şi cu traiectul mai mic al meri­ dianelor Yin, comparativ cu cel al meridi­ anelor Yang. In afara punctelor situate pe meridianele regulate sînt descrise şi puncte în afara meridianelor (puncte extraordinare sau extrameridian), al căror număr a crescut con­ stant din vremurile antice, ajungînd la începutul secolului XX la impresionanta cifră de 500 (Hao Jinkai, „Atlasul punctelor extraordinare", 1963). Multe din aceste puncte nu şi-au probat valabilitatea. Este nevoie de multă circumspecţie şi discernămînt critic în acceptarea oricărei inovaţii privind descoperirea de „puncte noi". Această reticenţă este necesară, cunoscînd faptul că la nivelul pielii pot să apară unele „puncte temporare" care există numai la

87

Tabelul 6 DISTRIBUŢIA PUNCTELOR DE ACUPUNCTURA IN RAPORT CU TIPUL, DE MERIDIAN ŞI CU REGIUNEA CORPULUI PE CARE SE GĂSESC AMPLASATE

Cap- Trun­ Mem­ chi Gît bre Total

Meridianul

Yang intestin gros stomac intestin subţire vezică trei focare veziculă biliară vasul guvernor Total puncte Yang Yin plăm în splină-pancreas cord rinichi vase sex ficat vasul de concepţie

2 8

Total puncte Yin TOTAL puncte şi Yin : ...

Yang

3 22

15 15

20

4

7

8

10

18

8 20

10

14

14

39 14 14 —

45 19 67 23 44 28

66

75

105

246

— — — — — —

2 10

9 11

11 21

1

8

2

12

1

1

8

17

10

2

22

—

9 27 9 14 24

2

55

58

115

68

130

163

361

anumite persoane şi numai în anumite con­ diţii. Valoarea lor este limitată, neputînd fi regăsite la toate persoanele şi în conse­ cinţă avînd valoare practică limitată. Ele sînt de fapt puncte locale, cu existenţă efe­ meră numite şi Ah-Shih-hsue (puncte sen­ sibile la presiune). Ele sînt folosite adeseori de medicii occidentali sub numele de „puncte trigger“, infiltrarea lor cu un anestezic local (novooaină, xilină) avînd efecte favorabile în special asupra durerilor aparatului osteomu seu lo-articul ar.

CLASIFICAREA PUNCTELOR Punctele folosite în tratamentul prin acu­ punctură pot fi împărţite în trei categorii : a) punctele celor 14 meridiane majore, în niumăr de 361 ; b) punctele extraordinare (numite şi puncte în afara meridianelor), care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii : o localizare precisă; o sensibilitate particu­ lară ; o acţiune specifică asupra unor simptome ; neineluderea în reţeaua meridianelor principale. Deşi textele chinezeşti descriu 117 asemenea puncte (la care se mai adaugă încă alte eîteva sute „puncte extraordinare noi“ — neprobate încă), o importanţă prac­ tică imediată o prezintă numai 36 de puncte indicate la sfîrşitul lucrării ; c) punctele locale (Ah-Shih-Shue), fără o semnificaţie energetică, sînt lipsite de o acţiune specifică. Ele sînt puncte temporare, efectele stimulării lor fiind strict locale. Ah-Shiah se traduce în româneşte „oh“, iar 89

Shue înseamnă „punct de acupunctura". In cursul unei examinări fizice cînd un punct dureros este atins, bolnavul va exclama „oh, acolo mă doare14. De regulă, punctele locale reprezintă o zonă cutanată în care durerea este referită. Ele prezintă o dispoziţie metamerică, fiind găsite mai ales subiacent unui oirgan bo'lnav. Sînt plasate în special la nivelul structurilor incluse în ţesutul conjunctiv (tendoane, ligamente, fascii), pre­ zentând o bogată inervaţie : fascia conţine terminaţii nervoase senzitive ; tendoanele şi ligamentele conţin organele lui Golgi loca­ lizate pe joncţiunile fibro-osoase şi fibroperiostale. Deşi impulsurile din viscere nu au conexiuni directe cu căile nervoase as­ cendente, ele nasc un „focar de iritaţie 14 în structurile nervoase metamerice, facilitînd sau accentuînd impulsurile aferente, prove­ nind din ţesutul cutanat. Cu alte cuvinte, tulburările viscerale sînt resimţite ca o du­ rere în teritoriul cutanat. Mackenzie s-a referit la acest fenomen explieându-1 prin „teoria facilitării de convergenţă”. Punctele trigger pot fi explicate şi prin legea lui Hilton care spune că „trunchiul nervos care inervează muşchii unei articulaţii, inervează, de asemenea, muşchii care mobi­ lizează articulaţia şi pielea din zona inserţiei muşchilor în regiunea articulaţiei14. Apariţia şi semnificaţia punctelor locale poate fi explicată deci prin intervenţia reflexelor somato-somatice, somato-viscerale, viseerosomatice şi viscero-viseerale (29, 102). Trebuie remarcat faptul însă că multe din punctele de acupunctură situate pe meridiane pot deveni dureroase la presiune 90

prin aceleaşi mecanisme nervoase, explicând ide ce zonele sau punctele cunoscute în me­ dicina occidentală (zonele Head, zonele Hirada, punctele Weihe, punctele Wetterwald etc.)„ coincid de multe ori ou punctele clasice de acupunctură. De exemplu, din cele 195 puncte descrise de Weihe în seco­ lul trecut, 90 au o distribuţie superpozabilă punctelor de acupunctură, iar altele 42 se găsesc în imediata lor apropiere. La fel, din cele 81 puncte descrise la începutul secolului de Wetterwald, 69 corespund unor puncte de acupunctură. Analogia dintre punctele (zonele) „reflexogene", explicate strict pe baza unor me­ canisme neuroreflexe, şi punctele de acu­ punctura, incluse în isistemul energetic al meridianelor, trebuie să se oprească aici, semnificaţia lor fiind cu totul diferită.

SEMNIFICAŢIA PUNCTELOR SITUATE PE MERIDIANE Punctele sînt considerate tradiţional ca „puţuri" sau ,,orificii“ la nivelul cărora energia circulantă în meridiane poate fi ată. întrucît energia meridianelor circulă în profunzime, la 2—5 mm, punctele se găsesc situate la această adîncime. Ele sînt mai profunde pe trunchi şi rădăcina membrelor, devenind mai superficiale sub cot şi genunchi.

Stimularea unui punct oarecare al unui meridian are proprietatea de a modifica fluxul energetic al acestuia printr-o acţiune 91

de deschidere, de deblocare, sau de lărgire a lumenului lor (efect de tonifiere), sau dimpotrivă, o acţiune de închidere sau blo­ care parţială a lumenului (efect de dispersie sau de sedare). Aceste două tipuri de efecte pot fi eventual obţinute folosind acelaşi punct, însă printr-o stimulare diferită (mo­ dul de rotaţie a acului, viteza de introducere sau de scoatere a acului, timpul respirator etc.). Mai mult decît aceste manevre însă, un punct stimulat va avea un efect dispersant în condiţiile unui exces energetic al meridianului şi un efect tonifiant, în con­ diţiile unui deficit energetic al meridianului. Fiecare meridian posedă o serie de puncte de comandă ale energiei, fiecare avînd o semnificaţie bine definită (tabelul 7). Tabelul 7 PUNCTELE DE COMANDA ALE MERIDIANELOR S s S I c s

F IG IS VS P R SP TF V

VB

Toni­ Dis­ Asen­ fiere persie Sursă „LO“ tim ent

A larm ă

9

7

7

5

Vl5

41 8 11 3

45 2 2 8

42

40 5 6

Va V« V»

7

v 27

9

7 5

6

7

V« V13

6

V 23

V29 v 22 V 28

F 13 vc5 vc,

V 19

VB21

3 4 4

9 7

2

2 3

10

7 9 5 3 4

65 38

64

4 5 58

40

37

67 "43"

5

vc„ v c 12 F«

S25 vc, C17 Pl V B 25

Punctele de dispersie (D) au proprietatea de a goli meridianul de excesul energetic. Punctele de tonifiere (T) au proprietatea de a încărca meridianul cu energie în caz de insuficienţă. Punctul Lo (Lo) asigură transferul ener­ getic între 2 meridiane ouplate, unul Yang şi altul Yin, motiv pentru care se mai nu­ mesc şi „puncte de trecere". De la acest punct se desprind vasele secundare numite „Lo transversale" (fac legătura cu punctul sursă al meridianului cuplat) şi cele numite „Lo longitudinale" (care merg paralel cu meridianul principal) (vezi fig. 17). Există 15 puncte Lo, de legătură : 12 pentru cele 12 meridiane regulate, 2 pentru vasul de concepţie (Ren-Mai) care se distribuie ante­ rior şi Vasul Guvernor (Du-Mai) care se distribuie posterior şi unul numirt „marele Lo al splinei" care se distribuie lateral. Punc­ tele Lo sînt folosite în tratamentul bolilor în care sînt afectate meridianele cuplate, precum şi în afecţiunile zonei irigate de cele două meridiane cuplate. Punctele Lo de grupă reprezintă puncte de comunicare între grupele de meridiane Yang sau Yin de la membrele superioare sau inferioare. Acestea sînt : TFg (pentru meridianele TF, IG şi IS) ; VS 6 (pentru me­ ridianele VS, P şi C) ; VB 39 (pentru meridi­ anele VB, S si V) si SP 6 (pentru meridianele SP, F şi R). ' In afara acestora mai există un punct numit „marele Lo al meridianelor", care este SP2t şi controlează „marele vas Lo al splinei". Se afirmă că din acest punct por­ nesc mici derivaţii, către toate meridianele Yang şi Yin. 93

Punctele sursă (S), numite şi Yuan, permiit aportul de energie în meridian. Este punotul unde energia (Qi) este reţinută. In meridianele Yin, punctele Yuan coincid cu punctele Shu. Sînt importante pentru trata­ rea organelor Zang (parenchimatoase) şi Fu (cavitare) şi a meridianelor respective. Punctele Shu (Iu) ale spatelui (punctele de asentiment) sînt situate pe ramura in­ ternă dorsală a meridianului vezicii, au un efect de sedare a organelor Zang şi Fu corespunzătoare (fig. 24). In general, au o dispoziţie metamerieă ou organele asupra cărora acţionează. Se spune că aceste puncte reprezintă sediul unde energia (Qi) este

infuzată organelor Zang şi Fu. Aceste puncte sînt importante pentru tratamentul bolilor acestor organe. Punctele Mu (Mo) anterioare (puncte de alarmă sau puncte herauld) sînt situate pe abdomen şi piept, şi au un efect de tonifiere asupra organelor Zang şi Fu. Ele se găsesc de obicei pe alt meridian decît cel asupra cărora acţionează, dar în apropie­ rea organelor Zang şi Fu corespunzătoare (fig. 25). Cînd un organ Zang ori Fu este afectat, o reacţie dureroasă particulară apare

MERIDIANUL D E S E R V IT V 13 V 14 V 15

P VS C

V V V V V

16 F 19 VB 20 SP 21 S 22 TF

V V V V

23 25 27 28

R IG IS V

Fig. 24 : Punctele Shu posterioare, s^u de „asen­ timent"

Fig. 25. Punctele Mu (Mo) anterioare sau „de alarm ă1*

la nivelul acestor puncte. Ele sînt impor­ tante pentru diagnosticul şi tratamentul organelor Zang şi Fu. Punctele Shu (Su) antice (tabelele 8 şi 9), în număr de 6 6 , sînt situate pe traiectul meridianelor principale sub cot şi respectiv 95

Tabelul 8 PUNCTELE ANTICE ALE MERIDIANELOR YANG Punctul antic Meridianul şi elemen­ He Jing Ying Shu Yuan Jing tul cores­ (Ting) (Yang) (Iu) (lunn) (King) (Ho) pondent IG (metal) S (pămînt) IS (foc) V (apă) VB (lemn) TF (foc)

1 45 1 67 44 1

2 44 2 66 43 2

3 43 3 65 41 3

4 42 4 64 40 4

5 41 5 60 38 6

11 36 8 40 34 10

Tabelul 9 PUNCTELE ANTICE ALE MERIDIANELOR INN Meridia­ nul şi ele­ mentul co­ respondent P (metal) Sp (păm înt) C (foc) R (apă) F (lemn) VS (foc)

Punctul antic Jing Ying Shu- Jing (Ting) (Yang) Yuan (King) 11 1 9 1 1 9

10 2 8 2 2 8

9 3 7 3 3 7

8 5 4 7 4 6

He (Ho) 5 9 3 10 8 3

sub genunchi. D e m ulte ori sînt în acelaşi timp şi puncte de tonifiere, dispersie sau sursă a meridianelor respective. Meridianele Yang posedă 6 categorii de puncte antice şi a n u m e : Jing (Ting), Ying (Iong), Shu (Iu), Yuan, Jing (King) şi He (Ho), în total 36 puncte. Meridianele Yin posedă numai 5 categorii de puncte antice şi a n u m e :

96

Fig. 2f>: Schema generală a punc­ telor Shu antice

Jing, Ying, Shu-Yuan, Jing şi He, în total 30 de puncte (fig. 26). Jing (Ting) este primul punct şi cel mai distal aşezat la extrem itatea degetelor, fiind ori punct de intrare, ori punct de ieşire din meridian. Stim ulat în tonifiere el atrage energia către extrem itatea meridianului. Are indicaţii în bolile psihice şi în senzaţia de sufocare. Y in g (Iong), al doilea punct distal al maridiaimilui, e ste situat Ia nivelul spaţiilor interdigitale. Stim ulat în tonifiere acţio­ nează ca un „accelerator" al energiei în m e­ ridian. Acţionează asupra sistem ului circu­ lator şi are indicaţii în bolile febrile. Shu (Iu) este al treilea punct distal al meridianului aşezat în spaţiul inteirmetacarpian şi intennetatarsian. Sînt considerate ca puncte ce dirijează şi reglează energia, 97

întrucît la nivelul lor energia Yin (mai profundă) întâlneşte energia Yang (mai su­ perficială). Prin acţiunea lor asupra ţesutu­ lui conjunctiv sînt indicate în bolile articu­ lare (sindroame Bi). Yuan, .al patrulea punct, este prezent nu­ mai pe meridianele Yang. Pentru meridia­ nele Yin, aceste puncte formează o categorie unică cu punctele Shu (Iu-Iunn). Stimulat în tonifiere el atrage energia în meridian. Jing (King) este al cincilea punct situat la nivelul gleznei sau al pumnului. Sînt puncte importante pentru tratamentul afec­ ţiunilor reumatismale, în bolile respiratorii influenţate de umiditate şi frig. Ele atrag energia defensivă (Wei). He (Ho), ultimul punct, situat imediat sub genunchi siau sub cot. La nivelul lor, energia din superficială devine profundă. Sînt punctele de pornire a meridianelor distincte (Tehing pie) care merg către or­ ganele profunde. Sînt indicate în bolile gastrice, intestinale şi ale altor -organe Fu (cavittare). Punctele X i (cheie) sînt punctele unde Qi adică energia şi sângele se întîlnesc. Ele sînt în număr de 16 (tabelul 10 ) : 12 pentru meridianele principale şi cîte unul pentru fiecare din următoarele 4 vase extraordi­ nare : Yinn Wei (Inn-Oe), Yang Wei (YangOe), Yin Qiao (Yin Keo) şi Yang Qiao (YangKeo). Au importanţă în tratamentul bolilor acute şi în durerile prezente în zonele parcurse de meridiane, precum şi în orga­ nele corespunzătoare. 98

Jiao Hui (punctele cheie ale meridianelor extraordinare) sînt în număr de 8 şi cores­ pund celor 8 vase extraordinare, numite şi homeostatice. Se găsesc pe membrele infe­ rioare şi superioare, fiind cuplate două cîte două. Stimularea lor influenţează mai multe meridiane, fiind considerate ca avînd o ac­ ţiune directă asupra energiei Yang—Yin (tabelul 11 ). Tabelul 70 CELE 16 PUNCTE Xi (CHEIE) Cele 3 m erid ian e Yin de la m ină — plăm în : P 6 — V ase-Sex : VS 4 — Cord : C 6 Cele 3 m erid ian e Y ang de la m înă — In testin G ros : IG 7 — T rei Focare : T F 7 — In testin S u b ţire : IS 6 Cele 3 m erid ian e Y in de la picior — S plină-P ancreas : Sp 8 — F icat : F 6 — R inichi : R 5 Cele 3 m erid ian e Y ang de la picior — Stom ac : S 3 4 — V ezicula B iliară : VB 36 — Vezică : V 6 3 ____________

Tabelul 11 PUNCTELE CHEIE ALE CELOR 8 VASE EXTRAORDINARE Ren Mai (Vasul Concepţie) - P 7 Y in Wei — v s 6 Y in Qiao —- R 6 Chong M ai — Sp 4

de

Du M ai (V asul G uver­ nor) — IS 3 Y ang Wei— T F 5 Y ang Qiao — V 62 Dai M ai — VB 41

Tabelul 12 CELE 8 PUNCTE ROE (INFLUENŢIALE) P e n tru P e n tru P e n tru P e n tru P e n tru P e n tru P e n tru P e n tru

organele Z ang : F 1 3 viscerele cav itare F u — VC i 2 energie în general — VC 1 7 sînge — V 1 7 tendoane — VB 34 vase — P 3 oase — Vlt m ăduvă — VB 3 9 _____

• Punctele centro-reuniune (sau de încru­ cişare) sînt puncte aflate la intersecţia mai multor meridiane. Se găsesc distribuite mai ales pe cap, faţă şi trunchi şi aparţin frec­ vent Vasului Guvernor şi Vasului de Con­ cepţie. Aceste puncte sînt utile în tratamen­ tul afecţiunilor loco-regionale, precum şi al organelor corespunzătoare meridianului pe care se găsesc. Punctele Roe sau puncte de influenţă sînt în număr de 8 şi au acţiunile indicate în tabelul 12 . Punctele „Ferestrele cerului“ sînt plasate ca un colier în juarul gîtului VB 2o, S9, ISie, I G 1 7 , Vio, T F 1 7 şi VG^). Trans­ ferul energiei Yang din regiunea superioară a corpului către regiunile sale inferioare se face dispersînd punctele Sg, V ^ şi VG 2o ; ascensiunea energiei Yang în regiunea ca­ lpului .se face dispersînd punctele IS16, IG17, TF17 şi VGlfi. Tonifierea lor are un efect de frînare a transferului asoendent sau descendent al energiei. Punctele specializate acţionează asupra unor grupe de tulburări, utilizîndu-se de 100

obicei în afara noţiunii de circulaţie ener­ getică. Multe dintre ele sînt în acelaşi timp puncte de reuniune. Principalele puncte specializate sînt : SP* — afecţiuni venoase şi articulare; S32, P9, VS 9 — afecţiuni vasculare ; VBr,< — afecţiuni musculare ; VBas — anemii şi boli endocrine ; V 17 — boli de sînge ; V fi0 — boli ale sistemului nervos ; R24 — tulburări psihice ; VS/, — boli de ochi ; IG* — afecţiuni ale urechii ; F 3 — afecţiuni însoţite de spasme ; VBsg — funcţia de apărare (sinteza de anticorpi, fagocitoză) ; Vn — afecţiuni osoase ; VC17 —- afecţiuni respiratorii ; S 30 — boli de nutriţie. Puncte energetice auxiliare sînt puncte situate la încrucişarea mai multor meridi­ ane, motiv pentru care acţionează asupra dezechilibrelor Yin-Yang : S 3 7 (t) — trans­ feră excesul de energie în zonele inferioare ale corpului ; S 39 (d) — acoperă deficitul de energie din regiunile superioare ale cor­ pului ; VCi (t) — transferă energia în regiunile inferioare ale corpului ; VC1( (d) — transferă energia în regiunile superioare ale corpului ; VC^ (t) — repun în circu­ laţie energia blocată ; VC )7 (d) — reparti­ zează energia în meridiane ; SP 21 — pro­ movează propulsia sîngelui în capilare ; (d) şi V 13 (d) — dispersează energia celor 5 organe Zang (ficat, cord, rinichi, plămini şi splină-panoreas). Unele puncte combat excesul de energie din regiunea toracică (IG 8 -d), din regiunea abdominală (VC 4-d), din intestin (S 20-d) sau din re­ giunea cefalică (IS 19-d). Alte puncte dis­ 101

persează excesul Yang, din torace din stomac (S 30-d), din membre sau din organe (V 13-d). Punctul combate deficitul energetic din inferioare ale corpului.

(VG 4-d), (IG 15-d) VG 4 (t) regiunile

PARTICULARITĂŢILE CLINICE ALE PUNCTELOR Suprafaţa unui punct de acupunctură este considerat a fi de numai 1—2 mm2. Cînd organul de corelaţie este afectat, suprafaţa acestor puncte creşte (fenomenul de fenestraţie) pentru a reveni la dimensiuni mai mici cînd tulburareia este înlăturată (feno­ menul de ocluzie). Aceste constatări au fost făcute pe baza studiului rezistenţei electrice a punctelor de acupunctură (27). După cum sugerează numele lor chinezesc (Qi Xiue — orificii ale energiei, Kong Xue — orificii de transport, ori Xue Wei — ori­ ficii pentru acupunctură), punctele de acu­ punctură se găsesc situate uneori în mici depresiuni ale pielii. Această caracteristică permite ca punctele să poată fi „văzute", probabil însă nu în mai mult de 50 din cele 361 puncte. Depresiunea pielii poate fi sesizată mai bine trecînd uşor degetul de-a lungul meridianului. Cu această ocazie se poate constata că la nivelul punctului, pielea dă senzaţia de discretă împăsitare sau de lipicios, ca şi cum secreţia sudorală la acest nivel ar fi mai abundentă sau cali­ tativ diferită faţă de cea a zonelor din jur. Aceasta s-ar putea explica printr-o vascu102

larizare mai bogată în zonele subiacente punctelor de acupunctură. Dacă este aşa, afirmaţia că punctele au, cel puţin uneori, o temperatură mai mare decît zonele din jur ar avea un anatomic justificativ. Mai mult, unii autori (Eory 1980), utilizînd o metodă hipersenzitivă de măsurare a bioxidului de carbon, găsesc că, la nivelul punctelor de acupunctură studiate, cantita­ tea de COa captată este semnificativ mai mare (p l< !0,05) faţă de zonele indiferente din jur şi anume : 0,63 ± 0,06 |ig C0 2/min/cm 3 faţă de 0,40 + 0,05 m-S C0 2/min/cm2. Canti­ tatea C0 2 captată a fost direct proporţională cu rezistenţa electrică a pielii dar nu şi cu temperatura cutanată. Cantitatea mai mare de C0 2 captată la nivelul punctelor de acu­ punctură ar putea fi explicată printr-o acti­ vitate biochimică mai intensă la nivelul punctelor de acupunctură sau, lucru mai plauzibil, printr-o permeabilitate mai mare de trecere a gazelor prin pielea supraiacentă punctelor de acupunctură. Destul de inconstant, la nivelul puncte­ lor de acupunctură, ca de altfel şi a punc­ telor locale (,,trigger“), pot fi palpate mici nodozităţi subcutanate dureroase, şi mai rar încă, punctele pot coincide cu un nev pigmentar sau cu o suprafaţă cutanată mai decolorată. S-a constatat, de asemenea, că principalele puncte de acupunctură se găsesc situate in zone unde pielea este mai subţire (pliul cotului, al pumnului, spaţiul poplite.u) şi dimpotrivă mai rare acolo, unde glandele sudoripare sînt mai abundente (axilă, regi­ une inghinală). 103

O a doua particularitate, extrem de ^im­ portantă, a punctelor de acupunctură este sensibilitatea lor deosebită. Sensibilitatea poate fi spontană, atunci cînd organul de corelaţie este afectat, sau provocată la apăsarea cu degetul. Subliniem necesitatea utilizării în acest scop a degetului şi nu a vreunui instrument sau dispozitiv metalic sau nemetalic, întrucît prin palpare pot fi obţinute şi informaţiile privind calităţile pielii în zonele punctelor, despre care am vorbit. Trebuie cerut bolnavului să semna­ leze locul de maximă sensibilitate, acest gen de cooperare dîndu-i senzaţia de parti­ cipare la actul diagnostic şi terapeutic, ameliorînd calitatea rezultatului final. Menţionăm faptul că, uneori, durerea la presiune indică prezenţa punctului alături de zona previzibilă, ţinînd seama de reperele anatomice. In această situaţie criteriul sen­ sibilitate cutanată trebuie să fie prioritar. Dacă însă zona dureroasă se găseşte la o distanţă mai mare de un centimetru de localizarea previzibilă a punctului, este mai probabil că durerea indică un punct local (Ah Shih Shue), care va trebui folosit, ală­ turi de punctul stabilit pe baza reperelor anatomice. întrucît un punct; de acupunctură are o suprafaţă de numai 1— 2 mm2, se poate aprecia că cele 750 puncte (cele mai multe din cele 361 sînt bilaterale) nu ocupă mai mult de 1% din întreaga suprafaţă cutanată apreciată la oca 1,5 m 2 (37). 104

SUBSTRATUL ANATOMIC AL PUNCTELOR DE ACUPUNCTURĂ a) Substratul nervos Numeroase studii histologice au fost dedi­ cate precizării substratului nervos al punc­ telor de acupunctură. Conform cu studiile autorilor chinezi, 50% din punctele majore de acupunctură se găsesc localizate chiar deasupra unui trunchi nervos şi alte 45% se găsesc la o distanţă mai mică de 0,5 cm de un trunchi nervos. Conform unui studiu efectuat de Kellner (47), la nivelul punctelor de acupunctură, terminaţiile nervoase sînt de 4,2 ori mai numeroase decît în afara punctelor de acupunctură. La nivelul punctelor de acupunc­ tură, suprafaţa deservită de un receptor este de numai 2,8 mm 2 faţă de 12,8 mmîn zonele indiferente. D eşi unele puncte situate pe torace şi abdomen au o distribuţie metamerică evi­ dentă cu organele de corelaţie, inervaţia somatică nu poate justifica efectele la dis­ tanţă obţinute prin stimularea punctelor energetice situate, după cum am văzut, în special în regiunile distale ale extremi­ tăţilor. Mai probabilă pare a fi relaţia dintre punctele de acupunctură şi organele interne pe calea unor reflexe implicînd sistemul nervos vegetativ (37). De altfel, Gunn (29) a întocmit o clasificare a punctelor de acu­ punctură în raport cu relaţiile pe care ele le au cu structurile nervoase cunoscute. 105

Tipul I — corespunde punctelor motorii ale muşchilor descrise încă în secolul trecut de Duchenne (188.1), care, folosind un cu­ rent alternativ, găseşte aşa-zisele „puncte de elecţie44, adică zone mici cutanate situate deasupra unui muşchi, unde un stimul elec­ tric aplicat percutanat produce o contracţie a muşchiului respectiv. S-a demonstrat că aceste puncte reprezintă proiecţia cutanată a zonelor la care nervii motori pătrund în interiorul muşchiului. Coers (21) demonstra că „punctele motorii44 sînt zone cu un prag scăzut de excitabilitate, corespunzînd benzii terminale de inervaţie. Tipul II — corespunde terminaţiilor ner­ voase superficiale adunate în plan sagital. Tipul III — corespunde punctelor aflate deasupra plexurilor ori nervilor superficiali. Tipul IV — corespunde nervilor aflaţi la joncţiunea tendonului cu muşchiul. Marea majoritate a fibrelor nervoase cu­ prinse în această clasificare aparţine siste­ mului nervos vegetativ. De menţionat că Melzak (59), studiind corelaţia dintre punc­ tele trigger (asociate cu durerea miofascială şi cea viscerală mediate de sistemul nervos vegetativ) şi punctele de acupunctură antiadgioe, arată (pe baza a două criterii ; distribuţia spaţială şi modelul durerii aso­ ciate) o corespondenţă remarcabilă între ele, de 75%. Întrucît existenţa punctelor trigger este explicată nu numai prin intervenţia reflexelor somato-somatice, dar şi somatoviscerale, viscero-somatice şi viscero-visoerale, receptorii şi căile vegetative sînt im­ plicate în cea mai mare măsură. Pe de 106

altă parte, rezistenţa electrică scăzută a punctelor de acupunctură şi a punctelor trigger este explicată prin intervenţia re­ flexelor nervoase stabilite între organul afectat — piele şi sistemul nervos simpatic, acesta din urmă fiind principialul determi­ nant al scăderii rezistenţei electrice cutanate. Trebuie făcută menţiunea că în piele, pe lîngă inervaţia vegetativă a vaselor, muşchi­ lor şi glandelor prezente în această struc­ tură, există fibre amielinice aparţinînd sistemului nervos vegetativ. Ele au un dia­ metru mic, de 0,25—0,5 ja. Aceste fibre şerpuiesc în dermul superficial ajungînd pînă în apropierea epidermului, fără a atinge totuşi stratul celulelor bazale şi al melanocitelor. In plus, ele sinapsice ale aces­ tor fibre îmbracă forme multiple : sinapse adevărate, sinapse tranzitorii, sinapse la distanţă, sinapse multiterminale. Sinapsele la distanţă sînt responsabile de un răspuns progresiv şi difuz, putîndu-se vorbi mai curînd de o „atmosferă sinapsică14, decît de un „spaţiu sinapsic 44 (9). De remarcat faptul că un stimul meicaniic, de tip înţepătură, eli­ berează în ţesutul cutanat o serie de com­ puşi chimici capabili să modifice funcţional o întreagă regiune inclusă în „atmosfera sinapsică 44 (9). Intervenţia sistemului nervos vegetativ în mecanismul de acţiune al acupuncturii poate explica efectele la distanţă, nemetamerice, obţinute prin stimularea punctelor de acu­ punctură, întrucît acest gen de inervaţie difuzează în special : de-a lungul vaselor, nerespectînd metameria somatică. 107

Intervenţia sistemului nervos somatic însă este şi ea probabilă, în special în realizarea efectului analgezic. Studiul compoziţiei fi­ brelor aferente, pornind din punctul Zusanli (S 36), a arătat prezenţa de 3,1 ori mai mare a fibrelor aparţinînd grupei I şi II decît a celor din grupul III (30). Se pare, deci, că punctele de acupunctură sînt deservite pre­ ferenţial de fibre groase mielinizate (grupul A-D sau I— II), care transmit impulsurile de atingere, în timp ce terminaţiile din afara punctelor de acupunctură sînt deservite de fibre nervoase mai subţiri, nemielinizate (tipul C sau grupul III), care transmit im ­ pulsurile dureroase. Dacă teoria controlului de poartă a lui Melzak şi Wall pentru per­ cepţia dureroasă este invocată pentru o explicaţie parţială a analgeziei, predomi­ nanţa la nivelul punctelor de acupunctură a fibrelor groase ar putea constitui un element important pentru sprijinul acestei ipoteze. Referindu-se la clasificarea punc­ telor de acupunctură, făcută de Gunn (29), în patru categorii, este interesant de notat că fibrele aferente cu diametru mare au origine în terminaţiile anulo-spirale (fibrele Ia) de 'la nivelul punctelor motorii (punctele de tip I), de la nivelul organelor Golgi (fi­ brele I b) şi de la nivelul joncţiunii musculo-tendinoase (punctele de tip IV). Se pare că o importanţă deosebită pentru obţinerea efectului acupunctic o prezintă, nu atît tipul de fibre prin care se transmite informaţia nervoasă din zona stimulată, ci tipul de recfvtori care preiau şi codifică informaţia. Intr-un studiu histologic al 108

punctului IG 4, mult folosit în analgezie, Zonglian (115) a făcut următoarele consta­ tări : receptorii senzaţiei de acupunctură sînt reprezentaţi mai ales de receptorii pro­ funzi ; deşi mai multe tipuri de receptori pot fi excitaţi prin acupunctură, se pare că în fiecare tip de punct activ predomină un anumit tip de receptori. De exemplu, în punctele localizate în muşchii mari ai extre­ mităţilor, există predominant fusuri muscu­ lare, în timp ce receptorii ce mediază sen­ zaţia de acupunctură pe scalp sînt terminaţii nervoase libere. Facem menţiunea că în explicarea efec­ tului acupunoturii trebuie luate în consi­ deraţie toate categoriile de receptori, nu numai din piele ci şi din structurile pre­ zente sub piele, ca de exemplu plexurile venoase sau muşchii. Participarea recepto­ rilor musculari este foarte probabilă întrucît pe lingă meridianele principale, după cum am văzut există şi meridiane tendinomusculare aflate în corelaţie strînsă cu sistemele musculare din regiunile parcurse de meridian. Să remarcăm numai că apro­ ximativ 40% din fibrele nervoase a'le unui muşchi deservesc funcţia senzitivă şi nu cea motorie. La nivelul muşchilor, trei tipuri principale de receptori au fost iden­ tificate : fusurile musculare (ul răs­ punsului contractil în „reflexul de în­ tindere”) ; organele tendinoase Golgi şi terminaţiile nervoase libere, asociate mai ales cu vasele sangvine ale muşchilor. In raport cu tipul de stimulare, este posibilă transmiterea influxului informaţional pre­ 109

ferenţial prin unii din aceşti receptori. Mai mult, nu este exclus ca în condiţiile afec­ tării unui organ de corelaţie, diferitele ţi­ pam de receptori din piele, vase şi muşchi să prezinte o modificare a pragului de ex­ citabilitate astfel, încît informaţia realizată de stimularea punctului să fie preluată numai de receptorii al căror prag de recep­ ţie este scăzut. Fără a absolutiza sau exagera importanţa sistemului nervos în mecanismul de acţiune al acupuncttuirii, trebuie acceptat punctul de vedere că el participă ca o verigă obligato­ rie în obţinerea rezultatului terapeutic. Evident, alte componente de ordin umoral sau energetic pot să intervină, eJle avînd un rol aditiv şi interdependent. Mecanismul nervos rămîne un domeniu de mare interes penitru acupuctură, care merită a fi explo­ rat şi exploatat în mod corespunzător. b) Plexurile autohtone Pentru a explica specificitatea punctelor de acupunctură, Thomas (98) a invocat, oa element de preluare a informaţiilor stimu­ lilor acupunctici, aşa-zisele plexuri autoh­ tone. Acestea sînt reprezentate de o serie de structuri nenervoase, care rămîn intacte după ce toţi nervii din regiune au fost distruşi experimental. Plexurile autohtone sînt cu totul diferite de fibrele nociceptoare obişnuite. Morfologia lor sugerează că ele ar putea juca un rol de receptori ai stimu­ lilor de presiune ori înţepare. Natura lor plexiformă poate contribui la fenomenul de „prindere" al acului, înregistrat adeseori la

nivelul punctelor de acupuctură. Elementele anatomice mobilizate prin rotirea acelor pot fi atît fibrele elastice colageriice şi reţeaua plexiformă a vaselor şi limfaticelor, cît şi aceste plexuri autohtone care realizează adevărate punţi între diferitele struc­ turi dermice şi subdermice (vase, nervi, muşchi etc.). Deşi în ultimă instanţă plexurile autoh­ tone par a ţine mai mult de ţesutul con­ junctiv decît de cel nervos, este posibil ca ele să fie specializate pentru o funcţie aso­ ciată strîns cu mecanismul nervos. o) Ţesutul conjunctiv (colagenic) Analiza histologică a punctelor de acu­ punctură, printr-o metodă adecvată, a per­ mis lui Rabishong (1975) să observe la acest nivel unele modificări particulare ale fibre­ lor de colagen, care realizează în organism o reţea vastă, a cărei semnificaţie nu a fost pe deplin stabilită. Să facem numai men­ ţiunea că fibrele de colagen reprezintă prin­ cipalul element structural al ţesutului con­ junctiv, constituind aproximativ o treime din întreaga masă proteică a corpului şi 6 % din greutatea sa. Rolul structural al colagenului este important în ţesutul con­ junctiv dens al ligamentelor şi tendoanelor, dar este evident şi în organele parenchimatoase ca ficat, rinichi şi plămîn. La nivelul punctelor de acupunctură mănunchiurile de fibre colagenice pot realiza adevărate aglo­ merări înconjurate de fibre nervoase amielinice de tip colinergic, precum şi de fibre 111

110

mielinioe. Corpusculii descrişi cu douâ de­ cenii în urmă de Kim Bong Han la nivelul punctelor de acupunctură ar putea fi repre­ zentaţi de astfel de structuri. Organizarea lor filamentară ar putea explica efectul particular obţinut prin rotirea acelor, ma­ nevră în cursul căreia fibrele colagenice se înfăşoară în jurul acelor. întrucît singurele proteine cu efect piezoelectric din organism se găsesc în fibrele colagenice, este posibil ca stimularea (prin înţepare sau presiune) punctelor de acu­ punctură să producă microcurenţi de lezi­ une, capabili să stimuleze terminaţiile nervoase senzitive atît somatice, cît şi vegetative. Datele noastre, necomunieate încă, susţin această idee, prin constatarea unor potenţiale electrice mai mari la nive­ lul punctelor de acupunctură, cînd electro­ dul explorator exercită o presiune mai mare (modificînd arhitectura fibrelor de colagen) decît atunci cînd el este numai plasat pe punct, fără presiune. Faptul că anumite macromolecule şi în mod deosebit biopolimerii de tip colagen (ale căror molecule sînt lungi, irealizîmd prin structura tripluhelicoidală adevărate fibre de rezistenţă) au proprietatea de a-şi modi­ fica afinitatea chimică pentru diferite sub­ stanţe, atunci cînd sînt supuse unei tensiuni mecanice poate fi corelat cu constatarea că stimulii mecanici aplicaţi în punctele de acupunctură pot elibera la acest nivel me­ diatori chimici de tip histamină, serotonină, bradichinină sau de altă natură. 112

d) Plexurile vasculare fatice)

(venoase şi

lim ­

O atenţie deosebită a fost acordată ple­ xurilor venoase ca elemente anatomice participante în receptarea informaţiilor re­ alizate de înţeparea punctelor de acupunc­ tură. Evident, elementele receptoare sînt reprezentate nu de peretele vascular însuşi, d de fibrele nervoase vegetative prezente în structura lor. Bogăţia în capilare venoase a unor puncte de acupunctură a fost subliniată, cu două decenii în urmă, de Bachman (1963). Bossy (9) arată că subiacent punctelor de acupunc­ tură se găsesc în proporţie de 42% un nerv al sistemului cerebro-spinal, în proporţie de 40% o venă (deci terminaţii nervoase vege­ tative), iar în proporţie de 18% o arteră, de asemenea, bogată în terminaţii vege­ tative. Mai recent, Plummer (73) con­ stată că sub multe puncte de acupunctură există o venă „comunicantă^ sau „perforantă“, Autorul consideră că punctele de acupunctură pot corespunde, după caz, unui orificiu în derm, pe unde pachetul neurovascular iese la suprafaţă şi altuia mai pro­ fund, în fascie, reprezentînd spaţiul pe unde trec vena perforanlă şi pachetul neurovascular. Aceste „orificii", situate în diferite pla­ nuri anatomice la trecerea prin ele a pa­ chetelor neurovasculare, pot reprezenta su­ portul anatomic al punctelor de acupunc­ tură. Insă faptul că aceste puncte au o re­ zistenţă electrică mai scăzută, poate fi ex­ plicat atît prin bogăţia în terminaţii vege­ tative, cît şi prin abundenţa lichidului in113

terstiţial, cunoscut ca un foarte bun con­ ducător de electricitate. Micile depresiuni semnalate la nivelul punctelor de acupunc­ tură, precum şi consistenţa mai mică a ţe­ sutului la acest nivel, ar putea fi explicate prin existenţa acestor „orificii14 în diferitele straturi anatomice subiacente proiecţiei cu­ tanate a punctelor,

CARACTERUL FUNCŢIONAL AL PUNCTELOR Deşi punctele de acupunctură sînt perma­ nente, starea lor funcţională poate să se modifice atît în condiţii fiziologice (de exemplu, în raport cu ora din zi sau cu pe­ rioada din an), cît şi în condiţii patologice (în cadrul afectării organului de corela­ ţie). Punctul poate să se mărească sau să se micşoreze ca suprafaţă, pragul său de sensibilitate poate să crească sau să scadă, rezistenţa electrică şi potenţialul cutanat înregistrat pot să se accentueze sau să se diminueze etc. In acelaşi timp, pragul' funcţional al diferitelor structuri subia­ cente (terminaţii nervoase somatice şi ve­ getative, fibre colagenice, plexuri autoh­ tone, plexuri venoase) poate, de asemenea, să varieze în raport cu mulţi factori en­ dogeni (influenţe nervoase sau biochimice), cît şi exogeni (presiune atmosferică, curenţi de aer, umiditate, temperatură, radiaţie so­ lară etc.). Se poate presupune deci că în anumite condiţii (în special patologice), anumite structuri (probabil mai multe), si­ 114

tuate în anumite zone (corespunzînd punc­ telor de acupunctură), pot să capete o stare funcţională particulară realizînd anumite microzone de mare receptivitate, a căror stimulare este capabilă să explice efectele terapeutice obţinute. Acestea sînt în ace­ laşi timp specifice pentru o anumită zonă (punct) cutanată. A devenit limpede în pre­ zent că încercările de a explica ul anatomic al acupuncturii, numai pe baza unei singure structuri, nu are nici o şansă de succes. In acelaşi timp, deşi s-au făcut progrese remarcabile în stabilirea substra­ tului anatomic obiectiv al meridianelor şi punctelor de acupunctură, realizarea unei sinteze coerente, capabile să explice prin­ cipiile tradiţionale ale fiziologiei energetice în termenii medicinii occidentale, va mai necesita încă o perioadă bună de timp. Deşi modul occidental de abordare expe­ rimentală a acupuncturii s-ar putea să nu fie cel mai adecvat, e'1 reprezintă totuşi . o etapă importantă în procesul de reevaluare a uneia dintre cele mai fiziologice modali­ tăţi de interpretare a funcţiei organismului, a procesului de îmbolnăvire şi de tratament al celor mai variate afecţiuni.

PROPRIETĂŢILE ELECTRICE A LE ZONELOR CUTANATE FOLOSITE ÎN ACUPUNCTURA INTRODUCERE ■s

Producerea de electricitate de către mate­ ria vie este un fenomen ce însoţeşte viaţa. Acest fenomen poartă denumirea de electrogeneză şi prezintă două aspecte : — menţinerea unei stări caracteristice, adică a unei polarităţi electrice ; — schimbări ale acestei stări electrice în mod spontan sau ca răspuns la modifică­ rile factorilor de mediu. De asemenea, materia vie este caracteri­ zată, ca orice substanţă, prin anumiţi pa­ rametri electrici ca : impedanţă, capacitate, potenţial etc. Aceşti parametri variază, depinzînd de starea funcţională a sistemului viu. Din punct de vedere electric, materia vie se comportă ca un conductor electrolitic. O mare parte din materialele ce intră în com­ poziţia mediului intra şi extracelular se află în stare disociată sub formă de anioni şi cationi. Distribuţia ionilor în celulă şi în afara ei nu este omogenă. Activitatea elec­ trică a celulei depinde în special de acei ioni care se găsesc în număr mare în ce­ lulă şi în mediu extracelular şi aceştia sînt ionii N a ! , K + , Ca+ + , CI , precum şi 116

un grup heterogen de ioni negativi (acizi organici, polipeptide, proteine ionizate ne­ gativ) care formează grupul anionilor or­ ganici. De asemenea, prezenţa grupărilor ionigene pe faţa externă a plasmolemei ca rezultat al arhitectonicii moleculare a mem­ branelor biologice, la pH-ul fiziologic ge­ nerează un cîmp electromagnetic, a cărui valoare (în mV) poartă denumirea de po­ tenţial de suprafaţă. Activitatea electrică a unui ţesut sau or­ gan este o rezultantă a fenomenelor de bioelectrogeneză ce au loc în fiecare dintre celulele ce intră în alcătuirea lor. Ea de­ pinde în mod hotărîtor de felul în care se însumează aceste activităţi electrice ele­ mentare, consecinţă a structurii histologice locale. Măsurarea şi înregistrarea bioelectrogenezei de ţesut şi organ necesită cu­ noaşterea rolului jucat de conductorii vo­ lumetrici în distribuţia cîmpului electric dat de diferenţele de potenţial apărute în interiorul lor. Dacă celulele sînt, aşezate în aşa fel încît diferenţele de potenţial să se poată însuma, se obţin tensiuni de valori importante (sute de volţi), precum şi cu­ renţi relativ mari (astfel sînt alcătuite or­ ganele electrice ale unor peşti). Spre deo­ sebire de aceste organe specializate, în pro­ ducerea de curenţi cu valori mari, alte ţe­ suturi şi organe nu produc decît curenţi foarte slabi, ce necesită după culegere înalte amplificări pentru a fi înregistraţi şi stu­ diaţi. De aceea, înregistrarea activităţii elec­ trice a celulelor, ţesuturilor şi organelor ridică numeroase probleme de ordin tehnic. 117

Activitatea electrică a învelişului cutanat, sau activitatea electrodermală este o func­ ţie complexă a organului cutanat, caracte­ ristică organismului viu, întreţinută cu con­ sum de energie, avînd un rol important în homeostazie. Considerată mult timp ca fiind o struc­ tură de frontieră, avînd numai un rol de protecţie, pielea constituie în primul rînd o întinsă suprafaţă de schimburi biologice (1,5 m 2) eîntărind la adult cca 4,5 kg. Avînd originea comună ou sistemul ner­ vos în ectodermul primar, pielea rămîne în viaţa adultă un organ receptor şi efector legat funcţional intim de structurile ner­ voase. Activitatea electrodermală exprimă cu fidelitate aceste legături, refleotînd nu numai procesele funcţionale localizate în piele, dar şi activitatea unor organe interne, mediată de sistemul nervos (cel puţin). în structura pielii pot fi deosebite stra­ turi celulare suprapuse, fiecare avînd func­ ţii distincte sau legînd funcţional celelalte straturi. Proprietăţile electrice cutanate sînt legate de o serie de particularităţi structu­ rale (fig. 27). într-un circuit electric, pielea se com­ portă ca un volum conductor, cu rezistenţă şi capacitate electrică mare şi totodată ca un generator de tensiune electromotoare, între interiorul şi exteriorul său, precum şi între regiuni cu funcţionalitate diferită. Orice modificare a comportamentului pielii se însoţeşte de modificări electrice. 118

Straiul cxfoliant Stratul cărnos M W S l I S iml gfre l StnM Stratul gramjlos

EPIDERMA Corpii mucoşi s i lu i M alpighi

Straiul baza/

~Z

j

Arteriota p a p ila ri Capilar lim fa tic Venutâ papilară Papi/â derm ici

DERMA (S tratul re tic u k r)

Refeaua lim fatica sub-papilara 'Canalul excretor at unei glande 'sudoripare ^Corpuscu!uf fu i Meissner

R*

Ra.

Rz,

R*

Structura histologică a pielii redată pa­ ralel cu o schemă electrică echivalentă

F ig . 27 :

i Printre principalele proprietăţi bioelectrice cutanate se disting în mod convenţional : proprietăţi electrice pasive şi proprietăţi electrice active. Proprietăţile bioelectrice 119

ale organului cutanat, din alt punct de ve­ dere, pot fi sistematizate în trei categorii : — o funcţie de electrogeneză, care se traduce prin producerea de electricitate sta­ tică şi de potenţial la nivelul punctelor ac­ tive electrodermale ; — o funcţie de receptivitate electrică, care rezultă din transducţia în curent elec­ tric a energiilor de origine externă; — o funcţie de izolator, care conferă pie­ lii, şi în mod particular epidermului, rolul său de ţesut slab conductor de electricitate.

PROPRIETĂŢILE ELECTRICE CUTANATE PASIVE Studiul fenomenelor electrice în ţesuturile vii a evidenţiat dependenţa rezistenţei şi capacităţii acestor medii conducătoare de factori fizici şi fenomene biofizice corelate. Modificările rezistenţei electrice a organis­ mului viu se produc nu numai în funcţie de parametrii curentului electric explora­ tor dar şi în funcţie de reacţiile organismu­ lui faţă de anumiţi stimuli din mediul în­ conjurător. Omura (71) sistematizează factorii care in­ fluenţează impedanţa tegumentului la trece­ rea curentului electric continuu, astfel : 1. Presiunea asupra tegumentului. 2. Diferenţa de potenţial între cei doi electrozi aplicaţi pe piele. 3. Componentele frecvenţei Fourier ale semnalului electric aplicat.

120

4. Suprafaţa de direct între elec­ trozi şi piele. 5. Caracteristicile de vascularizaţie ale ţesuturilor subiacente. 6 . Temperatura pielii. 7. Secreţia sudorală (cantitate şi compozi­ ţie în electroliţi, apă şi concentraţia lipide­ lor). 8 . Caracteristicile locale ale sistemului nervos autonom. 9. Forţa electromotoare între cei doi elec­ trozi (datorită în principal: diferenţelor de concentraţie a eleotroliţilor ; materialelor din care sînt confecţionaţi electrozii aplicaţi în 2 regiuni distincte ale suprafeţei corpului; diferenţelor între suprafaţa de a ce­ lor doi electrozi; de asemenea poate fi in­ dusă şi de factori de origine biologică), mări­ mea şi polaritatea ei. 10 . Gradul de polarizare electrică. 11. Grosimea epidermului. 12. Caracteristicile epidermului, inclusiv condiţiile de hidratare. 13. Componentele capacitivă şi rezistivă ale tegumentului. 14. Distribuţia părului şi a glandelor sudoripare. 15. Starea funcţională a unităţii vasoneuro-musculară subiacentă tegumentului. 16. Starea psihică şi caracteristicile S.N.C. 17. Diferiţi stimuli acustici. 18. Starea fiziologică a organismului co­ respunzătoare vîrstei. 19. Caracteristicile electroconductoare ale lichidului sau gelului aplicat pe suprafaţa de

, 121

REZISTENTA ŢESUTURILOR LA TRECEREA CURENTULUI ELECTRIC Cunoaşterea rezistenţei ţesuturilor la trece­ rea curentului electric este importantă din două puncte de vedere : ( 1) imaginarea tra­ iectului de migrare a curentului în corp după introducerea lui prin acele de acupunc­ tura, avînd în vedere că fluxul ionic din or­ ganism (ul curentului electric) se va deplasa pe traiectul minimei rezistenţe elec­ trice ; (2 ) explicarea diferenţei de intensi­ tate de curent, atunci cînd punctele stimu­ late electric se găsesc în zone diferite ale corpului sau cînd acele sînt introduse la di­ ferite adîncimi. Corpul uman este alcătuit din numeroase structuri ale căror proprietăţi electrice activa (realizarea unui potenţial electric) sau pasive (rezistenţă la trecerea unui curent electric) sînt diferite. Întrucît lichidele biologice sînt soluţii electrolitice, bogate în ioni pozitivi şi negativi, mediul intern este bun conducător de electricitate. Trebuie menţionat că două treimi din cei 42 1 de apă ai corpului uman se găsesc în in­ teriorul celulelor, protejate de o membrană biologică care reprezintă o adevărată „bari­ eră electrică 14 pentru un curent introdus în organism din afară. Exceptînd curenţii de intensitate mare, care pot traversa membra­ nele biologice, pe care eventual le poate al­ tera reversibil sau chiar ireversibil (cînd produce necroza ţesutului), curenţii de inten­ sitate mică parcurg drumul dintre cei doi electrozi, urmînd calea minimei rezistenţe.

Această cale nu se suprapune cu structurile anatomice cunoscute, deşi acestea, evident, joacă un rol important în determinarea pro­ filului de rezistenţă al corpului. Datele de electr ofiziologie arată că, apli­ carea unui curent electric cu ajutorul a doi electrozi plasaţi la suprafaţa corpului, să spunem unul pe faţa anterioară şi altul pe faţa posterioară a toracelui, va realiza un flux ionic (electric) între cei doi electrozi. Acest flux va fi realizat în special pe seama ionilor existenţi în lichidul extracelular, care se găseşte în afara membranelor celulare. Totuşi, o parte din acest curent, nepredictibilă însă, va trece şi prin celule. Cînd canti­ tatea de curent ce pătrunde în celulă atinge un anumit prag, celula respectivă va fi „stimulată“. Stimulul respectiv se traduce prin­ tr-o acţiune specifică : contracţie musculară la nivelul muşchiului, declanşarea unei ima­ gini vizuale la nivelul celulelor retiniene, apariţia unui semnal auditiv la nivelul celu­ lelor auditive etc. Stimularea unei celule este realizată prin trecerea unei anumite cantităţi de electricitate prin celula respec­ tivă. Stimularea poatej să apară trecînd un curent mai mare pentru o perioadă de timp mai sicurtă sau un curent mai mic pentru o perioadă de timp mai lungă. Rezistenţa corpului uman la trecerea cu­ rentului diferă în funcţie de ţesuturi. în ge­ neral, cu cît un ţesut este mai bogat în apă, cu atît conductibilitatea sa electrică este mai bună. în interiorul unui ţesut, se poate pre­ supune că circulaţia curentului are loc în special prin lichidul electrolitic aflat în afara celulelor (lichidul interstiţial). 123

Privit în ansamblu, corpul uman este un bun conducător de electricitate. O ierarhi­ zare a diferitelor ţesuturi în raport cu rezis­ tenţa lor electrică este următoarea : 1. Foarte buni con du ctori: sîngele, limfa, lichidul cefalorahidian, corpul vitros ; 2. Bune conducătoare de electricitate : glandele sudoripare, ţesutul subcutanat, muşchii, organele parenchimatoase ; 3. Cu conductibilitate electrică re d u să : substanţa cerebrală, măduva spinării, nervii periferici, ţesutul adipos, oasele, glandele sebacee. Toate acestea au un conţinut apre­ ciabil de grăsime ; 4. Cu conductibilitate electrică foarte mică : epidermul, stratul cornos şi părul. Rezistenţa mare a stratului extern al pie­ lii realizează o adevărată barieră pentru cu­ rentul electric din afară. Dacă se măsoară rezistenţa corpului între doi electrozi, aceasta este de cca 6000 Ohmi, pentru ca în anu­ mite condiţii (plasarea electrozilor pe mu­ coase sau pe pielea umedă) ea să scadă la 1000 Ohmi. Aceste date sînt importante din punct de vedere practic, explicînd de ce pen­ tru a obţine un efect similar, intensitatea cu­ rentului aplicat prin ace este mult mai mică decît cea a curentului aplicat prin electrozii de suprafaţă. Avînd în vedere f aptul că punctele de acu­ punctura nu se găsesc pe suprafaţa pielii ci în derm şi în structurile subcutanate, la o adîncime variabilă (uneori cîţiva centimetri), evident, acele trebuie să ajungă pînă la acest nivel. Aşa se explică de ce la o persoană obeză, profunzimea înţepăturii trebuie să fie 124

mult mai mare decît la o persoană slabă. Intr-un studiu publicat recent (72) am urm ă­ rit pe 23 subiecţi (14 fem ei şi 12 bărbaţi, cu vîrste cuprinse între 27 şi 71 ani) influenţa profunzimii înţepăturii asupra rezistentei electrice, pe un traseu scurt (cca 3 cm), între punctele vezică 11 şi 12 , situate în re­ giunea dorsală superioară. După cum se observă în fig. 28, rezistenţa electrică a f 6 st m ult mai mare (914 i 299 Ohmi) la o profunzime mică (0,5 cm) compa­ rativ cu valorile în la aceeaşi înţe­ pătură efectuată cu aceleaşi ace, la o adîn­ cime de 2 cm (502 i 85 Ohmi). D atele noastre confirmă existenţa unui gradient de rezistenţă electrică de la suprafaţa pielii că­ tre profunzime.

'Vl5

[ te a Stern)

10-11 Iccc 3cml

Fig. 28: V alorile m edii ( ± SD) ale re zisten ţe i electrice (Ohmi) în fu n c ţie de d ista n ţa d in tre electrozi (A) ţi ad in cim ea în ţe p ă tu rii (B) După cum menţionam, un elem ent impor­ tant de care depinde rezistenţa electrică a ţesuturilor este bogăţia lor în grăsime. Cu cît corpul uman conţine mai mult ţesut gras 125

(foarte sărac în apă) cu atît rezistenţa lui electrică este mai mare. Recent, Presta şi col (77) descriu o tehnică de apreciere a gradului de adipozitate a unui individ, măsurîndu-i conductibilitatea electrică totală, cu ajutorul unui dispozitiv construit în acest scop. Infor­ maţii similare, dar mai puţin precise, pot fi obţinute şi prin determinarea rezistenţei electrice în între douâ ace intro­ duse în două puncte de acupunctură. Un alt factor de care depinde rezistenţa electrică la trecerea curentului este distanţa dintre punctele de acupunctură stimulate. Datele noastre arată că pe acelaşi meridian (intestinul gros), la trecerea curentului pe o distanţă de 3 cm (între punctele IGioşiu) se înregistrează o rezistenţă electrică de I 0 I 6 ± 317 Ohmi. Dacă punctele stimulate se află la o distanţă de 55 cm (între IG4 şi IG15), rezistenţa creşte la 1375 + 525 Ohmi. Dis­ persia mare a rezultatelor, exprimată în va­ loarea mare a deviaţiei standard (317 Ohmi şi respectiv 525 Ohmi în cele două situaţii), poate fi explicată prin lipsa de omogenitate a lotului studiat care a cuprins atît persoane slabe, cît şi persoane obeze. Concluziile practice care se desprind din studiile menţionate sînt următoarele : (a) la o persoană obeză, rezistenţa electrică este mai mare decît la o persoană normoponderală. Aşa se explică menţiunea făcută în tex­ tele clasice care recomandă o înţepare mai profundă a punctelor la persoanele obeze ; (b) la o persoană normoponderală o înţepă­ tură' mai profundă înseamnă în mod auto­ 126

mat pătrunderea acelor într-o zonă cu rezis­ tenţă electrică mai mică ; (c) cînd curentul inclus între punctele stimulate este mai mare, rezistenţa la trecerea curentului este proporţional mai mare.

PROPRIETĂŢILE CUTANATE ELECTRICE ACTIVE Un mare număr de experienţe, din care unele realizate pe modele experimentale, au adus dovezi că există o diferenţă de poten­ ţial între stratul dermic şi epidermic. Aceste experimente au dovedit că diferenţele de potenţial dispuse în plan transcutanat sînt generate de un gradient ionic de Na+ şi K+, păstrîndu-se un transport activ contrar gradientului. Cercetări experimentale au demonstrat existenţa unor formaţiuni histologice cu rol de membrană semipermeabilă, dispuse la ni­ velul joncţiunii dermo-epideirmice şi în structura epidermului. Aceste formaţiuni, denumite şi bariere electrice ale pielii, joacă uri rol important în apariţia şi interacţiunea fenomenelor electrice cutanate. Corpul uman poate fi asimilat unei mari centrale ionice, înconjurată de tegument şi supunîndu-se legilor fizicii, fiind echivalent din punct de vedere electric cu o rezistenţă şuntată de un condensator (fig. 29). Diferenţele de- potenţial dintre zonele de la suprafaţă se datoresc unor diferenţieri funcţionale. Porozitatea electrică a pielii, studiată prin metoda coloranţilor, a permis 127

meso electrolitica

-C 3-

Fig. 2 9 ; Reprezentarea schematică a corpului uman, delim itat de m em brana cutanată încărcată negativ pe faţa internă şi pozitiv pe faţa externă. C = condensator; R = rezistenţa

să se constate că stratul cornos este permea­ bil pentru ioni, în timp ce stratul bazai este impermeabil. Această separare între epidermul cornos şi cel necornos face ca pielea să fie un dielectric. Proprietatea de a determina o forţă electromotoare care pozitivează capi­ larele periferice s-a atribuit circulaţiei san­ gvine. Astfel, pe secţiune, pielea se prezintă ca o succesiune de straturi cil încăr­ cătură electrică diferită ; la suprafaţa pielii se găsesc sarcini electronegative şi electropozitive de origine sudorală, iar în epidermul bazai, potenţialul este pozitiv (fig.30). Ionii lib e ri d e a s u p r a stra tu lu i Malpighi

i bazai

Faţa interna a m e m b ra n e i bazate

Fig. 30: Rolul de dielectric al pielii

Astfel, schimbul continuu de sarcini elec­ trice, între faţa exterioară şi cea interioară a epidermului de origine circulatorie şi su­ dorală, determină, uneori, schimbări de pola­ ritate (întîlnite într-o serie de procese pato­ logice). Unitatea funcţională dintre aparatul sudoral şi membranele electrice ale pielii a fost inclusă în noţiunea de „unitate electrodermală“, alcătuită din terminaţiile nervoase, glandele sudoripare şi porţiunea de mem­ brană bazală, care sînt inervate de o singură fibră nervoasă simpatică, aferentă. In acest fel se realizează o sursă de tensiune electro­ motoare prin dispunerea în paralel şi în serie a mai multor surse de tensiuni şi anume : a) Sursa dermo-epidermică realizată prin gradientul de potenţial între mediul electric biologic şi mediul electric de suprafaţă a în­ velişului cutanat. :b) Sursa seeretorie sudorală determinată de secreţia lentă bazală, sau de secreţia sti­ mulată nervos în timpul reflexelor eleatrodorm&le. Aceste două surse sînt polarizate a s tfe l: negativ — în interiorul organismului, şi po­ zitiv — în exterior. c) Sursa seereto-motorie generată de apa­ ratul mioepirbeliail periglandular, ce participă la expulzia lifchidului sudoral glandular. Este o sursă temporară şi de joasă frecvenţă (2 — Hz) ce se sumează parţial cu unda de tensi­ une ce realizează efectul. d) Sursa de tensiune rezultată din gradi­ entul de concentraţie electrolitică dintre li­ chidul sudoral şi lichidul de suprafaţă — mai 129

bogat în cationii restanţi prin. evaporarea apei sudorale. Această sursă este orientată electric între orificiul sudoripar şi suprafaţa învelişului cutanat. e) Sursa de resorbţie sudorală, care este orientată invers faţă de primele două, şi apare prin resorbţia parţială a lichidului sudoral. Este o sursă continuă, de valoare mică. (acestei surse i-a fost atribuită deflexia ne­ gativă a curbei de potenţial a reflexului electrodermal al palmei). f) Surse electrice de suprafaţă care apar prin existenţa unor dipoli electrici de supra­ faţă, generaţi prin conexiuni tranzitorii între zone cu o activitate electrică diferită. Ele sînt greu de sistematizat, deoarece suferă numeroase schimbări determinate funcţional diferit. Acestea sînt surse de curent con­ tinuu, cînd sînt generate prin activitatea electrodermală lentă sau sînt surse de curent alternativ de joasă frecvenţă ( ~ 10 Hz), ele apărînd ca o consecinţă a modificărilor ce se reflectă pe suprafaţa pielii, a unor cîmpuri electromagnetice generate de organele interne (inimă, viscere abdominale etc.). In cadrul acestor surse de suprafaţă pot fi incluse şi sursele ce apar în zonele cu acti­ vare electrică patologică. înregistrarea simultană a mai multor para­ metri electrici şi fiziologici (impendanţă, ca­ pacitate, potenţial, temperatură, vasoconstricţiei ş.a.) a permis sistematizarea princi­ palelor tipuri de modificări care apar din punct de vedere electric pe suprafaţa înveli­ şului cutanat: ® Modificări electrice de origine locală (prin leziuni cutanate, de origine sudorală, 130

de origine vasculară, prin leziuni nervoase locale). — Potenţialul electric de suprafaţă este anulat de potenţialul electric intern (poten­ ţialul de leziune). — Modificări cu caracter iritativ sau de denervare ; creşterea conductibilităţii şi electrogenezei şi respectiv, diminuarea acestora cu inerţia variaţiilor temporale. © Modificări electrodermale cu caracter general : fie o creştere a conductibilităţii în­ soţită sau nu de creşterea valorii potenţiale­ lor electrice cutanate ; fie o diminuare a conductibilităţii, cu o scădere a potenţialelor electrice de suprafaţă. Aceste schimbări sînt datorate modificărilor de permeabilitate io­ nică a „barierelor electrice cutanate**, sub acţiunea unor factori nervoşi care acţionează nespecific. • Modificări electrodermale zonale, ou ca­ racter reflex : sînt asemănătoare cu prece­ dentele, însă apar ca urmare a unor procese de iritaţie sau prin leziunea unor căi sau curenţi nervoşi care determină modificarea activităţii spontane a unor unităţi electro­ dermale, corelate neurofuncţional cu sediul acţiunii unor stimuli patologici. Mecanismul controlului electrodermal de­ pinde de fibrele simpatice postganglionare, de glandele sudoripare şi de activitatea fibre­ lor mi'oepiteliale glandulare. O serie de cercetări au evidenţiat, în sknpatectamie, o creştere a rezistenţei cu­ tanate în teritoriul denervat, de unde s-a ajuns la constatarea existenţei sindroamelor electrice ale ganglionilor paravertebrali, prin

W

analogie cu sindromul Claude-BernardHorner. Clinic s-a constat existenţa unor zone icu impedanţă mare şi potenţial scă­ zut. Aceste zone corespund eferenţelor sim­ patice interceptate, care au originea comună în ramurile comunicante albe şi cenuşii ale ganglionilor: paravertebrali. In leziunile me­ dulare, activitatea electrică este sub sediul leziunii. în leziunile cerebrale, se observă o dezorganizare a răspunsurilor electrodermale. în controlul activităţii electrodermale a tegumentului intervin şi variaţiile permea­ bilităţii dermoepidermice şi schimburile ionice de o parte şi de alta a membranelor celulare. Epiteliul glandular şi membrana bazală, care constituie bariera electrică a pielii, depind de sistemul nervos simpatic şi, deci, de mediatorii chimici. De exemplu, o stimulare puternică descarcă un mare nu­ măr de unităţi neurocutanate. Centrii activităţii electrodermale sînt : medulari, bulbari, mezencefalici şi corticali. Centrii medulari sînt situaţi. în tractul intermediolateral (unde se bănuieşte şi exis­ tenţa substratului anatomic al reacţiilor la acupunctură). Centrii medulari de contro'l ai activităţii electrodermale sînt conectaţi cu cei contralaterali, prin sinapse intersegmentare şi intrasegmentare. Centrii bulbari sînt inhibitori ai activită­ ţii electrodermale, în timp ce centrii din substanţa reticulată a mezencefalului sînt activatori. Centrii corticali exercită un control bilateral reciproc. 132

In tulburările iritative, stimulul patologic acţionează pe centrii nervoşi, comuni orga­ nului ^afectat şi pielii. Acţiunea sa este de facilitare a unei ac­ tivităţi permanente, iar reflectarea perife­ rică a acestei acţiuni se realizează printr-un mecanism de tip proiecţie-convergenţă. Relaţia stabilită de medicii chinezi între unele zone cutanate şi organele interne este complexă şi face parte integrantă din con­ cepţia lor despre boală. Interpretarea pe care, în prezent, o putem da mecanismului de acţiune al acupunctura nu poate fi con­ siderată definitivă. Intervenţia sistemului nervos vegetativ este sigură, fără a afirma că poate explica în întregime concepţia „homeostaziei energetice", care în medicina tradiţională chineză stă la baza interpretă­ rii fiziologice şi fiziopatologice. Analiza atentă a cunoştinţelor teoretice care stau la baza tratamentului prin acu­ punctură a dus la concluzia că tegumentul nu constituie o structură omogenă. Pe su­ prafaţa sa se proiectează o serie de zone punctiforme, în număr de aproximativ 730, avînd fiecare mai puţin de 3 mm 2 şi care reprezintă împreună aproximativ 1 % din întreaga suprafaţă cutanată. Fiecare din aceste zone prezintă o valoare terapeutică particulară, determinată de relaţia existentă între ele şi organele interne. O serie de date de fiziologie privind pro­ prietăţile zonelor cutanate utilizate în acu­ punctură au permis emiterea ipotezei con­ form căreia punctele de acupunctură re­ prezintă „zone de concentrare vegetativă”, 133

avînd o relaţie precisă cu organele interne, astfel incit stimularea lor va duce la apa­ riţia unor modificări funcţionale la nivelul organelor ou care se găsesc în relaţie (37). Una din concluziile rezultate din studiile privind electrofiziologia pielii este aceea a marii variabilităţi a proprietăţilor electrice cutanate, atît a celor în în punc­ tele de acupunctură cît şi în afara lor. Această vandabilitate, constatată mai mult în cursul măsurătorilor rezistenţei electrice şi mai puţin pentru măsurătorile potenţia­ lelor cutanate, este dependentă în mare mă­ sură de imperfecţiunile tehnice, precum şi de dificultatea controlării factorilor ce in­ fluenţează aceşti param etri; gradul de umiditate a pielii, presiunea aplicată elec­ trodului explorator, timpul de citire al re­ zistenţei după aplicarea electrodului explo­ rator etc. Evident*, cînd condiţiile tehnice sînt diferite (suprafaţa diferită a electro­ dului explorator, compoziţia diferită a alia­ jului, parametrii de curent diferiţi folosiţi etc.) rezultatele obţinute sînt dificil de comparat. Cînd se asigură totuşi un control acceptabil al acestor factori, ceea ce sur­ prinde pe cercetător este diferenţa mare de rezistenţă şi de potenţial care poate fi în­ registrată între două zone aflate uneori Ia numai 1—2 mm distanţă. Căderea de rezis­ tenţă înregistrată la nivelul acestor puncte este importantă. La o distanţă de 2 mm de un astfel de punct, căderea de rezistenţă este de ordinul 1 : 5, pentru a ajunge la 1 : 10 la o distanţă de 10 mm. Se apreciază că punctele cutanate de joasă rezistenţă au 134

u n diametru de 1,5 ± 0,5 mm, marginile lor fiind abrupte (33). Principala problemă care se pune atunci cînd se înregistrează rezistenţa electrică cutanată este aceea dacă zonele cu valori scăzute (sau cu potenţial electric crescut) sînt, în adevăr, ptincte de acupunctură. Analiza critică a datelor existente pînă în prezent nu permite un răspuns concludent. Ceea ce se poate afirma este că, mai frec­ vent, rezistenţa electrică a punctelor de acupunctură este mai mică, iar valoarea po­ tenţialelor electrice este mai mare. în ex­ perienţa noastră însă, aceste caracteristici nu pot fi regăsite în mai mult de 45% din cazuri. Această constatare s-a făcut în fe­ lul următor : s-a marcat zona previzibilă a punctului pe baza reperelor anatomice, cu un cerc avînd raza de 5 mm. S-au cercetat apoi cei 2 parametri (rezistenţă şi poten­ ţial) în interiorul cercului şi în afara lui. Numai în 45% din cazuri, în interiorul cercului s-a găsit o suprafaţă punctiformă ( 1— 2 mm2) cu o rezistenţă electrică semni­ ficativ mai mică decît cea înregistrată pe o suprafaţă similară marcată în afara punc­ telor de acupunctură. în acelaşi timp, în 10 % din cazuri s-au găsit puncte electropermeabile şi cu potenţial electric mai mare, în cercurile marcate în afara punctelor de acupunctură. Cu alte cuvinte, acest gen de investiga­ ţie dă în 55% din cazuri rezultate fals ne­ gative (punctele nu prezintă caracteristicile electrice aşteptate), în timp ce în 10 % din cazuri, rezultatele sînt fals pozitive (caracte-

135

Deşi, pînă în prezent, în materia vie nu s-au evidenţiat reactanţe inductive, în frec­ venţe de rezonanţă proprie, condensatorii biologici se pot comporta ca o inductanţă şi pot juca rolul unei bobine. In punctul de acupunctură se află numeroase forma-

care poate juca rol de seif. Un ac metalic, introdus în aceste bobine, le face să fie surse de microenergii. In acest fe l s-a ajuns la asimilarea punctului de acupunctură cu un rezonator de tip Oudm, care poate func­ ţiona ca un post de em isie-recepţie (fig. 33).

MEDIUt EXTERIOR

Fig 32 : Circuitul electric echivalent al tegum en­ tului. C = capacitatea electrică echivalentă a pielii, exclusiv capacităţile dato rate glandelor sud o rip a re ; Ro = rezistenţa electrică în curent continuu a tegum entului u s c a t; R, = rezistenţa electrică în curent continuu a interiorului orga­ nism ului ; Ri, R2... R» =: rezisten ţa electrică la curent continuu a fiecărei glande sudoripare. Cînd glanda nu este activă rezistenţa creşte, ia r cînd glanda este activă rezisten ţa s c a d e ; C,, C2... C„ = capacitatea electrică a fiecărei glande sudoripare, care nu se modifică sem nificativ (după Omura).

ţiuni spiralate : receptorii spiralaţi amielinici, spire capilare care conţin o „ferrită“ — sîngele, cu proprietăţi m agneto-dielectrice, în funcţie de factorul de umplere, 138

Fig. 33 : Rolul de bobină a condensatorilor biolo­ gici ; acul m etalic introdus in aceste bobine poate fi o sursă de m icroenergie (după Popa, 1983)

Rezonanţele descrise de Nogier pentru punctele de acupunctură sînt octave ale no­ tei RE, şi punctul cel mai „energetic" de pe un meridian este punctul sursă a cărui frecvenţă este de 4698 Hz. Laserul cu H e-Ne 139

întrebuinţează pentru tratamente scara de frecvenţe 73 — 146 — 293 —- 587 — 1174 — 2349 şi 4698 Hz. Se observă cu uşurinţă că aceste valori sînt apropiate de valorile puterilor de 22 ale armonicelor consonante ale notei RE (73, 146, 292, 584, 1168, 2336, 4672 Hz). Unii autori susţin că au măsurat frecvenţele muzicale ale punctelor de acu­ punctură : Punctele Shu (de asentiment 73 Hz dorsale) Punct Zi 146 Hz Punct Mu 292 Hz 584 Hz Punct Mo 1168 Hz Punct de intrare Punct de ieşire 2336 Hz 4672 Hz Punct Yuan (sursă) Nu am găsit nicăieri modul de lucru pentru măsurarea frecvenţelor de p u n ct; dacă este să dăm crezare acestor măsură­ tori se vede că punctul sursă (Yuan) este fundamental în armonia meridianului (74). Reiese că s-ar' putea armoniza un me­ ridian prin fonostimulare, parametrii de­ viaţi putînd fi normalizaţi prin frecvenţe potrivite. Ca principiu general, se pare că lungimile de undă scurte au efect de tonifieare şi lungimile de undă mari au efect dispersant. Analiza critică a acestor date, însă, ne îndreptăţeşte să considerăm că în momen­ tul de faţă, mijlocul cel mai bun de detec­ tare a punctelor rămîne cercetarea caracte­ risticilor anatomo-funcţionale clinice (de presiune, sensibilitate etc.) şi nu folosirea 140

unui aparat electronic. Acestea trebuie re­ zervate, cel puţin în prezent, numai unor scopuri de cercetare. Un interes la fel de limitat îl prezintă, din punct de vedere practic, şi investigaţia electronografică a punctelor abdominale, care evidenţiază o bioluminiscenţă puncti­ formă, corelată tot aşa de slab cu punctele de acupunctură ca şi investigaţiile electrodermale. In ceea ce priveşte meridianele de acu­ punctură, numeroşi autori au constatat că rezistenţa electrică este mai scăzută faţă de zonele indiferente, chiar dacă această scădere nu este tot aşa de evidentă ca pen­ tru punctele de acupunctură. Această con­ statare poate fi corelată cu ipoteza conform căreia sistem ul meridianelor poate fi pri­ vit ca o reţea informaţională bioelectrică, prezentă la vieţuitoare, indiferent de sta­ diul sau direcţia lor de dezvoltare (23, 25). De altfel, Burr (19) arată că toate vieţui­ toarele au cîmpuri eleotrodinamice care pot fi cartografiate cu voltmetre fine ; că aceste măsurători variază cu condiţiile fi­ zice şi m in ta le; în fine, că modificările cîmpului bioeleetric pot fi folosite în diag­ nosticul diferitelor boli (25).

DIAGNOSTICUL ÎN ACUPUNCTURĂ

INTRODUCERE Obţinerea unui rezultat terapeutic bun în acupunctură înseamnă îndeplinirea a două condiţii : (a) alegerea celor mai potrivite puncte ce urmează a fi stimulate şi (b) cu­ noaşterea localizării precise a acestor puncte. Dacă cel de al doilea punct nu ridică di­ ficultăţi deosebite (un punct poate fi uşor (reperat pe baza descripţiilor clasice) alege­ rea punctelor de stimulat (alcătuirea for­ mulei terapeutice) constituie o etapă extrem de dificilă. Ea presupune în primul rînd un diagnostic en erg etic corect, bazat pe o analiză extrem de minuţioasă a simptomelor şi semnelor clinice, după o tehnică care adeseori se deosebeşte de tehnicile clasice. Diagnosticul a n a to m o -fu n c ţio n a l clasic re­ prezintă o etapă obligatorie pe baza căreia se stabileşte indicaţia sau lipsa de indica­ ţie a afecţiunii pentru tratamentul prin acupunctură. Uneori însă, bolnavul pre­ zintă o serie de tulburări neînoadrabile în afecţiunile clasice, indicînd un dezechilibru energetic neajuns în stadiul lezional. Alte­ ori, chiar dacă boala a ajuns într-un ase­ menea stadiu, complexul simptomatologie trebuie interpretat atît în sens a n a to m o 142

fu n c ţio n a l cît şi în sens energetic. Acest din urmă diagnostic permite în ultimă instanţă individualizarea tratamentului prin adapta­ rea unei formule generale de puncte la fiecare caz în parte. înţelegerea metodologiei diagnosticului energetic mai presupune cunoaşterea etio p a to g en iei dezechilibrelor energetice, cau­ zele lor interne sau externe, evoluţia lor pe calea diferitelor axe sau a diferitelor niveluri energetice, profunzimea dezechili­ brelor şi posibila lor evoluţie ulterioară. în fine, aplicarea profilactică a acupuncturii presupune cunoaşterea tipului consti­ tuţional şi temperamental al individului, care indică vulnerabilitatea unei loji ener­ getice la agresiunile interne sau externe, predispoziţia pentru un anumit tip de tul­ burare, putînd fi anulată prin aplicarea unor reguli de viaţă corespunzătoare sau a unui tratament acupunctic preventiv.

METODELE DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR Examinarea clinică a bolnavului se face prin anamneză, inspecţie, auscultaţie, palpare şi aprecierea mirosului transpiraţiei, halenei. Dimpotrivă, examinarea p araclinică, extrem de avansată şi elaborată în medicina occidentală, are o poziţie cu to­ tul secundară în medicina energetică. Din­ tre acestea din urmă menţionăm înregistra­ rea grafică (mecanică sau electronică) a pulsurilor, determinarea rezistenţei şi / sau 143

a potenţialelor electrice a unor puncte de acupunctură. Termografia cutanată, inves­ tigarea izotopică a meridianelor de acu­ punctură, aprecierea efectului Kirlian, sînt metode de investigaţie cu statut experi­ mental şi nu aplicativ. Aîiamneza urmăreşte precizarea antece­ dentelor familiale şi personale (informează asupra energiilor Zong Qi şi Shen Qi), apa­ riţia şi evoluţia simptomelor subiective, factorii de agravare sau ameliorare a simp­ tomelor etc. Inspecţia vizează aprecierea aspectului general al bolnavului (tipul constituţional, atitudinea, gestica, mersul) sau analiza di­ feritelor regiuni ale corpului (faţă, mină, abdomen, limbă, dinţi etc.) privind culoarea, troficitatea, vascularizaţia etc. Informaţiile privind aspectul scaunului şi al urinii sînt de regulă luate în cursul anamnezei. Auscultaţia se referă în special la tim­ brul vocii şi la debitul verbal, precum şi la tipul respiraţiei. Palparea reprezintă o etapă importantă pentru diagnosticul energetic. Ea cuprinde palparea pulsurilor radi ale şi periferice, palparea abdomenului, a traiectului meri­ dianelor, a punctelor, a zonelor de proiec­ ţie musculară a celor 5 loji energetice, a tonicităţii, gradului de hidratare şi a tem­ peraturii pielii etc. Aprecierea mirosului transpiraţiei şi a halenei aduce informaţii utile în preciza­ rea lojei energetice deficitare. Deşi diferitele tehnici ale examenului clinic vor fi descrise în mod analitic, nu 144

trebuie uitat că în practică informaţiile, cu­ lese prin inspecţie, palpare, auscultaţie etc., se obţin paralel şi sintetic. Palpînd o re­ giune afectată, realizăm în acelaşi timp şi inspecţia ei căpătînd de la bolnav şi in­ formaţii asupra sensibilităţii ei actuale sau a evoluţiei acesteia în timp. In cele ce urmează vom descrie „cele opt reguli diagnostice", oare se referă la carac­ teristicile generale ale tulburărilor energe­ tice.

CELE OPT REGULI DIAGNOSTICE Din analiza datelor culese în cursul exa­ menului bolnavului, trebuie să se ajungă într-o primă etapă la precizarea celor 8 stări energetice fundamentale (Lafourt 1982 — 42), indicate în tabelul 13. Tabelul 13 CELE 8 STĂRI ENERGETICE FUNDAMENTALE (1) (3) (5) (7)

Yang Plenitudine Căldură Exterior

(2) (4) (6) (8)

Yin Vid Frig Interior

Această primă etapă nu vizează preci­ zarea lojei energetice sau a meridianelor afectate, ci numai natura tulburărilor ener­ getice calitative (Wu Shade 1981). De altfel, ele sînt cuplate două cîte două, realizînd stări opuse ca sens, astfel încît ordonarea 145

datelor în aceste categorii diagnostice nu întlmpină dificultăţi deosebite. Importanţa stabilirii naturii dezechilibru­ lui energetic este legată de consecinţele practice ale acestei etape diagnostice. Ea decide tehnica de stimulare care trebuie adoptată în fiecare situaţie în parte : ace sau moxă, înţepătură superficială sau pro­ fundă, manevre de tonifiere sau de sedare etc. (1) şi (2): Yang şi Yin Yang şi Yin reprezintă două categorii de simptome, opuse ca sens şi care sinteti­ zează în mare măsură celelalte caracteristici de plenitudine — vid, căldură — frig, ex ­ terior — interior tabelele 14 şi 15. Astfel, Yang corespunde căldurii, plenitudinii şi exteriorului, în timp ce Yin corespunde frigului, vidului şi interiorului. în plus, Yang şi Yin introduc noţiunea 'de evolutivita te a unui proces, care poate fi acut (Yang) sau cronic (Yin). Principalele caracteristici ale acestui tip de dezechilibre sînt redate în tabelele 14 (pentru Yang) şi 15 (pentru Yin). Întrucît durerea se întîlneşte frecvent în simptomatologia diferitelor afecţiuni, ca­ racterizarea sa Yang — Yin este deosebit de importantă (tabelul 16). Dacă durerea sau alte semne clinice se agravează constant într-o anumită perioadă a zi'lei, se pot trage concluzii utile pentru precizarea lojei energetice şi în consecinţă a meridianelor aflate în exces energetic (Yang) or în insuficienţă energetică (Yin) — (XJrquhart, 1970). 146

T abelul i i CARACTERISTICILE SIMPTOMELOR (ŞI BOLILOR, DE T IP YANG D ebut acut, zgomotos Agitaţie, nervozitate, insomnie P referin ţă pen tru lum ină, an turaj H iperterm ie P referin ţă pen tru mediu rece şi b ău tu ri reci T ranspiraţii slabe sau absente A titudine în extensie, cram pe m usculare F aţă congestionată, buze roşii, unghii bine co­ lorate Lim bă roşie, uscată Puls superficial şi puternic sau rapid Respiraţie am plă („de tip acidotic") Oligurie, urini concentrate Scaune ades uscate şi dificile (colită spastică) M enstre scurte puţin abundente Tabelul 15 CARACTERISTICILE SIMPTOMELOR (ŞI BOLILOR) DE T IP YIN D ebut insidios Apatie, astenie, preferin ţă p en tru întuneric, singurătate Somnolenţă, depresie psihică A bsenţa febrei sau subfebrilitate P referin ţă pen tru m ediul cald, bău tu rile calde T ranspiraţie abundentă, piele um edă A titudine în flexie, hipotonie, pareze Senzaţie de greutate a corpului Facies palid, buze palide, unghii palide sau cianozate Lim ba palidă, umedă, hipersalivaţie Puls fără forţă, profund sau lent Poliurie, urini diluate R espiraţie slabă, ades superficială Scaune pseudodiareice sau constipaţie atonă M enstre abundente, prelungite

T abelul 16 CARACTERIZAREA YANG — YIN A DURERII Y ang

Yin

R ecentă S uperficială A gravată de m işcare A gravată de presiune D urere de tip violent Localizată F ă ră edem M obilă (ca localizare) In term iten tă Inegală (ca intensitate) A gravată în cursul zilei în so ţită de tensiune

Veche P ro fu n d ă A m eliorată de m işcare A m eliorată de presiune D u rere de tip contuzie Difuză în so ţită de edem F ixă P e rm an en tă Egală A g rav ată în cursul nopţii în so ţită de p areză

In sensul celor m enţionate, o acum ulare de Y an g într-un teritoriu (Wei Qi sau Yang Qi de natură Yang) provoacă local feno­ m ene de tip „căldură44, cunoscute ca sem ne ale inflam aţiei acute : tumor, rubor, dolor şi c a lo r ; dim potrivă, o acum ulare de Y in (Ying Qi — de natură Y in sau sînge) pro­ voacă local paloare or aspect cianozat, hipoterm ie, dureri surde, perm anente, am e­ liorate de căldură. (2) şi (3) : P len itud ine şi v id P len itu din ea este produsă în general de tulburările e x o g e n e : energia patogenă e x ­ ternă se adaugă energiei existen te în corp, realizînd plenitudinea. Sim ptom ele evoca­ 148

toare pentru plenitudine sînt redate în ta­ belul 17. T abelul 17 SIMPTOMELE DE TIP PLENITUDINE N ervozitate, voce pu tern ică, agitaţie Senzaţie de p len itu d in e toracică sau de distensie ab dom inală T enesm e vezicale or rectale In to le ra n ţă la presiu n e sau m asaj Lim bă groasă, re trac ta tă , cu depozit gălbui P uls plin, dur, am plu

V idu l este produs de regulă de o tulbu­ rare endogenă, care induce o stare de in­ suficienţă (afectarea producţiei de energie de întreţinere). O stare de vid poate fi şi consecinţa intervenţiei energiilor patogene — exogene. Sim ptom ele clinice de vid • sînt redate în tabelul 18. T a b elu l 18 SIMPTOMELE DE TIP VID în cetin irea, insuficienţa, hip o fu n cţia unui or­ gan L ipsă de energie, voce slabă A stenie fizică cu excitaţie psihică A m eliorarea d u re rii p rin presiu n e A norexie T ra n sp iraţii reci R espiraţie „scu rtă“ M icţiuni frecv en te L im ba palidă, groasă, moale, fă ră depozite P u ls moale, fă ră forţă

(5) şi (6) : Căldura şi frigul Prin „căldură" se înţelege o hipermobilizare (accelerare) circulatorie energetică şi un exces de sînge şi de energie, în timp ce prin „frig“ se înţelege o încetinire circula­ torie şi o insuficienţă de sînge şi de ener­ gie circulantă. Simptomele de tip „căldură" pot fi de origine e n d o g e n ă (o hipermobilizare a com­ ponentei Yang a energiilor Zong Qi şi Shen Qi) sau e x o g e n ă (pătrunderea în corp a unui climat dinam izant: vînt — căldură externă sau a unei energii exogene mobilizînd un climat accelerator : vînt intern prin Jue Yin, căldură internă prin Shao Yin sau prin Shao Yang) ; în fine, producţia excesivă de energie Wei Qi sau Ying Qi — Yang, datorită fie unui dezechilibru alimen­ tar (exces de „gusturi" Yang, picant, acid, amar), fie unui dezechilibru respirator (ex­ ces de ioni negativi, viteză respiratorie ac­ celerată etc.). Simptomele de tip „frig" pot fi, de ase­ menea, de origine e n d o g e n ă (o hipomobilizare a energiilor Zong Qi şi Shen Qi) sau e x o g e n ă (pătrunderea în corp a unui climat ralantizant : umiditate prin Tai Yin. uscă­ ciune — prin Yang Ming, frig — prin Tai Yang sau a unei energii exogene de tip „frig“ : vînt — frig extern). în fine, printr-un exces de valenţe Yin aduse de ali­ mente (predominanţa gusturilor, dulce sau sărat) sau de respiraţie (exces de ioni po­ zitivi, viteza respiratorie scăzută etc.). Simptomele de tip „căldură" şi „frig" în general opuse ca sens sînt redate în tabe­ lul 19. 150

Tabelul 19 SIMPTOMELE DE TIP „CALDURA“ ŞI „FRIG“ Simptomele „căldură"

Simptomele „frig“

Hiperterm ie sau senza­ ţie de cald Extrem ităţi calde Faţă congestionată, ochi strălucitori Sete, preferinţă pentru băuturi reci

Hipotermie sau senza­ ţie de frig Extrem ităţi reci Faţă palidă, privire ştearsă Absenţa setei, prefe­ rinţă pentru băuturi calde

Urini concentrate, oligurie Poliurie, urini diluate Scaune rare, uscate Tendinţă la diaree, scaune rău form ate Limbă roşie cu depozit Limbă palidă nu depo­ galben uscat zit umed alb Puls rapid Puls lent

(7) şi (8): Exterior şi interior In raport cu repartiţia în corp a diferi­ telor tipuri de energie, se ştie că poziţia cea mai profundă o au energiile fundamen­ tale Zong Qi şi Shen Qi (cele mai Yin), ur­ mate apoi de sînge, Ying Qi ■ — Yin, Ying Qi — Yang şi Wei Qi (din ce în ce mai Yang). Bolile de origine in te r n ă (stresurile psihice reprezentate de cele „6 sentimente") vor afecta iniţial şi predominant energiile pro­ funde, în timp ce bolile de origine e x te r n ă (prin energiile patogene ■ — exogene) vor afecta iniţial şi predominant energiile ex­ terne. 151

Prin exterior se înţelege pielea şi apara­ tul locomotor (oase, articulaţii muşchi), iar prin interior conţinutul cavităţilor splanhnice şi meninge. Evoluţia unei afecţiuni că­ tre interior defineşte un proces de agravare, de cronicizare. Evoluţia unei afecţiuni că­ tre exterior (de la organ către meridian) înseamnă ameliorare. In plus, o simptoma­ tologie „exteriorizată 11 înseamnă reacţia or­ ganismului de înlăturare a agresiunii ex­ terne ce încearcă a pătrunde în organism. Sem nele clinice exprimînd „exteriorul" şi „interiorul" sînt redate în tabelul 2 0 . Tabelul 20 SEMNELE CLINICE INDICIND „EXTERIORUL" ŞI „INTERIORUL" E xterior

In terio r

F ebră de regulă cu fri­ F ebră fără frisoane soane A versiune faţă de vînt A gitaţie, nelinişte şi frig G ură uscată, cu sau Cefalee sau cu rb atu ră fă ră sete Depozit lingual sărat, T endinţă la constipaţie albicios O ligurie, u rin i hiperPuls superficial, „ strin s“ crom e P u ls pro fu n d şi rap id

în concluzie, cele 8 reguli diagnostice se referă la diferite aspecte ale unui proces patologic, care pot fi încadrate în categori152

ile sintetice de Yang şi de Yin, dar care lîiai pot fi nuanţate în termenii de „căldură" şi „frig" (indicînd viteza de instalare a proceselor patologice), de „plin" şi „vid" (indicînd cantitatea energiei circulante sau stagnante), de „exterior" şi „interior" (in­ dicînd poziţia unei tulburări — profunzi­ mea ei — şi tendinţa sa evolutivă). Paralelismul existent între cele 4 moda­ lităţi de interpretare a simptomelor clinice este explicabil, ţinînd seama de cei doi pi­ voţi centrali Yang şi Yin, în jurul cărora gravitează toate procesele, atît cele fiziolo­ gice, cît şi cele patologice.

Tabelul 21

DIAGNOSTICUL ELECTRIC ÎN ACUPUNCTURA

INTRODUCERE Una din dificultăţile majore ale aeupunctiurii constă în precizarea diagnosticului energetic. însuşirea metodologiei de diagnostic prin anamneză, inspecţie, palpare şi auscultaţie necesită un antrenament îndelungat şi poate, o înclinaţie deosebită pentru sinteză. Trebuie de la început subliniat) că nimic nu poate înlocui experienţa clinică, astfel încît orice mijloc tehnic folosit în scop diagnostic are numai o valoare secundară. Dintre mijloacele paraclinice folosite în domeniul diagnosticului energetic, două au o valoare practică : (a) înregistrarea mecanică siau electronică a pulsurilor radiale şi (b) studiul proprietăţilor electrice ale punctelor de acupunctura. După cum se observă în tabelul 21, printre proprietăţile funcţionale ale punctelor de acupunctură, particularităţile electrice ocupă un loc important. Folosirea în scop diagnostic a studiului re­ zistenţei electrice a unor puncte de acupunc­ tură a fost iniţiată de Nakatani (64,65), Bratu şi col. (10, 11, 12, 13), Ionescu-Tîrgovişte (35, 36,40), Wing (110). 154

PA R TIC U LA R ITĂ ŢIL E FUNCŢIONALE ALE

ZONELOR CUTANATE UTILIZATE IN ACUPUNCTURA Prag mai mic pentru sensibilitatea dureroasă * Tem peratură locală mai mare sau mai mică „Respiraţie cutanată" crescută (captare mai mare de C 0 2 la nivelul punctelor) Rezistenţă electrică scăzută, explorată fie în curent continuu, fie în curent alternativ (în­ tre 20 şi 250 KOhmi) Capacitate electrică cu valori mai mari (0,1—1 jiF) Potenţiale electrice mai m ari (pînă la 250 mV) • P o ate fi a p re ciat p rin ap licarea u n u i stim u l elec­ tric sau m ecanic.

în anul 1950 Nakatani a descoperit că punctele de acupunctură prezintă o rezis­ tenţă electrică scăzută, pe care apoi a folosit-o pentru diagnosticul meridianelor deze­ chilibrate. Acest autor a construit ulterior un aparat numit Neurometru, care constă într-un microampermetru prezentînd o scală marcată de la 0 la 200. Aparatul este ali­ mentat cu o sursă de curent continuu de 12, 18 ori 21 V. Pacientul ţine în mînă electro­ dul de masă în timp ce electrodul de cer­ cetat testează punctele de acupunctură. Apa­ ratul eliberează apoi un curent continuu care urmăreşte echilibrarea energetică a meridianelor găsite în exces sau în insufi­ cienţă. Variante ale metodei au fost dez­ voltate de Voii (103, 104, 105) şi Wing (110). 155

PUNCTELE FOLOSITE PENTRU DIAGNOSTIC Studiul comportamentului punctelor de acu­ punctură demonstrează o dinamică continuă, manifestată prin ceea ce s-a numit fenome­ nul de „fenestraţie-ocluzie“. Rezistenţa electrică scade, paralel cu o mărire a suprafeţei lor (,,fenestraţie“), atunci cînd organul de care depinde corela­ tiv punctul prezintă un exces energetic; dimpotrivă, revenirea către normal a stării funcţionale a organului de corelaţie se ex­ primă prin creşterea rezistenţei electrice a punctelor şi micşorarea suprafeţei lor („oclu­ zie").

Întrucît valoarea funcţională a diferitelor puncte ale unui meridian este inegală, pen­ tru studiul proprietăţilor lor electrice în scop diagnostic au fost utilizate mai multe puncte de comandă (tabelul 22). Tabelul 22 PUNCTELE FOLOSITE PENTRU DIAGNOSTICUL ELECTRIC Punctele folosite Punctele sursă (Yuan)

Alegerea diferitelor puncte pentru tes­ tare trebuie să ţină cont de cîteva elemente : a) Să fie situate într-o regiune în care re­ zistenţa electrică de fond a pielii să fie re­ lativ constantă. Din acest punct de vedere, ordinea de preferinţă a diferitelor puncte propuse ar fi Jing — distale, Shu posteri­ oare, Mu anterioare, Yuan (sursă) ; b) Punctele să aibă o relaţie precisă cu cele 12 meridiane. Ordinea de preferinţă a diferitelor puncte ar fi : Jing-distale, Mu an­ terioare, Shu posterioare şi Yuan (sursă) ; c) Punctele să fie uşor de localizat. Din acest punct de vedere ordinea de preferinţă ar fi Jing-distale,Shu posterioare, Yuan (sursă), Mu anterioare.

AVANTAJELE TESTĂRII PUNCTELOR JING-DISTALE Punctele Jing-distale sînt situate puţin în afara unghiurilor unghiale ale degetelor de la ’r .îini şi de la picioare (fig. 34).

Autorul Nakatani (1956)

Punctele Mu anterioare Bratu 1964, (de alarmă) Ionescu-Tîrgoviste 1967, 1974 Punctele Shu poste­ Nagayama 1973, Wing rioare (de asentiment) 1977 Punctele Jing distale

156

Ionescu-Tîrgoviste C. 1983

Fig. 34 : Localizarea punctelor Jing-distale.

Şase dintre ele (R 1 , F 1 , SP 1 , IS 1, TF 1 , IG 1) sînt puncte de intrare în meridiane, iar celelalte 6 (V 67, VB 44, S 45, C 9, VS 9, P 11) sînt puncte de ieşire din meridiane. Cele 6 puncte Jing-distale de la membrele inferioare reprezintă şi locul de pornire a celor 6 axe energetice (fig. 35), redate şi în tabelul 23. Tabelul 23 CELE 6 AXE ENERGETICE Axa energetică

YANG

YIN

Punct de por­ nire

Punct terminus TS 1

Tai Yang

V

Shao Yang

VB 44

67

TF

1

Yang Ming

S

45

IG

1

Tai Yin

R

1

C

9

Jue Yin

F

1

VS 9

Shao Yin

SP

1

P

11

Punctele Jing-distale fac parte din cele 66 puncte antice, avînd un rol important în schimburile energetice ce au loc la nivelul meridianelor pe care le deservesc. La nivelul punctelor Jing are loc comuni­ carea (printr-un mic vas secundar) între cir­ culaţia energiei Ying Qi între două meri­ diane cuplate, unul Yang şi altul Yin. In acelaşi timp, punctul Jing-distal reali­ zează transferul energiei Wei Qi din meri158

Fig. 35 : Cele şase axe energetice

dianul principal în meridianul tendino-muscular, al cărui punct de origine este (fig. 36). Punctul Jing reglează trecerea energiei Shen Qi în meridianul distinct, care în prima sa porţiune are un curs comun cu me­ ridianul principal.

organismului, pot fi considerate ca puncte de comandă a căror stare funcţională ar putea da informaţii asupra cantităţii şi calităţii energiei meridianului pe care se găsesc situate.

PARAMETRII ELECTRICI STUDIAJI

Vosul secundar de legâturâ Fig. 36: Hol al punctelor Jing-distale în circula­ ţia energetică

Punctele Jing-distale de la membrele in­ ferioare reprezintă poarta de intrare în cele 6 niveluri (axe) energetice ale energiilor patogene externe. Rezultă deci că punctele Jing-distale, prin poziţia lor anatomică privilegiată şi prin ro­ lul lor important în economia energetică a 160

Proprietăţile electrice studiate la nivelul punctelor Jing-distale s în t : rezistenţa elec­ trică cutanată şi/sau potenţialul electric cu­ tanat. Rezistenţa electrică cutanată poate fi deter­ minată cu un aparat simplu incluzînd o sursă de curent, un Ohmetru şi 2 electrozi (unul de masă; şi unul de cercetare). Valoa­ rea poate fi exprimată în Ohmi sau în uni­ tăţi arbitrare. Dezavantajul determinării re­ zistenţei' electrice cutanate constă în factorii multiplii ce o pot influenţa, dintre oare unii ţin de organism, iar alţii de însăşi teh­ nica de determinare. Majoritatea acestor factori influenţează valoarea absolută a rezistenţei electrice cu­ tanate, dar nu şi raporturile dintre valorile obţinute pe diferite puncte. Cu alte cuvinte, acelaşi factor de eroare poate modifica, în acelaşi sens şi cu aceeaşi ordine demăriihe, toate valorile rezistenţei electrice a puncte­ lor Jing-distale. întrucît ceea ce; interesează în primul rînd este raportul dintre ele, stu­ diul acestor puncte aduce informaţii utile asupra stării funcţionale a meridianelor res­ pective. 161

Potenţialul electric cutanat necesită dispo­ zitive de determinare mult mai costisitoare, valoarea obţinută exprimată în mV putînd fi afişată electronic pe un ecran. Valoarea obţinută este mult mai puţin influenţată de factorii fiziologici sau fizici enumeraţi mai sus. Pentru acest motiv, studiul poten­ ţialelor cutanate în punctele Jing-distale poate fi folosit şi în scop de cercetare. Şi aici ceea ce are valoare diagnostică imediată este analiza comparativă a valorilor obţinute pe cele 12 puncte. Studiul paralel al rezistenţei electrice şi al potenţialului electric cutanat indică o vari­ aţie inversă şi în general paralelă : o rezis­ tenţă mare evoluează ou un potenţial mic, semnificînd o insuficienţă energetică a meri­ dianului : o rezistenţă mică evoluează cu un potenţial mare semnificînd un exces energe­ tic al meridianului.

TESTUL AKABANE în anul 1952, Kobei Akabane, în urma unei observaţii întîmplătoare, descoperă că în cursul unei afecţiuni, unele din punctele Jing-distale devin spontan dureroase, acea­ stă hipersensibilitate dispărînd o dată cu vindecarea bolii (45). Akabane a construit un coşuleţ de sîrmă în care a plasat vîrful unui băţ aprins. Coşuleţul cuprinzînd băţul aprins este trecut în mod repetatl pe deasupra punctelor Jingdistale. Se notează pentru fiecare dintre cele 12 puncte Jing-distale numărul de treceri 162

necesar apariţiei senzaţiei de arsură. Kajdos (45) găseşte o metodă mai simplă de apre­ ciere a sensibilităţii termice a acestor puncte. El apropie vîrful unei ţigări aprinse la un centimetru distanţă de fiecare din cele 12 puncte, notînd pe un grafic numărul de se­ cunde (apreciat ou un cronometra) pînă la apariţia senzaţiei de arsură. Indiferent de tehnică, un prag de sensibi­ litate termică crescut înseamnă o insufi­ cienţă energetică a meridianului, avînd acee­ aşi semnificaţie ca şi rezistenţa electrică crescută şi potenţialul electric scăzut; dimpotrivă un prag de sensibilitate termică scăzut (sensibilitate termică crescută) în­ seamnă un exces eneirgetic al meridianului, avînd aceeaşi semnificaţie ca şi rezistenţa electrică scăzută şi potenţialul electric cres­ cut.

TEHNICA DE DETERMINARE A REZISTENŢEI ELECTRICE SAU A POTENŢIALULUI ELECTRIC Indiferent care din parametrii electrici este măsurat, tehnica de determinare este asemă­ nătoare. Bolnavul, estei aşezat fie culcat, fie într-un fotoliu. Se şterg cu alcool punctele ce urmează a fi studiate. Bolnavul ţine în mînă electrodul de masă, în timp ce electro­ dul de cercetat este plasat succesiv pe cele 12 puncte Jing-distale. După deschiderea aparatului se contro­ lează poziţia „0 “ a acului indicator, după care se măsoară fiecare punct studiat, ini­ 163

ţial la membrele superioare (dreapta şi stin­ gă) apoi la membrele inferioare (dreapta şi stînga). Este important (mai ales pentru determi­ narea rezistenţei electrice) ca presiunea de electrod-piele, pentru fiecare punct studiat, să fie constantă, iar timpul de citire a valorii să fie la 2 secunde de la plasarea pe punct a electrodului explorator. După înscrierea valorilor individuale (dreapta şi stînga) ale celor 12 meridiane, pe baza lor se calculează „valoarea medie“, care reprezintă cifra „de referinţă14 pentru indivi­ dul studiat. în raport cu această cifră me­ die, unele meridiane vor avea o rezistenţă electrică mai mică şi/sau un potenţial elec­ tric mai mare ; altele vor avea o rezistenţă electrică mai mare şi/sau un potenţial elec­ tric mai mic. Primele se consideră a fi în exces energetic, celelalte se consideră a fi în insuficienţă energetică. Elementele comparative, care trebuie luate în consideraţie cînd se analizează valorile în, sînt următoarele : — o diferenţă mare între acelaşi punct Jing de la dreapta şi de la stînga, notîndu-se şi sensul acestei diferenţe faţă de valoarea medie. în mod obişnuit, diferenţele dreapta stînga sînt nesemnificative ; — valorile care, faţă de medie, sînt mult prea mari (exces energetic) sau mult prea mici (insuficienţă energetică) ; — diferenţe prea mari între media valori­ lor în pe punctele Jing de la mîini, comparativ cu punctele Jing de la picioare. 164

în mod normal, potenţialul mediu înregistrat pe punctele Jing de la mîini este mai mare decît cel înregistrat pe punctele Jing de la pi­ cioare '(predominanţa fiziologică Yang în par­ tea superioră a corpului). Pentru acest motiv o egalizare a valorilor găsite pe punctele Jing de la mîini şi de la picioare poate in­ dica o insuficienţă energetică în partea de sus a corpului sau un exces energetic în par­ tea de jos a corpului; — diferenţe în valorile în pe punctele Jing ale celor 6 meridiane Yang faţă de cele 6 meridiane Yin ; — o valoare medie pe punctele Jing care este prea mare sau prea mică comparativ cu cea înregistrată la alte persoane. Dacă nu există diferenţe notabile între starea dife­ ritelor puncte Jing, acest lucru poate ex­ prima un tonus vegetativ particular : hipertonie simpatică dacă rezistenţa electrică este scăzută şi potenţialul electric crescut; hipertonie parasimpatică dacă rezistenţa electrică este crescută şi potenţialul electric scăzut. Pentru a avea o imagine de ansamblu asu­ pra stării funcţionale a diferitelor meridiane, valorile obţinute la fiecare bolnav vor fi pla­ sate pe „cercul“ reprezentînd marea circula­ ţie energetică în cele 12 meridiane. Poziţia cercului interior va reprezenta valoarea me­ die calculată pentru individ, care poate fi mai mare sau mai mică (fig.37). Faţă de aceasta, unele meridiane vor fi în exces (se plasează îni afara cercului), iar altele în in­ suficienţă (se plasează în interiorul cercu­ lui). 165

PARTEA DREAPTA C

PARTEA STÎNGA C

50 de diabetici cu şi fără neuropatie diabetică

TEHNICA DE ECHILIBRARE ENERGETICĂ Conform datelor clasice, în prezenţa mai multor meridiane dezechilibrate, tratamentul fiziologic constă în tonificarea meridianelor (sau a ramurilor lor drepte sau stingi) aflate în insuficienţă. Acest lucru poate fi obţinut folosind toate regulile clasice ce decurg din relaţiile funcţionale între meridiane. Excesul unui meridian, de exemplu, poate fi tratat prin : — stimularea punctelor de tonifiere, care poate fi asociată cu punctele Lo şi sursă (Yuan) ; — tonifierea punctului Mu (anterior), de. alarmă ; — tonifierea punctului Shu (posterior), de asentiment. în general este nevoie a se aborda tera­ peutic numai meridianele aflate în mare ex­ ces sau în mare. insuficienţă energetică. Pa­ ralel şi în mod automat, se va înregistra o echilibrare şi a celorlalte meridiane aflate în dezechilibru mai mic.

CURENTUL ELECTRIC—NOŢIUNI ELEM ENTARE

După cum arătam anterior, structura mate­ riei depinde în primul rînd de sarcinile electrice opuse oare acţionează la nivelul atomului. In ciuda progreselor remarcabile făcute de fizica modernă, natura precisă a substratului 'curentului electric nu se cu­ noaşte încă. Acesta poate fi definit ca „o mişcare dirijată a sarcinilor electrice14. In toate substanţele există electroni liberi, care nu sînt fixaţi unei legături atomice, mişcîndu-se dezordonat ca urmare a ener­ giei lor termice. Dacă între doi poli ai unui conductor metalic se aplică o diferenţă de potenţial se stabileşte un cîmp electric, care imprimă electronilor liberi o translaţie de ansamblu în sens invers cîmpului. Mişcarea electronilor se realizează astfel încît un singur electron străbate conductorul de la un cap la altul. Deşi curentul se deplasează cu o viteză de 300 000 km/s, un electron se deplasează numai pe o distanţă scurtă (cîţiva mm sau cm/s). „Energia“ unui elec­ tron este transmisă în lanţ prin intermediul electronilor interpuşi între cele două extre­ mităţi a'le conductorului. Electricitatea poate fi statică (cea care nu se deplasează, apare prin frecare) sau dinamică (excesul de electroni se depla­ 168

sează prin conductori sub forma curentului electric). In organismele animale, substratul curen­ tului electric nu mai este reprezentat de electroni, ci de ioni. In mediu apos unele molecule '(ca de exemplu NaOl) disociază în două părţi încărcate cu sarcini electrice de sens opus (Na+ şi CI- ). Soluţia devine un electrolit, adică bună conducătoare de electricitate. Sarcinile pozitive (cationii) se îndreaptă spre anod ( — ), iar sarcinile ne­ gative (anionii) spre catod ( + )• Cei mai abundenţi ioni din lichidele biologice sînt Na+, R+ şi CI- . Tipurile de curent folosite în scop terapeutic (eleotroterapie, electropunctură sau electroacupunetură) sînt indicate în tabelul 24. Tabelul 24 TIPURILE DE CURENT FOLOSITE IN SCOP TERAPEUTIC Tipul de curent Continuu A lternativ Static

Denumirea procedurii Galvanizare * F aradizare ** Franklinizare ***

* L uigi G alvani, fizician şi m edic ita lia n ** M. F a ra d a y , fizician englez (1791—1867) *** B. F ran k lin , fizician a m e ric an (1706—1790)

(1737—1798)

\ Mai frecvent se utilizează curentul con­ tinuu (galvanic) sau cel alternativ (mai corect, curentul impulsionai). Curentul continuu se numeşte astfel de­ oarece direcţia de curgere este mereu ace­ eaşi. El este reprezentat grafic printr-o dreaptă deasupra liniei normale (fig. 38). Curentul continuu poate fi constant, sau 169

sub formă de im pulsuri; acestea din urmă pot fi de intensitate egală sau de intensitate inegală (crescândă sau descrescîndă) (fig. 39).

Fig. 38: DiferiB tele tipuri de cu­ rent reprezentate grafic : A = cu­ rent continuu ; B—curent alterc nativ sinusoidal; C—curent conti­ nuu redresat

Curentul continuu este produs de ele­ mentele galvanice (acumulator sau baterii). Poate fi însă obţinut şi din curentul alter­ nativ (din reţea), cu ajutorul unui redresor, care lasă să treacă curentul într-o direcţie, oprindu-1 pe cel care circulă în sens opus. Din bidirecţional, curentul devine unidirec­ ţional. Curentul alternativ este caracterizat printr-o schimbare periodică a direcţiei, avînd

] ■I— b

Fig. 39 : Diferite tipuri de curent continuu : A— continuu neîn­ trerupt ; B—con­ tinuu întrerupt

două unde egale ca suprafaţă, una pozitivă (deasupra liniei normale) şi alta negativă (sub linia normală) (fig. 38 b). Traiectoria descrisă de cele două unde se numeşte „perioadă“, iar înălţimea undelor ( + şi — ) „amplitudine". Numărul perioadelor pe se­ cundă se numeşte frecvenţă, exprimată în hertz (Hz). Cînd undele + şi — sînt sime­ trice, curentul se numeşte sinusoidal. Cu­ rentul electric utilizat terapeutic este un cu­ rent sinusoidal, avînd o frecvenţă de 50 Hz. In electroacupunctură se utilizează un cu­ rent alternativ desimetrizat, avînd o alter­ nanţă cu tensiunea mai mare pe porţiunea pozitivă a undei şi o tensiune mai mică pe porţiunea sa negativă. De regulă, suprafeţele undelor pozitivă şi negativă sînt egale (iden­ tice din punot de vedere energetic). Prin desimetrizarea undei se urmăreşte obţinerea unui efect stimulator, realizat de tensiunea mai mare pe una din cele două alternanţe. Din punct de vedere al formei impulsuri­ lor folosite, acestea pot fi împărţite în trei categorii : rectangulare, triunghiulare şi ex­ ponenţiale (fig. 40). Sensul curentului diferă cînd este privit din punct de vedere electrotehnic sau electrofiziologic. In mod obişnuit se spune că sensul de curgere al curentului este de la plus la minus. Trebuie menţionat că sarci­

Fig. 40 : Tipuri de impulsuri : A—rectangulare ; B—triunghiulare ; C—exponenţiale

nile pozitive nu se mişcă. Se mişcă numai electronii (sarcinile negative), care se depla­ sează de la m inus la plus. In domeniul electrotehnic se ite o curgere a curen­ tului de la plus la minus. In domeniul electrofiziologic este valabil sensul curentu­ lui de electroni de la minus la plus. Curentul electric se defineşte prin mai mulţi parametri : intensitatea, tensiunea, rezistenţa şi puterea. în cele ce urmează vom defini unităţile de măsură ce caracte­ rizează curentul electric. PRINCIPALELE UNITĂŢI DE MASURA ALE ELECTRICITĂŢII Mărimea

Unitatea iniţială

Sistemul C G S (centimetrugram-secundă) electromagnetic

1

2

3

Diferenţa de poten­ ţial electric (U) Intensitatea curen­ tului electric (I) Densitatea curentu­ lui electric (J or S) Cîmp electric (E)

Volt (V)

cms^

Amper (A)

cm112 gi,a s"2

Amper pe m2 (Am"2) Volt pe metru (V m i Flux electric (de Colomb C (= A«) deplasare) încărcare electrică Colomb C (= A.) (0) Farad Capacitanţă F (= A, V -1) Rezistenţă electrică Ohm (Q) (VA-1) (R)

172

s-1

cm“3/2 gt/2 s-i c m 'lS g1/2 s-2 cm1'2 g1/2 cm-112 g l/2 cm-1 s2 cm s-1

1

2

Conductanţă electri­ Ohm reciproc AV-1 că (G) Newton Forţă electrică (F) N (= J m-1) Joule Energie electrică J (= VA.) (W) Putere electrică (P) Watt W (== VA)

3 cm-1 s cm g s_2= d y n cma g s_2= erg cm2 g s~3

A m perul (A) * — Unitate de măsură pen­ tru intensitatea curentului. El defineşte curentul constant, care, m enţinut în doi conductori paraleli rectilinii, de lungim e practic infinită şi de o secţiune circulară neglijabilă, plasaţi la o distanţă de un metru unul de altul, în vid, produce între aceşti conductori o forţă de 2 X IO7 newtoni/m e­ tru de lungime. A ltfel formulat, cînd printr-un conductor trece un curent de 1 Ooulomb ** (C) pe s, atunci intensitatea curen­ tului este de 1 Amper (1 A sec = 1 C). Cantitatea sarcinilor (cantitatea de electri­ citate) este produsul dintre intensitate şi timp, exprimat în formula : I =

4“

Intensitaitea curentului se măsoară cu ajutorul ampermestrului. M iliamperul (mA) este a mia parte dintr-un amper, iar microamperul (jiA) este a m ia parte dintr-un miliamper. * Ampere Andre Mărie, matematician şi fizician z (1775—1836). ** Coulomb Charlies A ugusta, fizician z (1736—1806).

173

In electroacupunctură (stimularea puncte­ lor prin intermediul acelor introduse în corp), intensitatea curentului este de ordinul microamperilor (în general sub 500 uA). In electropunctură (stimularea punctelor prin pielea intactă), intensitatea curentului este de ordinul miliamperilor (în general sub 10 mA). La un moment dat, intensitatea curentului este aceeaşi în oricare punct al circuitului. Aceasta înseamnă că numărul sarcinilor electrice care trece prin secţiune, la orice nivel, este egal. Orice variaţie care poate surveni în timp se manifestă simultan în 'toate punctele circuitului. Pentru desemna­ rea intensităţii curentului electric se folo­ seşte uneori numai termenul de curent. Intensitatea unui curent (I) depinde, pe de o parte, de tensiunea (diferenţa de poten­ ţial) care se aplică între punctele conside­ rate şi de proprietăţile conductorului (în cazul electroaoupuncturii, în cablurile uti­ lizate şi în ţesuturile interpuse între elec­ trozi) de a lăsa să treacă un număr mai mare sau mai mic de sarcini electrice. Cu cît rezistenţa electrică a unui conductor este mai mare, cu atît curentul (pentru o aceeaşi tensiune) va fi mai mic. Tensiunea (U) este forţa electromotoare care transformă mişcarea dezordonată a electronilor într-o mişcare ordonată. întrucît la polul negativ există un exces de elec­ troni, iar la polul pozitiv o lipsă de elec­ troni, „curentul" va curge de la polul nega­ tiv la cel pozitiv. Cu cît la polul negativ sînt mai mulţi electroni în exces, cu atît tensiunea între cei doi poli este mai mare. 174

Tensiunea „cade“, cînd circuitul se închide şi electronii migrează către polul pozitiv. Tensiunea se poate măsura cu ajutorul voltmetrului, iar unitatea de măsură este voltul (V). Tensiunea (U) măsurată în volţi (V) este acea forţă care transformă mişcarea dezordonată a electronilor într-una ordonată. Voltul (V) * este definit ca tensiune elec­ trică între două puncte ale unui fir con­ ductor prin care trece un curent constant de 1 A, cînd puterea existentă între, aceste două puncte este de 1 Watt **. Pentru a deplasa o sarcină de 1 coulomb între două puncte cu diferenţa de potenţial de 1 V, se efectuează un lucru mecanic de 1 Joule *** (IO7 Ergi). Cu cît tensiunea este mai mare (diferenţa de potenţial mai mare) între punctele cu exces de electroni şi cele cu lipsă de elec­ troni, ou atît „căderea de tensiune 14 la în­ chiderea circuitului este mai mare. Fluxul electronic ce se deplasează prin conductori întîmpină o rezistenţă (R), care depinde de tipul materialului, lungimea şi secţiunea transversală a conductorului. Re­ zistenţa creşte cu lungimea conductorului şi cu scăderea secţiunii sale. Rezistenţa se măsoară cu ajutorul Ohmetrului, unitatea de măsură fiind Ohmul **** (Q). El se defineşte ca rezistenţa electrică * Volta Alessandro, fizician italian (1645—1827) ** W att James, tehnician englez (1736—1816) *** Joule Jam es Prescott, fizician englez (1818—1889) **** Ohm Georg Simon, fizician german (1787—1854) 175

înregistrată între două puncte ale unui con­ ductor, cînd o tensiune constantă de 1 W, aplicată între aceste două puncte, produce în acest conductor un curent de 1 A. Treoerea curentului printr-o rezistenţă produce căldură (efectul Joule), egală cu produsul dintre pătratul intensităţii curen­ tului şi rezistenţa conductorului (I2 x R). Cu cît rezistenţa este mai mare, cu atît căldura produsă în conductor este mai mare. Fierul de călcat conţine o rezistenţă elec­ trică mare. Tensiunea (U), intensitatea (I) şi rezis­ tenţa (R) se găsesc într-un raport precizat de Legea lui Ohm : intensitatea unui curent este direct proporţională cu tensiunea apli­ cată conductorului şi invers proporţională cu rezistenţa electrică a acestui conductor. — = I sau — = R R

I

sau

I X R- U

Legea lui Ohm este valabilă numai pen­ tru curentul continuu şi curentul alternativ de joasă frecvenţă. Nu se aplică curentului de înaltă frecvenţă (peste 100 000 Hz). Legea lui Ohm este importantă pentru acupunctură întrucît un segment al corpu­ lui este introdus în circuitul electric pe o distanţă variabilă (cm sau zeci de cm). Da­ tele noastre au demonstrat (41) că rezistenţa electrică variază direct proporţional cu dis­ tanţa dintre ace. Astfel creşterea distanţei dintre ace de la 3 cm la 55 cm creşte rezis­ tenţa electrică de la 1016 + 317 Ohmi la 1375 ± 525 Ohmi. Puterea exprimă lucrul mecanic realizat sau rezultatul lucrului mecanic, într-un in­ 17(5

terval de timp dat. Unitatea de măsură pentru lucrul mecanic este Watt — secunda sau Watt — ora. Wattul este produsul din­ tre tensiune (V) şi intensitate (A). 1 W = 1 V X 1 A (1 VA) Cantitatea de curent electric (sarcina elec­ trică) se măsoară în coulomb (C). Coulombul este definit prin cantitatea de electricitate transportată într-o secundă de un curent electric constant de 1 amper. 1 C = 6,242.IO18 electroni (rotunjit 6 trilioane de electroni). Cînd printr-un con­ ductor trece 1 coulomb într-o secundă, atunci intensitatea curentului este de 1 A (1 C = IA sec). Capacitatea defineşte posibilitatea pe care o are un condensator (fiecare celulă poate fi privită ca un microcondensator) de a înmajgazina curentul electric. Unitatea de măsură a capacităţii este Faradul * (F), cu submultiplii micro-, nano- şi picofaradul. Faradul defineşte capacitatea unui con­ densator electric, care, fiind încărcat cu o sarcină de 1 C, determină o tensiune de 1 V. Un condensator este alcătuit, în principiu, din două plăci despărţite de un strat inter­ mediar izolator. Membrana celulară joacă rolul de condensator, explicând diferenţa de potenţial existentă între interiorul şi exte­ riorul celulei. Un parametru electric important este re­ prezentat de frecvenţa impulsurilor, adică * Faraday Michael, chimist (179.1—1867)

şi fizician englez 177

repetarea periodică a undelor de o anumită formă în unitatea de timp. Unitatea fizică de măsură este herţul**. (1 Hz = o oscila­ ţie pe secundă). Multiplii herzului sînt Kilohertzul (KHz), Megahertzul (MHz) şi Gigahertzul (GHz). Noţiunea de frecvenţă este importantă nu numai pentru curentul alternativ, dar şi pentru curentul continuu, care poate fi în­ trerupt de mai multe ori într-o secundă. Diferitele frecvenţe ale unui stimul joacă rol important în induoerea unor anumite efecte fiziologice. In practică frecvenţa de emitere a stimulilor de către aparat este fixată de către medic cu ajutorul unui potenţi ometru.

PARAMETRII ELECTRICI FOLOSIŢI ÎN ELECTROACUPUNCTURA

Curentul folosit de cele mai multe din apa­ ratele de electrostimulare este un curent alternativ desimetrizat (fig. 41), avînd o alternanţă cu tensiune mai mare pe porţiu­ nea pozitivă a undei şi o tensiune mai mică pe porţiunea sa negativă.

Fig. i l : Unda ascuţită de cu­ rent alternativ desimetrizat

** Hertz Heinrich, fizician german (1857—1894)

Tipul de undă emis este fie de aspect ascuţit, fie de aspect rectangular (fig. 42). In ambele situaţii, atunci cînd suprafeţele undelor negativă şi pozitivă sînt egale, can­ titatea de curent pe cele două alternanţe

179

este identică. Prin desimetrizarea undei se urmăreşte un efect stimulator, realizat de tensiunea mai mare pe alternanţa pozitivă. Egalitatea energetică a celor două .unde însă evită fenomenul de polarizare al ţesuturilor şi în consecinţă leziunile de tip arsură sau chiar necroză. Unde asimetrice

Unde

simetrice

JJiu

Fig. 43: Unde de curent alter­ nativ ascendente (B) şi descen­ dente (A)

Fig. 42: Diferite tipuri de unde de curent alter­ nativ, utilizabile în electropunctură şi electroacupunctură

In afara formelor de undă menţionată, acestea pot îmbrăca cele mai variate aspecte : dinţi de ferăstrău, -unde cu intensitate crescătoare sau descrescătoare etc. (fig, 43). Nu există date suficiente referitoare la efectele fiziologice specifice ale diferitelor forme de undă. Se pare că undele rectangu­ lare au o toleranţă senzitivă mai mare decît cele ascuţite (dinţi de ferăstrău), care au o acţiune excitatorie senzitivă mai puter­ nică. Impresia clinică este că efectul tera­ peutic al diferitelor tipuri de undă este comparabil. Trebuie totuşi ca fiecare aparat să aibă înscris pe bordul său forma de undă emisă precum şi durata ei. 180

Trebuie avut în vedere faptul că la apara­ tele obişnuite alimentate ou baterii fosrma undei emise se modifică in sarcină (prin trecerea prin corp) datorită rezistenţei va­ riabile opuse de ţesuturi la trecerea curen­ tului electric (fig. 44). 21 V

Fig. 44 : Aceeaşi undă electrică înregistrată fără sarcină (în gol) şi în sarcină (trece­ rea prin corpul uman), emisă de aparatele ce nu furnizează poten­ ţiale constante

• unda «re.'îniarcar» Uarcină) -unda cu mt&rtart [urclnâ] 1

?V

1

M e m

n-w

, , ■ i'J 2 v

\

Elementele ce trebuie cunoscute şi luate în consideraţie în cursul tratamentului electroacupunctic sînt : intensitatea curentului, 181

frecvenţa şi ritmul stimulărilor şi timpul lor de aplicare. 1) Intensitatea curentului este potrivită pentru fiecare caz în parte cu ajutorul unui potenţiometru, în raport cu sensibilitatea individuală. In electr oacupunetură se folo­ sesc curenţi de intensitate foarte mică, de regulă sub 1 mA. într-o cercetare personală (72), în care am folosit ca sursă de stimul aparatul chinezesc WQ 10 B (unde ascuţite aplicate prin ace introduse la un centimetru adîncime), la o frecvenţă de 20 Hz, pragul de sensibilitate (apariţia senzaţiei specifice de curent) s-a înregistrat la o valoare de 79 + 39 jnA ; pragul dureros (apariţia senza­ ţiei neplăcute caracteristice) s-a înregistrat la valoarea de 517 ± 156 uA. Pragul de tolerabilitate (bolnavul nu mai poate a stimularea) se înregistrează în jurul valorii de 900 |iA. După experienţa noastră, cea mai conve­ nabilă intensitate pentru electrcstimulare se situează între pragul de percepţie şi pra­ gul dureros, adică între 100 şi 500 j_iA. în cursul tratamentului, după cîteva mi­ nute de la începerea stimulării se înre­ gistrează o scădere a percepţiei senzaţiei specifice de curent, datorită fenomenului de adaptare. In această situaţie intensitatea curentului trebuie crescută uşor pînă la atingerea nivelului senzaţiei anterioare. Se apreciază că o intensitate mai mare de curent are efect tonifiant (de stimulare), iar o intensitate mai mică de curent are un efect dispersant (de sedare). După păre­ 182

rea noastră afirmaţia conţine un mare grad de relativitate. 2) Frecvenţa repetiţiei stimulilor poate fi reglată cu ajutorul unui potenţiometru, în­ tre 0,1 şi 1000 Hz (1 KHz) ; este domeniul curenţilor de joasă frecvenţă. (In electroterapie se mai utilizează şi curenţi de frec­ venţă medie : între 1000 Hz şi 100 000 Hz — 100 KHz —, precum şi curenţi de frec­ venţă înaltă peste 100 KHz.) Dacă acele de acupunobură sînt introduse în punctele motorii, fiecare stimul este mar­ cat de o contracţie musculară vizibilă cu ochiul liber. Cînd frecvenţa depăşeşte 20— 30 Hz, contracţiile musculare ritmice dispar apărînd fenomenul de tetanie. Datele de electrofiziologie au precizat că frecvenţele mici (0,1—10 Hz) sînt mai adecvate stimu­ lării sistemului nervos simpatic ; frecvenţele între 10—50 Hz sînt mai adecvate stimulării isiistemului nervos parasimpatie ; în fine, cele situate între 50 şi 100 Hz sînt mai adecvate stimulării nervilor motori. Frecvenţele mai mari de 1 000 Hz nu sînt necesare întrucît mobilitatea funcţională a nervilor somatici este situată între 500— 1000 Hz, limită impusă de durata fazei re­ fractare de cca 1 m.sec. La frecvenţe mari o parte din stimuli cad în perioada refrac­ tară şi conform legii „Tot sau Nknic“, sînt inoperante. De menţionat că potenţialul de acţiune celular are o durată de 1 m.sec. : latenţa ■=■ 100 u.sec, fluxul de natriu în afara celulelor 500 [i.sec., întîrzierea 200 [x.sec. şi repolarizarea cu fluxul de potasiu în celulă 200 u.sec. 183

Interesant este că la aceeaşi intensitate a stimulului, sensibilitatea dureroasă creşte între 30 şi 100 Hz., scăzînd ca sensibilitate dureroasă sau neplăcută între 100 şi 1000 Hz. Această din urmă situaţie se datoreşte pro­ babil depăşirii frecvenţelor de transmisie nervoasă, efect atribuit defrenării de in­ hibiţie. Interesant de menţionat studiile autorilor chinezi privind efectele fiziologice ale dife­ ritelor frecvenţe. S-a demonstrat, de exem­ plu, că naloxona (blocant al endorfinelor) suprimă numai analgezia indusă de un ritm de 4 Hz, fără a inhiba analgezia indusă de un ritm de 200 Hz. In schimb, analgezia cu 200 Hz este blocată de paraclorfenilanină, care nu influenţează anailgezia de 4 Hz. Frecvenţele joase par a induce analgezie prin eliberare de endorfine. In schimb, frecvenţele înalte (100—200 Hz) par a rea­ liza acelaşi lucru prin eliberarea de serotonină, ca urmare a stimulării neuronilor serotoninergici, posibil la nivelul nucleilor rafeului. In general, se apreciază că frecvenţele joase (sub 5 Hz) au efect tonifiant, iar frecvenţele mari (peste 20 Hz) au efect sedativ. Ca şi în cazul intensităţii şi această afirmaţie cuprinde o mare doză de rela­ tivitate. 3) Ritmul de eliberare al stimulilor joacă, de asemenea, un rol important în obţinerea efectelor fiziologice. Stimularea poate fi continuă şi regulată (fig. 45). La un ritm mic (sub 5 Hz) ea are efect tonifiant ; la un ritm mare (peste 20 Hz) ea are un efect 184

dispersant. Stimularea poate fi intermitentă. Cînd frecvenţa este joasă (1—3 cicli/s. pentru 3—5 secunde, urmată de un interval liber de alte 3—5 s), efectul obţinut este tonifiant. Cînd frecvenţele sînt mari (50— 250 cicli/s. pentru 0,3—0,5 s., cu intervale libere de 4—5 s.), efectul obţinut este seda­ tiv (dispersant). T0NIFIERE

!!

continui neouuTA

(SECVENŢE MASI: 50-250 Hj timp de 0,3-05 mc, urmat» de pauzii 4-5 sec

SE0ARE

FRECVENTE M CI:’ T0NIFIERE

î-3 Hz timp de 3-5 sec, muiata de pauza 3-5 sec

STIMULARE NEREGULATA ( d en s d isper sa )

EFECT ANAUSEZIC

Fig. 45 : Diferite modalităţi de stimulare

Stimularea poate fi şi neregulată, numită şi dems-dispersă. Pe fondul unor stimuli de joasă frecvenţă (1—10 Hz), survin, din timp în timp (la cîteva secunde), trenuri de unde la o frecvenţă mare (50—100 Hz). Acest tip de stimulare are efect analgezic marcat şi, de asemenea, un efect de stimulare a mus­ culaturii paralizate. 4) Timpul de aplicare al stimulilor poate varia între 2—3 minute şi cîteva ore atunci cînd efectul dorit este obţinerea analgeziei 185

pe o perioadă lungă, necesară desfăşurării unui act operator. In practica obişnuită electrostimularea scurtă (sub 10 minute) este utilizată pentru obţinerea unui efect tonifiant, în timp ce electrostimularea mai lungă (20—30 minute) se utilizează pentru obţinerea unui efect dispersant (sedativ).

P O LA R IT A T E AE LE C T R O Z ILO R Şl DENSITATEA CURENTULUI

Eleotropunotura şi eleotroacupunctura se efectuează totdeauna cu ajutorul a doi elec­ trozi, unul pozitiv şi altul negativ. Se ştie că, electronii circulă de la minus la plus, adică de la electrodul negativ la cel pozitiv. In adevăr dacă se cufundă doi electrozi într-un electrolit şi se leagă la bornele unei surse de curent continuu, pe electrodul ne­ gativ (catod) se observă formarea unor mici bule de gaz. Acelaşi fenomen, dar de inten­ sitate mult mai mică, se observă şi la polul pozitiv (anod). In plus, ionii metalului de îa catod (plus) se separă şi migrează către anod (minus). La catod se formează hidro­ gen, iar la anod oxigen, în raportul canti­ tativ 'de 2/1 care corespunde formulei chi­ mice a apei (HaO). In acest fel, la catod ( + ) pH-ul tisular scade pînă la 3 în timp ce la anod (—) el creşte atingînd 8—8,5. Acest lucru a fost demonstrat de noi ex­ perimental (75) lucrînd cu electrozi plasaţi pe o hîrtie eleotroforetieă. Fenomenul este mai evident cînd se foloseşte curentul con­ tinuu. La nivelul ului ac-hîrtie electroforetică (punct de maximă densitate elec­ trică) se poate observa o zonă de coroziune a acului, evident, mai puternică în curentul continuu decît în cel alternativ. 187

Modificările de pH de la nivelul electro­ zilor (în special scăderea lui marcată) stau la baza necrozelor locale, motiv pentru care curentul continuu nu se foloseşte decît în electropunctură (introducerea curentului prin electrozi de ) nu şi în electroacupunctură (introducerea curentului prin ace). în curentul alternativ, teoretic polaritatea electrozilor trebuie să lipsească, curentul circulînd alternativ în cele două sensuri, efectul final trebuind să fie nul. Totuşi, cînd se închide circuitul electric, în peste 90% din cazuri senzaţia de curent se percepe iniţial la nivelul electrodului negativ (ca­ tod) şi numai apoi şi la cel pozitiv (anod). S-a constatat că la polul pozitiv (anod), pe ac, se realizează depunerea unui strat pro­ teic izolant care îl face mai prost conducă­ tor de electricitate, explicînd şi sensibilita­ tea mai mică înregistrată la acest nivel (fig. 46). Din cele menţionate se poate constata că polul negativ trebuie considerat ca electro-

dul activ. Astfel, atunci cînd pe acelaşi meridian sînt stimulate două puncte, polul negativ va ifi plasat pe punctul a cărui sti­ mulare, este considerată a fi mai impor­ tantă (de exemplu, pe punctele zise „ener­ getice"). Un alt factor de care depinde sensibili­ tatea diferită înregistrată la nivelul celor doi electrozi este densitatea curentului rea­ lizată în punctul stimulat. Dacă curentul introdus în corp se face printr-un electrod mai mare şi unul mai mic, densitatea cu­ rentului pe electrodul mai mic va fi mai mare (fig. 47).

E L E C TROSTIMULATOR

m ai p u tern ică

Fig. 46: Sensibilitatea în funcţie de polul pozitiv sau negativ

Fig. 47 : Sensibilitatea va fi mai puternică la ni­ velul electrodului cu densitatea electrică mai mare 189

Deşi cantitatea de electricitate care trece prin cei doi electrozi (ace) este egală, sti­ mularea va fi mai puternică la nivelul elec­ trodului mai mic. „Concentrarea 11 curentului pe o zonă tisulară mai mică va duce la o mai puternică stimulare a terminaţiilor ner­ voase adiacente (tabelul 25). Tabelul 25 EFECTELE FIZIOLOGICE REALIZATE DE ACELE INTRODUSE IN PUNCTE LA O ADÎNCIME DIFERITA Ac introdus Ia o adîncim e mică D ensitate electrică mai m are Stim ulare electrică mai m are Senzaţie locală mai puternică Efect tonifiant

Ac introdus la o adîncim e m ai m are D ensitate electrică mică S tim ulare electrică mică Senzaţie locală slabă Efect dispersant dativ)

mai mai mai (se­

Deşi organismul este mai sensibil la „elec­ tricitatea negaţi vă“ (electrodul negativ), atunci cînd între electrozi există o densitate electrică diferită, sensibilitatea locală va fi determinată în primul rînd de densitatea curentului. A stfel, prezenţa curentului va fi resimţită iniţial la nivelul acului cu den­ sitate mai mare de curent, A lţi factori de care depinde sensibilitatea Ia nivelul punctelor stimulate sînt : 190

■ — prezenţa în imediata vecinătate a acu­ lui a unui număr mai mare (stimulare mai puternică) sau mai mic (stimulare mai slabă) de terminaţii nervoase ; — plasarea electrozilor într-un teritoriu cu rezistenţă electrică diferită. Astfel, sen­ zaţia va fi mai puternică într-un punct situat într-o regiune musculară, decît într-un punct situat într-o regiune în care predo­ mină ţesut adipos.

MODALITĂŢI de aplicare A ELECTROACUPUNCTURII

T a b e lu l

Tonifiere

Efectele stimulării punctelor de acupuno tură, indiferent de modalitatea folosită (me­ canică, chimică sau electrică), pot fi împăr­ ţite în trei categorii : a) Efect de tonifiere, de întărire („reinforcing"), de stimulare ; b) Efect de dispersie, de reducere („reducing“), de sedare ; c) Efect de transmitere, de accelerare a fluxului energetic de-a lungul meridianului. Modalităţile de obţinere a acestor efecte, prin stimularea mecanică (înţepătură) sînt bine stabilite. Ele sînt sumarizate în tabe­ lul 26 şi fig. 48. In electroacupunctură, parametrii elec­ trici adaptaţi obţinerii celor două tipuri de stimulare (tonifiere şi dispersie) sînt (redaţi în tabelul 27. Electroacupunctura poate realiza cel mai bine efectul de transmitere, de ameliorare a fluxului energetic în meridian. Se ştie că în multe situaţii energia este blocată într-o zonă a meridianului, realizînd un exces energetic mai sus şi o insuficientă energetică mai jos de blocaj. Un astfel de blocaj poate fi produs de o cicatrice opera192

26

CARACTERISTICILE TEHNICILOR DE TONIFIERE ŞI DISPERSIE

1. I n t r o d u ­ L e n t, c e re a a cu c e lo r de la

D is p e rs ie

a tin g în d în 3 e ta p e , R a p id , a d în c im e a a 3-a 9 m iş c ă ri şi r e tr ă g în d d u - te v in o apoi a c u l în fie c a re n iv e l d o u ă e ta p e cu m iş c ă r i d e d u - te v in o de 6 o ri

2. S c o a te re a R a p id , m a s în d a c e lo r lo c u l

L e n t, m ă r i n d o ri­ fic iu l d e ie ş ire

In tr o d u c e r e în 3. T im p u l I n tr o d u c e r e în in s p ir, r e tr a g e r e e x p ir, r e tr a g e r e r e s p ir a ţie î n e x p ir î n in s p ir 4. R o tire a a c e lo r

I n m e r id ia n e le î n m e r id ia n e le c e n tr ip e te şi c e n tr ip e te şi şi V .C . r o tir e V .C., r o t ir e ano r a r ă a a c e lo r ; t io r a r ă ; î n ce­ le la lte r o tir e în c e le la lte a n ti o r a r ă o r a ră

5. D u r a ta m ai î n g e n e ra l, s c u r tă î n g e n e ra l, s tim u lă r ii (2— 5 m in .) lu n g ă (10— 15 m in .)

6. S e n s u l

V ir fu l a c u lu i în V îrfu l a c u lu i s e n s u l m e r id ia ­ î m p o tr iv a s e n ­ s u lu i m e r id ia ­ n u lu i n u lu i 7. O rd in e a P u n c te le s tim u ­ P u n c te le s ti­ la t e î n s e n s u l m u la te îm p o ­ p u n c te lo r c ir c u la ţie i t r i v a s e n s u lu i e n e rg ie i m e ­ e n e r g ie i m e ri­ d ia n u lu i r id ia n u lu i 8. Calitatea A ce s u b ţiri, d e A ce m a i g ro a se acelor c u lo a r e în c h is ă d e c u lo a re d e ­ (a u r, c u p ru ) s c h is ă , (a rg in t, o ţel) în ţe p ă tu -

193

T O N IFIE R E

T abelul 27

D IS P E R S IE

‘I

=1

CARACTERISTICILE DE CURENT ADAPTATE OBŢINERII EFECTULUI DE TONIFIERE Ş l DISPERSIE Tonifiere

Piele

7 ,sen:aţi> de cald

, i M'

^ s e n z a ţie

de

re ce*

|= > >

Fig. 4 8 :

T e h n ic a d e t o n if ie r e : in tro d u c e re a a ce­ lo r în e x p ir, len t, în tre i e ta p e, c u şo c u ri v e r ti­ c ale la fie c a re n iv e l şi r e tr a g e r e a a c e lo r ra p id , m a s în d l o c u l ; v îrf u l a c u lu i în se n su l c u rg e rii m e rid ia n u lu i. T e h n ic a d e d is p e r s ie : in tro d u c e re a a c e lo r în in sp ir, r a p id şi p ro fu n d , re tr ă g în d a c u l în tre i e ta p e , c u şo c u ri v e rtic a le la fie c a re n i v e l ; v îrfu l a c u lu i îm p o triv a c u rg e rii se n su lu i m e ri­ d ia n u lu i

to n e. Circulaţia energetică prin această re­ giune poate fi accelerată introducînd un ac d e-a lungul m eridianului, traversînd zona respectivă. U n efect încă şi mai bun poate fi obţinut prin e'lectroacupunctură. S e aplică u n ac pe u n ul din punctele situate deasupra blocajului şi altul dedesubtul blocajului. Se leagă electrodul negativ la prim ul ac, iar 194

Dispersie

77777777777777.V Pie!s

Calitatea stimulului — Frec­ venţă — Intensi­ tate

mică (0,1—5 Hz)

Polaritatea electrozilor

mare (peste 20 Hz) către pragul du­ către pragul de reros percepţie (500—800 uA) (100—400 UA) de regulă scurt de regulă mai (2—5 min.) lung (10—20 min) electrodul electrodul negativ pozitiv

Sensul cu­ rentului

în sensul meridianului

— Timp de stimulare

împotriva sensului meridianului

cel pozitiv pe cel de al doilea ac. Dacă blocajul este situat în zona punctului IG 11, de exem plu, polul n egativ va fi plasat pe GI 4, iar cel pozitiv pe GI 15. Introducerea în circuit a unui curent alternativ im pulsio­ nai va realiza un „brasaj energetic“ pe por­ ţiunea de m eridian cuprinsă între punctele electrostim ulate „dezobstruînd“ sau „deblocînd“ traiectul m eridianului. U n aspect im portant în electroacupunctură este acela al m odalităţii d e aplicare a electrozilor. Este contraindicată stim ula­ rea anarhică a punctelor, fără logică, cu u n electrod plasat pe un punct al unui m eridian şi altul pe alt punct al altui m e­ 195

ridian. In această situaţie curentul electric va intersecta unele meridiane, fapt ce poate influenţa negativ circulaţia energetică, fiziologică. In mod obişnuit, electrostimularea se face după două modalităţi : 1) Plasarea polului negativ pe un punct situat pe o ramură a meridianului şi polul pozitiv pe punctul omonim situat pe ra­ mura opusă. Cînd punctele sînt situate pe cele 4 membre, o porţiune din meridian va fi „electrostimulată“, efectul fiin d 'm ai pu­ ternic de partea electrodului negativ (elec­ trodul activ). Pentru acest motiv, electrodul negativ va fi totdeauna plasat pe punctul pe care am dori obţinerea unui efect toni­ fiant, iar cel pozitiv pe punctul pe care am dori obţinerea unui efect dispersant. Cu cît punctul va fi situat mai distal, cu atît traiectul meridianului stim ulat va fi mai mare (fig. 49).

Fig. 4 9 :

S tim u ­ la re a b ila te ra lă a p u n c te lo r S P e, cu e le ctro d u l „ac­ tiv " (negativ) de p a rte a stin g ă, v a p ro d u c e o m i­ g ra re a c u re n tu ­ lu i e le ctric pe tra ie c tu l p u n c ta t. D acă p u n c te le stim u la te a r fi SPjo, evid en t, t r a ­ iec tu l m e rid ia n u lu i e le c tro stim u la t v a fi m u lt m ai m ic 196

2) Tratamentul cel mai logic constă în plasarea electrozilor unui circuit pe aceeaşi ramură (dreaptă sau stingă) a unui m eri­ dian. Cînd se urmăreşte tonifierea meridia­ nului sau obţinerea unui efect de „transm isie“, polul negativ (activ, cu acţiune toni­ fiantă) va fi plasat pe punctul cu număr mai mic, iar polul pozitiv pe un punct cu număr mai mare (fig. 50). Dimpotrivă, cînd se urmăreşte dispersarea unui meridian,

Fig. 5 0 :

T o n ifie re a ra m u re i stin g i a m erid ian u lu i sp lin ă-p a n cre a s, u tilizîn d u n tra ie c t m a i lu n g (A) sa u m ai sc u rt (B) al m erid ia n u lu i. î n am b e le ca­ zu ri p o lu l n e g a tiv („activ") se p lasea ză pe u n p u n c t cu n u m ă r m ai m ic

polul negativ va fi plasat pe punctul cu număr mai mare, iar polul pozitiv pe punc­ tul cu număr mai mic. Cînd segmentul de meridian cuprins între cele două puncte electrostimuiLate este mare, se mai poate plasa un ac pe un punct in­ termediar, numit „ac de conducţie“ (fig. 51). 197

In orice caz, atunci cînd două puncte sînt electrostimu late trebuie imaginat traiectul teoretic pe care îl va parcurge curentul elec­ tric în corp, evitînd regiunea cordului sau regiunea cerebrală. ELECTROSTIMULATOR

F i g .5 1 ; Acul interm ediar („de conducţie") reali­ zează o stim ulare suplim entară

Poziţia bolnavului va fi, în raport cu punctele stimulate, fie culcat, fie şezînd. Lipatimiile nu sînt mai frecvente decît cele întîlniite în cursul stimulării clasice, prin înţepătură. Deşi un stimul electric se face resimţit pe o zonă mai mare (probabil 1—3 cm 0 ), localizarea punctelor trebuie să fie cît mai precisă. In raport cu efectul urmărit, introducerea acelor va respecta tehnicile de tonifiere sau dispersie. Cînd electrozii sînt plasaţi pe mînerul acului, trebuie avută în vedere rezistenţa electrică mai mare a acestui segment. Pen­ tru acest motiv este recomandabilă aplicarea electrodului ,pe acal propriu-zis. înainte de aplicarea electrozilor pe ace trebuie verificat ca circuitul electric să fie 198

întrerupt, iar butoanele, din care se reglea­ ză frecvenţa impulsurilor şi intensitatea sti­ mulilor, să fie plasate la 0 . Se fixează întîi frecvenţa, semnalată printr-un indicator so­ nor sau vizual. Se dă apoi drumul la cu­ rentul electric pe fiecare circuit, fixîndu-se la o valoare situată între pragul de percep­ ţie şi pragul dureros. Pe parcursul stimu­ lării, dacă senzaţia de curent dispare (fe­ nomenul de adaptare), intensitatea curen­ tului va fi crescută uşor pînă la reapariţia senzaţiei antei’ioare. La sfîrşitul tratamentului se procedează astfel : se plasează la 0 frecvenţa şi inten­ sitatea, după care se întrerupe circuitul. Se scot electrozii de pe ace şi se scot apoi acele. Deşi curentul electric acţionează ca bactericid, este preferabil ca locul înţepăturii să fie dezinfectat.

AVANTAJELE ELECTROPUNCTURif Şl ELEOTROACUPUNCTURII

Unul din avantajele stimulării electrice a punctelor de acupunctură este acela al posi­ bilităţii folosirii lor în scop de cercetare, întrucît parametrii electrici (intensitate, frecvenţă, timp de stimulare) pot fi contro­ laţi şi cuantificaţi (70, 71). Tipul de curent (continuu, alternativ, impulsionai), forma undei (care poate fi de o varietate infinită), spectrul larg de frecvenţe al impulsurilor (între 0,1 şi 1000 Hz), precum şi timpul diferit de aplicare (de la cîteva minute la cîteva ore), permit realizarea unei stimu­ lări extrem de variate. Pe lîngă posibilitatea de a obţine un efect de tonifiere sau de dispersie, e'lectropunctura şi eleetroacupunctura pot realiza tipul de stimulare denumit transmisie care poate fi comparat cu un „masaj electric al meridianului“. Prin efectul diferit al polilor negativ şi pozitiv ai circuitului se poate obţine o accelerare a fluxului energetic în meridian (cînd curentul circulă în sensul fluxului acestuia) sau de încetinire, de dis­ persie (cînd curentul circulă în sensul opus fluxului energetic al meridianului). Cunoscînd sensul de circulaţie a energiei în me­

ridiane, precum şi relaţiile dintre meridiane, electroaoupunctura poate fi utilizată con­ form regulilor tradiţionale, promovînd miş­ carea energetică fiziologică în meridiane. Cînd curentai electric este introdus în corp prin intermediul acelor (electroaeupunctură), această tehnică evită impedanţa electrică mare a tegumentului, prin stră­ pungerea acestui strat prin acul introdus la 5, 10 sau chiar 30 mm adîncime. Este posibil ca adîncimea diferită la care ajunge acul să determine modificări funcţionale, particulare fiecăreia dintre ele. Pe de altă parte, stimularea electrică a punctelor, prin electrozi de (electropunctură), evită introducerea acelor în corp, tehnica fiind mai uşor acceptată de copii sau de persoanele hipersensibile. Este o modalitate de tratament mai potrivită, de asemenea, pentru persoanele astenice. întrucît curentul trebuie să pătrundă prin stratul epidermic extern, adevărată barieră electrică, intensitatea de curent necesară va fi mai mare decît cea folosită în electroacupunetură. In plus, electropunatura poate folosi o sursă de curent continuu, întrucît fenomenul de electroliză a acelor (cu posi­ bila lor fracturare) nu mai intervine (75). Mai mult, fiind vorba de un curent al cărui sens rămîne constant, se poate mai uşor accelera fluxul energetic de-a lungul me­ ridianului. Alte avantaje ale electroacupuncturii sînt : — posibilitatea aplicării stimulilor o pe­ rioadă lungă de timp (ore), necesară mai ales în scopul obţinerii analgeziei pre, intra şi postoperatorii. Se evită în acest fel pre­

200 201

zenţa permanentă a personalului mediu care ar trebui să manipuleze permanent acele ; ■ — posibilitatea obţinerii unor stimuli de intensitate mult mai mare decît cei realizaţi prin simpla înţepare. în plus, aceşti stimuli pot fi modulaţi în timp ; — posibilitatea tratării concomitente a mai multor pacienţi în cursul aceleiaşi şe­ dinţe. Evident, parametrii electrici aplicaţi fiecărui bolnav vor fi individualizaţi con­ form cu afecţiunea prezentă şi efectul urmărit.

INDICAŢIILE ELECTAOACUPUNCTURII

Din punct de vedere terapeutic, avantajele eleetroacupuncturii sînt evidente în urmă­ toarele situaţii : —- în unele afecţiuni neurologice, ca de exemplu polinevritele, aplicarea unor tipuri de curenţi cu efect tonifiant (frecvenţă joasă, intensitate mică, sensul curentului în direcţia de „curgere14 a energiei meridianu­ lui) permite obţinerea unor rezultate remar­ cabile. In polinevrita diabetică, de exemplu, am obţinut rezultate bune şi foarte bune într-un procent de peste 70% din cazuri (39). Am utilizat în acest scop emiţătorul de unde ascuţite de origine chineză WQ 10 B, cu o. frecvenţă de 1— 2 Hz, în şedinţe a cîte 15 minute. Intrucît intensitatea maximăa simptomelor polinevritei diabetice peri­ ferice se înregistrează la membrele inferi­ oare, punctele folosite au fost situate pe merdianele ce traversează gambele, după schema redată în fig. 52 şi 53. Stimularea meridianelor s-a făcut respectînd conexiunea fiziologică dintre ele, precum şi sensul ener­ giei meridianului. Un tratament a constat in 12 şedinţe, fiecare dintre ele fiind desti­ nată unui singur meridian evident, plasînd cîte un circuit pe fiecare ramură (dreaptă şi stingă) a acestuia ; 203

—

în

la r e o

s e c h e le le

c e r e b r a le ,

r e c u p e r a r e

f ie

o

c u

h ip o t o n ie

m

în

? 8-

Fig. 5 3 : Meridi­ anele F, S şi VB şi punctele folo­ site în polinevrita diabetică

a

(în f ie

ip le g iile

E f e c t e le

m

a i

a f la t e

f iz io lo g ic ă ,

c u b u n e

în

ip le g iile

t e h n ic ă

a c c id e n t u lu i

în

d e

h ip e r to n ie s e

în r e g is ­

p e r io a d a

a d ic ă

it e

a p lic în d

h e m o

v a s c u ­ p e r m

t u lb u r ă r ilo r ,

t o n if ie r e

h e m

in s t a la r e a

a c c id e n t e le

u s c u la r ă ) ,

c a z u r ile

c u p e r a r e d u p ă

d e m

(în

u s c u la r ă ) .

t r e a z ă

Fig. 52 : Meridia­ nele SP, R şi V şi punctele folo­ site ' în poli n e vrita diabetică

p a r ţ ia lă

t e h n ic ă

d is p e r s ie

d u p ă

e le e t r o a c u p u n c t u r a

p r im

d e

r e ­

u l

a n

;

— în paraliziile şi parezele musculare, tehnica de eleotrostimulare de tip tonifiere realizează beneficiul clinic cel mai bun. In această situaţie se va urmări alegerea pe meridiane a acelor puncte care corespund punctelor motorii Erb, în vederea realizării unor contracţii musculare ritmice induse de stimulul electric. Trebuie avut în vedere faptul că, contracţiile musculare se reali­ zează la frecvenţe sub 20 Hz. La frecvenţe mai mari, contracţia nu mai apare, datorită pauzei mici dintre stimuli, insuficientă pen­ tru a permite relaxarea fibrei musculare ; — în fine, în unele afecţiuni algice, în care durerea are un caracter linear (lombosciatică, nevralgie cervico-brahială etc.), teh­ nica de dispersie (în perioada acută sau subacută), aplicată pe meridianele ce corespund proiecţiei dureroase, este cea mai utilă. In majoritatea afecţiunilor ce constituie indicaţii pentru acupunctura clasică, electroacupunctura obţine rezultate comparabile (24, 32, 38, 44, 46, 48, 52, 89, 90, 99). D in

c e le

p u n c t u r a e v id e n t d a r

o

d e p ă ş i

e x p u s e

c o n s titu ie n u

p o a te c a

v a

r e z u lt ă u n

în lo c u i

c o m

p le t a

e f ic ie n ţ ă .

c ă

p r o g r e s

e le c tr o a c u r e a l,

a c u p u n c t u r a ş i

o c a z io n a l

c a r e

c la s ic ă , o

p o a te

CONTRAINDICATELE, E FE C T E LE SECUNDARE Şl ACCIDENTELE ELECTROACUPUNCTURII

Eleotroacupunctura este o modalitate de tra­ tament care permite o gamă mai largă de stimulare : de la o stimulare uşoară, pînă la o stimulare forte. Aceasta din urmă ne­ cesită o serie de precauţii, dintre care men­ ţionăm : — evitarea acestui tip de stimulare la fe­ meile însărcinate, la marii hipertensivi (va­ lori peste 180/120 mmHg), la cardiaci (în spe­ cial tulburările de ritm, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă) ; — evitarea electrostimulării unor puncte situate în vecinătatea sinusului carotidian, în jurul inimii sau extremităţii cefalice, în adevăr, dintre accidentele electroacupuncturii o gravitate deosebită o prezintă asfixia, oprirea respiratorie şi fibrilaţia ventricu­ lară (fig. 54). Asfixia se datoreşte contracto­ rii muşchilor respiratori, în timp ce opri­ rea respiratorie se produce prin inhibarea centrului respirator bulbar ca urmare a aplicării unui şoc electric ce interesează această regiune. în fine, fibrilaţia ventrioulară poate apărea atunci cînd unda de şoc electrică acţionează în faza vulnerabilă a revoluţiei electrice cardiace. Aceste acci206

dente se datoresc nerespectării tehnicii co­ recte de stimulare şi mai ales utilizării unor intensităţi de curent nefiziologice, de regulă cu o intensitate de 200 de ori mai mare decît cea recomandată (92) ;

Fig. 54 :

Efectele fiziologice şi p a ­ tologice ale stim ulilor electrici în funcţie de in­ te n sita te a cu ren ­ tului

— contraindicarea eleetroacupuncturii la purtătorii unor electrostimulatoare (cardiostimulatoare), aparate auditive sau pompe de infuzie continuă a in su lin ei; — contraindicarea electrostimulării punc­ telor situate în regiuni cutanate prezentînd leziuni de natură inflamatorie (turberculoză cutanată, furunculoză) sau alergice (eczeme umede) ; — evitarea electrostimulării la bolnavi cu astenie avansată sau în cursul unor stări infecţioase acute. Efectele secundare locale (arsuri la nivelul aplicării stimulilor) se înregistrează în două situaţii : intensitatea prea mare a curentului sau o inegalitate importantă între segmentul pozitiv şi cel negativ al undelor. în această 207

situaţie se produce o polarizare a ţesuturilor cu scăderea marcată a pH-ului tisular la anod şi creştere marcată ,1a catod. Acest efect este foarte puternic dacă curentul folo­ sit pentru electrostimulare este continuu. Pentru acest motiv un astfel de curent nu ■este folosit decît în electropunctură (stimu­ larea punctelor prin pielea intactă). Folosi­ rea curentului continuu prin intermediul acelor poate duce la electroliză şi la dizolva­ rea acelor. Datele noastre (75) arată că acest proces este ou atît mai intens, ou cît intensi­ tatea curentului este mai mare, iar timpul de stimulare mai lung. Efectele secundare apar de regulă în cazu­ rile în care nu se respectă intensitatea de curent adecvată. In .tabelul 28 sînt indicate, pentru electropunctură şi pentru electroacupunctură, valorile de curent corespunzînd pragului de percepţie, pragului dureros şi pragului de toleranţă. Tabelul 28 EFECTELE FIZIOLOGICE ALE CURENTULUI APLICAT PRIN PIELE INTACTA* ŞI PRIN INTERMEDIUL ACELOR ** Tipul de «timulare Stimulare prin piele intactă Stimulare prin ace *60 Hz ; ** 20 Hz 208

Pragul de per­ cepţie

100 JiA 80 |iA

Pragul dureros

Pragul de tole­ ranţă

1 000 (xA 10 000 uA 500 jiA

1 000 ixA

Se poate remarca diferenţa mică între va­ lorile pragului ele percepţie între stimulii aplicaţi prin pielea intactă (100 jiA) şi prin ace (80 fxA), pentru ca diferenţa să -crească pentru pragul dureros sau cel de toleranţă. Alterări nervoase sau musculare (paralizii, pareze) pot apărea numai prin nerespectarea tehnicii corecte de înţepare şi depăşirea pra­ gului fiziologic de intensitate. Întrucît efectele secundare sînt legate de intensitatea curentului, este preferabil ca aparatele de electrostimulare să nu dispună de o putere electrică mai mare decît pragul de tolerabilitate. Cele mai indicate simt cele alimentate cu baterii. Fractura acelor, prin procesul intens de electroliză şi de dizolvare a metalului, poate apărea numai în cazul utilizării pentru elec­ trostimulare a curentului continuu. După cum menţionam, acest proces este cu atît mai marcat cu cît intensitatea curentului este mai mare şi cu cît timpul de stimu­ lare mai îndelungat. Deşi nu se pune pro­ blema pentru o stimulare de scurtă durată (cîteva minute), procesul poate apărea la o stimulare îndelungată necesară obţinerii analgeziei operatorii. Cîteva elemente de siguranţă, de întreţi­ nere şi de utilizare a aparatelor trebuie cu­ noscute : — evitarea scurtcircuitelor între electrozi, cînd aparatul este pus în stare de funcţio­ nare ; — cînd aparatul nu este utilizat, trebuie întrerupt circuitul electric cu ajutorul între­ rupătorului ;

209

— păstrarea aparatului într-un mediu cu temperatură potrivită şi constantă ; de ase­ menea, este bine să se evite mediul umed ; — dacă aparatul este neutilizat o perioadă mai lungă de timp este bine să se scoată bateriile din locaşul lor. O menţiune specială trebuie făcută pen­ tru bolnavii la care se practică analgezie prin acupunctura în cursul unor intervenţii toracice sau cardiace. ul dintre elec­ trozi cu instrumentele chirurgicale sau cu un eventual cateter intracardiac poate faci­ lita migrarea ourentului electric pe căi ne­ dorite, cu posibile accidente grave, ca fibrilaţia ventriculară sau oprirea cardiacă.

ElECTROÂCUPUffCTURÂ QUPĂ TEHNICA VQLL (EAV — Electroacupuncture Vool)

according ta

In 1955, Diathermo-punctorul, imaginat de Voii, combină o tehnică diagnostică (precierea potenţialului unui punct) cu cea de tratament (emiterea unor impulsuri de cu­ rent continuu sau alternativ). Aparatul foloseşte im pulsuri. de frecvenţă joasă (8— 10 Hz), valori apropiate de cele existente în natură. Curentul continuu impulsionai a fost ales pentru avantajul pe care-1 realizează pauza dintre impul­ suri care dă organismului răgazul prelu­ crării stimulului precedent. Tehnica amin­ tită presupune o variaţie a frecvenţei im­ pulsurilor între 8 şi 10 Hz care pare a da rezultate mai bune decît o frecvenţă fixă (de exemplu 10 Hz). In aparatul tranzistorizat „EAV Dermatron“, variaţia frecvenţei este asigurată au­ tomat. Autorul obţine un efect sedativ (dispersant, de relaxare) prin impulsuri cu o du­ rată de 350 ms, urmate de o pauză de 650 ms (la frecvenţa de 1 Hz) şi o ten­ siune joasă de 1,5—-2,0 V. La 3 Hz., impul­ sul durează aproximativ 120 ms, iar pauza de 123 ms. La 5 Hz impulsul este de 211

180 ms, iar pauza de 20 ms ; 6— 10 Hz nu mai există pauze.

între

Efectul tonifiant se obţine cu intensităţi de curent mai mari 60 V, corespunzînd unei puteri electrice de 60 mW, adică de cca 2000 ori mai intens decît cel folosit pentru efectul de calmare (apreciat la un consum electric de numai 20—30 jxWatt). Practic, aparatul prezintă un ecran pe care există o scală gradată de la 0 la 100 , valoarea de 50 căzînd în mijlocul scalei (fig. 55). Aceasta din urmă corespunde stă­ rii funcţionale normale determinată de au-

Fig. 55 :

In d icaţiile fu rn izate de ecranul a p a ra tu ­ lui u tiliza t p rin teh n ica voll.

tor în mod empiric. Valorile situate între 50 şi 100 indică, în raport cu îndepărtarea de la poziţia centrală : iritaţie „fiziologică 14 (între 52 şi 65), iritaţie „cumulativă 44 (între 66—80), „inflamaţie parţială 44 (între 82 şi 90) şi „inflamaţie totală 44 (între 90 şi 100). De cealaltă parte a scalei, deviaţia acului va indica : degenerare incipientă (între 48 şi 40), degenerare avansată (între 38 şi 30), degenerare considerabilă (între 28 şi 20 ), degenerare în stadiul final (sub 20 ) sau o stare premortem '(sub 10 ). 212

Un alt element menţionat ca important în interpretarea valorilor citite pe ecranul aparatului este aşa-zisa „def'lecţie indica­ toare44. Astfel, în unele situaţii, acul indica­ tor atinge rapid o valoare crescută (să spu­ nem 90), pentru ca apoi acul să revină treptat la o valoare mai mică (să spunem 70), unde se va fixa („valoare stabilă44). In alte situaţii, valoarea măsurată este atinsă lent, fără intervenţia unei „deflecţii indi­ catoare44 ; aceasta ar fi un semn de hipofuncţie („astenie organică44). In fine, există şi cazuri în care acul indicator atinge rapid (în 1 — 3 sec.) o valoare stabilă, fără alte oscilaţii. Deflecţia indicatoare are o durată variind între 10— 20 s (cînd valorile mă­ surate sînt mai mari de 50) ajungînd la 20—60 s (cînd valorile măsurate sînt mai mici de 50). Explicaţia dată de autor deflecţiei indi­ catoare este următoarea : în cazul organelor care prezintă tulburări funcţionale, rezis­ tenţa ţesuturilor la trecerea curentului sca­ de. Organul nu este capabil să-şi păstreze constantă rezistenţa faţă de curentul in­ trodus. Scăderea rezistenţei electrice pro­ gresive este indicată de „deflecţia indica­ toare44 ce precede fixarea pe poziţia de echi­ libru stabil. Tratamentul constă în eliberarea pe punctele studiate a unor impulsuri de cu­ rent continuu, destinate aducerii acului in­ dicator în poziţia de echilibru fiziologic (valoarea centrală 50). Impulsurile sînt eli­ berate prin apăsarea pe un buton plasat 213

pe minerul electrodului cu care se fac şi măsurătorile. In cazul în care iniţial acul indică un proces inflamator (valoare mai mare de 50), intensitatea de curent necesară corectării lor va fi mică (influenţă sedativă). Impul­ surile de curent vor fi eliberate pînă cînd acul indicator ajunge la valoarea 0. Se în­ chide butonul prin care s-au eliberat im­ pulsurile şi se face o nouă măsurătoare. In raport cu valoarea obţinută se eliberează din nou alte impulsuri prin care se atinge din nou valoarea zero. Se procedează ast­ fel pînă cînd măsurarea va indica poziţia centrală de echilibru (valoarea 50). In cazul în care iniţial acul indică un proces degenerativ (valoare mai mică de 50), intensităţile de curent necesare corec­ tării lui vor fi mai mari (efect tonifiant). De altfel, atunci cînd parametrii electrici ai punctului ating valoarea de 50, impulsul electric aplicat devine dureros astfel încî.t stimulul trebuie oprit (prevenirea supradozajului electric). Critica metodei de diagnostic şi de trata­ ment a lui Voii este legată de caracterul său empiric, neexistînd în prezent o expli­ caţie ştiinţifică acceptabilă a efectelor obţi­ nute. Rezultatele clinice bune însă justifică utilizarea sa în practica curentă.

MECANISMUL DE ACŢIUNE AL ELECTR0ACUPUNCTURI1

In ceea ce priveşte modul In care stimulii mecanici sau electrici aplicaţi pe punc­ tele de acupunctura sînt preluaţi de reţeaua meridianelor şi prelucraţi, există încă nu­ meroase supoziţii şi incertitudini. Substra­ tul fizic al energiei (Qi), pe baza căruia este clădit eşafodajul acupunotie, nu a putut fi încă identificat şi demonstrat experimental. Sîntem însă aproape de descifrarea unui nou mister al materiei vii, care va deschide probabil noi orizonturi în domeniul cunoaş­ terii. Dintre efectele cele mai evidente ale electroacupuncturii, cel analgezic se deta­ şează prin importanţa practică deosebită. El sugerează de la început impactul ner­ vos al „manipulărilor energetice" realizate de stimularea punctelor de acupunctura, impact nervos bidirecţional : pe de o parte, stimulul periferic este preluat de fibrele nervoase aferente, transmis şi prelucrat la nivelul centrilor nervoşi ; pe de altă parte, sistemul nervos reprezintă calea eferentă tradusă în final în modificarea funcţiei unui organ periferic, care face parte din efec­ tele terapeutice ale acupuncturii. Legat de sistemul nervos şi acţionînd în interdependenţă strînsă cu el, au fost izo­ 215

late în ultimii ani mai multe grupe de substanţe peptidice, incluse în categoria hormonilor, neurotransmiţătorilor şi neuromodulatorilor, care au deschis o eră nouă în înţelegerea unora din posibilele meca­ nisme de transmitere a informaţiei de la periferie la centru şi de la centru la peri­ ferie. Să trecem pe scurt în revistă aceste date. In creier, comunicarea între celule se face direct şi precis prin intermediul co­ nexiunii sinaptice, mediatorul chimic elibe­ rat la acest nivel fiind numit neurotransm iţător. In ultimii 10 ani s-a înregistrat o explozie de substanţe peptidice pentru care există dovezi că intervin în transmisia (neurotransmiţător) sau modularen (neuromodulator) impulsurilor senzoriale transmise către sistemul nervos central. Numărul lor se ridică la mai multe zeci şi lista nu în­ cetează să crească. Principalele argumente pe care se spri­ jină includerea unor peptide printre neurotransmiţători ar fi : localizarea lor în populaţii celulare selective ; evidenţierea lor la nivelul terminaţiilor nervoase şi în granulele secretorii identificabile morfolo­ gic ; obţinerea efectelor electrofizio'logice specifice prin aplicarea pe un simplu neu­ ron ; inducerea efectelor comportamentale prin istrarea experimentală la ani­ mal ; eliberarea lor în ţesutul nervos prin aplicarea unor stimuli depolarizanţi ; pre­ zenţa receptorilor specifici în ţesutul ner­ vos ; existenţa unor mecanisme de sinteză 216

şi inactivare a acestor peptide în ţesutul nervos. Pe lîngă neurotransmiţători, activitatea nervoasă mai poate fi influenţată de unele substanţe peptidice, numite neuromodulatori care nu acţionează transinaptic, dar care, fiind prezenţi în lichidele fiziologice, au acces la structurile pe care le influen­ ţează. O astfel de substanţă influenţează constant şi predictiv activitatea neuronală, prin acţiunea exercitată selectiv asupra unor segmente nervoase. Descoperirea neuropeptidelor şi preciza­ rea rolului lor au deschis noi orizonturi în cunoaşterea unor procese nervoase com­ plexe şi în special a mecanismului de con­ trol al senzaţiei dureroase. Ele au permis înţelegerea unor aspecte legate de mecanismul hipalgezic obţinut prin intermediul stimulării mecanice sau electrice a punctelor de acupunctura. Din­ tre neuropeptidele implicate în acest meca­ nism, endorfinele ooupă un loc important, justificînd o discuţie mai amănunţită. Către anii 1970, în diferite structuri ce­ rebrale s-au evidenţiat receptori morfinici, care au sugerat existenţa unor substanţe de tip opiaceu, prezente în mod normal în organism (morfine endogene — de unde termenul de endorfine). In 1975 au fost izo­ late din creierul de porc două peratapeptide, numite met-enkefaline şi leu-enkefaline, demonstrîndu-se în acelaşi timp activitatea lor asemănătoare morfinei şi altor alcaloizi opiacei. Secvenţa aminoacizilor din metenkefalină este prezentă într-un peptid 217

mai mare p-endorfina, la rîndul ei conţi­ nută în partea terminală a unui peptid de natură hormonală numită p-lipotropină. In prezent se consideră că în hipofiză (şi probabil şi în unele structuri nervoase) ia naştere o moleculă mare de natură glicoproteică, pro-opiocortina, cu greutate mo­ leculară cuprinsă între 30—40 000 daltoni şi care este precursorul ACTH-ului şi sal al­ tor peptide biologic active incluzînd a şi P-MSH-ul şi a şi (5-lipotropina. Endorfinele, în număr de 3 (a, (3 şi y), sînt peptide mari, cea mai importantă dintre ele fiind (i-endorfina, peptid conţinînd 31 aminoacizi, prezentă în molecula de a-LPII (aminoacizii 63—93). După cum menţionam, enkejcdinele sînt peptide cu un număr mai mic de amino­ acizi, capabile a se lega specific de receptoi'ii morfinici din sistemul nervos central şi tractoul gastrointestinal, mimînd acţiunile descrise pentru derivaţii morfinici. Relaţia funcţională dintre p-LPH, ACTH şi endorfine este sugerată de eliberarea lor concomitentă în cursul unui stres, sau în cursul unei hipoglicemii induse insulinic. Ele par a fi un component normal al siste­ mului reglaitor neurohumoral etichetat ca „sistemul de stres endorfinic“, funcţionînd în corelaţie cu alte substanţe hormonale sau peptidice, ca, de exemplu, prostaglandinele şi catecolaminele. S-a sugerat că peptidele cu o activitate de tip morfinic participă la modularea per­ cepţiei dureroase, a comportamentului, a funcţiei neuroendocrine a, creierului, hi218

pofizei şi posibil în intenstin, unde ele pot face parte dintr-un sistem nervos autonom peptidergic. In acest fel enkefalinele şi substanţele înrudite pot stabili o legătură între percepţie, comportament, reglare ne~ uroendocrină, secreţie endocrină şi meta­ bolism. In ceea ce priveşte distribuţia receptori­ lor opiacei şi a endorfinelor în sistemul nervos central, concentraţii mari au fost găsite în corpii striaţi, amigdală, substanţă cenuşie periapeductală, talamus şi liipotalamusul anterior. Se găsesc, de asemenea, în coarnele dorsale ale măduvei unde au fost găsite nu numai enkefaline dar şi alte neuropeptide implicate în transmisia şi modularea senzaţiei dureroase ca substanţa P, colecistokinina şi somatostatinul, pre­ zente în neuronii senzoriali amielinici şi neurotensina (prezentă în micii neuroni din substanţa gelatinoasă medulară). In ce mă­ sură şi la ce nivel eliberarea acestor sub­ stanţe mediază efectele analgezice ale acu­ puncturii constituie un subiect de discu­ ţii, din care se întrevede lămurirea nu nu­ mai a mecanismului de acţiune a acupunc­ turii, dar şi unele procese fiziologice impli­ cate în recepţia, transmisia şi modularea influxurilor nociceptive dureroase. Posibilitatea obţinerii (este adevărat, nu­ mai într-un anumit procent din cazuri) a unei hipalgezii pronunţate, prin acupunc­ tura, nu mai este pusă la îndoială. Studii controlate au confirmat scăderea pragului de percepţie dureroasă la om după acupunc219

tură şi blocarea acestui efect prin antago­ nistul specific (3-endorfinic, naloxona. Intervenţia unei componente humorale în obţinerea efectului hipalgezic prin acupunctură a fost sugerat de o serie de obser­ vaţii clinice şi experimentale. Astfel s-a constatat că instalarea hipalgeziei prin acupunctură sau electroaoupunctură necesită un timp de inducţie de aproximativ 20 min, iar după încetarea stimulării punctelor de acupunctură scăderea pragului de percepţie dureroasă se menţine o perioadă de timp, care uneori atinge 70 de ore. Argumente suplimentare au fost aduse de studiile ex­ perimentale la animal, folosind circulaţia încrucişată. Creşterea pragului sensibilităţii dureroase a fost obţinută atît la animalul la care s-a efectuat stimularea acupunctică (donator), cît şi la primitor, atît la şobo­ lan, cît şi da cîine sau iepure. Mai mult, transferul de lichid cefalorahidian de la un animal aoupunctat, în ventriculul IV al al­ tui animal nestimulat, creşte semnificativ (cu 85%) pragul sensibilităţii dureroase. In fine, s-a arătat că hipofizectomia aboleşte efectul acupuncturii printr-un mecanism legat de eliberarea de endorfine, dar încă insuficient elucidat. Sediul eliberării endorfinelor după sti­ mularea punctelor de acupunctură poate fi reprezentat de diferite etaje nervoase. Se ştie că enkefalinele sînt prezente în cornul dorsal al măduvei spinării, alături de sub­ stanţa P şi colecistokinină. Trecerea im­ pulsului nervos (generator al senzaţiei du­ reroase) prin cornul dorsal al măduvei are ca etapă finală sinapsa la nivelul celulei T,

la acest nivel transmisia fiind mediată de substanţa P. Eliberarea substanţei P poate fi însă prevenită (blocînd transmisia influ­ xului dureros) prin stimularea interneuronului din substanţa gelatinoasă a lui Rolando, al cărui mediator chimic este enkefalina. După cum se vede în fig. 56, stimu­ larea fibrelor nervoase cu diametrul mic, care inhibă în acelaşi timp interneuronul

Fig. 56 :

R eprezentarea schem atică a in fluenţei e lectroacupuncturii asu p ra percepţiei dureroase conform teoriei controlului de p o a rtă al lui Melzak şi W all

(şi eliberarea enkefalinei), duce la elibera­ rea ia nivelul celulelor T a substanţei P şi transmisia fluxului nociceptiv, prin tractul spinotalamic. Dacă însă paralel se stimu­ lează fibrele aferente cu diametru mare, 221

220

acestea printr-o colaterală trimisă interneutronului vor stimula eliberarea de enkefalină, blocând astfel transmisia influxului nociceptiv prin celulele T. Este teoria „por­ ţii de control" emisă de Melzak şi Wall care a fost preluată în explicarea mecanis­ mului de acţiune al acupuncturii. Astfel, studii histologice au arătat că fibrele por­ nind de la punctul stomac 36 (mult utilizat în analgezia acupuncturală) se caracteri­ zează printr-un diametru mai mare şi o mielinizare mai importantă, presupunîndu-se că stimulii acupunctici sînt transmişi preferenţial pe calea acestor fibre (30, 115). La nivelul cornului dorsal al măduvei, im­ pulsurile transmise prin aceste fibre vor stimula interneuronul şi eliberarea de enkefaline, prevenind eliberarea substanţei P la nivelul celulei T şi transmiterea senzaţiei dureroase din sectorul inervat de fibrele cu diametrul mic, situate pe acelaşi metamer. Aşa s-ar explica creşterea enkefalinelor în lichidul cefalorahidian, de la nivelul fibre­ lor nervoase provenite din metamerul pe care se găsesc punctele stimulate (1, 2, 5, 7, 28). Eliberarea endorfinelor la nivelul centri­ lor nervoşi supramedulari, realizînd multe alte „porţi de control1', ar putea explica efectul analgezic obţinut prin acupunctură, după stimularea unor puncte situate la dis­ tanţă de zona pe care se exercită stimularea. Date experimentale la animale, folosind microelectrozi implantaţi în talamus, susţin ipoteza că nucleul parafascicular este o structură esenţială care primeşte impulsurile 222

„purtătoare ale durerii", iar nucleul centromedian primeşte impulsurile aferente de la nivelul punctelor de acupunctură avînd pro­ babil semnificaţia de „modulator al durerii". Descărcările nociceptivej ale neuronilor nu­ cleului parafascicular pot fi inhibate prin stimularea punctelor de acupunctură, stimu­ larea electrică a unui nerv senzitiv, pensarea tendonului lui Achile sau stimularea elec­ trică directă a nucleului centromedial. Frec­ venţa optimă a impulsurilor electrice nece­ sare inhibării descărcărilor nociceptive ale neuronilor parafasciculari, fie prin acupunc­ tură, fie prin stimularea directă a nervului centromedian, a fost găsită de 4-8 min. Este probabil că impulsurile aferente de la nive­ lul punctelor de acupunctură să-şi exercite acţiunea hipalgeziantă prin intermediul nu­ cleului centromedian. în acest sens este de luat în consideraţie faptul că nucleul italamic primeşte nume­ roase fibre prin formaţiunea reticulară bulbară, zonă de convergenţă a impulsurilor heterosenzitive, inclusiv pe cele care medi­ ază efectele electroacupuncturii. Astfel, sti­ mularea unui punct de acupunctură poate să producă potenţiale evocate atît în forma­ ţiunea reticulată bulbară, cît şi în nucleul centromedian. Se presupune deci că efectul inhibitor al acupuncturii asupra descărcării nucleilor parafaseiculare se realizează prin intermediul neuronilor nucleului centro­ median. Este interesant de menţionat că inhibiţia descărcărilor în nucleul parafascicular apare după o întârziere de 15-20 m/s faţă de 223

impulsul stimulator. Avînd în vedere relaţia spaţială strînsă între cele două nuclee, această perioadă de latenţă nu poate ifi ex­ plicată decît prin implicarea unui circuit neuronal mai complex, care intervine în elaborarea efectului inhibitor exercitat de nucleul eentromedian. în fine, întrucît concentraţii mari de endorfine au fost evidenţiate în sistemul limbic şi în hipotalamusul anterior, eliberarea lor ca urmare a unor stimuli specifici cutanaţi ar putea fi legată de aspectul emoţional al du­ rerii. întrucît în răspunsul la un stimul du­ reros. tonusul emoţional psihic are o impor­ tanţă deosebită, intervenţia acestui sistem (baza neurologică a emoţiei) Li stabilirea pragului de percepţie a durerii şi a răspun­ sului emoţional, ce însoţeşte orice stimui du­ reros, pare definitorie. Or, sistemul limbic prezintă cei mai numeroşi receptori endorfinici, şi aici s-au înregistrat şi cele mai mari creşteri ale endorfinei după electroacupunctură. Implicarea centrilor nervoşi în obţinerea efectului analgezic prin electroacupuncbură este sugerat şi de constatarea că acest, efect nu se mai înregistrează dacă aplicarea acelor este precedată de intercep­ tarea percepţiei dureroase periferice prin anestezie locală. La rîndu'l lor, implicarea endorfinelor în mecanismul hipalgeziant al electroacupuncturii este susţinut şi de im­ posibilitatea obţinerii acestui efect la şoarecii deficienţi în receptori opiacei. Un argument în plus pentru intervenţia endorfinelor în obţinerea efectelor electroacupuncturii este adus şi de utilizarea acestui tratament în 224

combaterea sindromului de abstinenţă la intoxicaţia cronică eu heroină (93). Un ultim aspect legat de rolul fiziologic posibil al endorfinelor în menţinerea unui anumit prag de sensibilitate dureroasă, va­ riabil de la individ, ar putea aduce studiile privind receptivitatea interindividuală dife­ rită la acţiunea acupuncturii. S-a arătat că unui grup de indivizi împărţiţi în două cate­ gorii, una cu un prag dureros mai înalt decît media (numiţi impropriu „insensibili la durere“)şi alta cu pragul dureros mai mic decît media, li se istrează naloxon (2 mg i.v.), comportamentul lor va fi diferit : scă­ derea pragului dureros pentru cei cu prag înalt şi creşterea pragului dureros pentru cei cu prag jos. Aceste date susţin ideea unei modulări bidirecţionale a sistemului de con­ trol al durerii, care pare că are o activitate de fond. Această activitate de fond, instalată la un prag mai înalt sau mai scăzut, pare mediată de o substanţă endogenă, foarte pro­ babil de natură endorfinică, întrucît poate fi antagonizată de naloxon. Mai mult, s-a de­ monstrat că analgezia obţinută prin placebo poate fi mediată de eliberarea opioidelor en­ dogene. în adevăr, naloxonul produce o creş­ tere semnificativă a durerii la persoanele care răspund la placebo prin scăderea pragu­ lui dureros, ca urmare o blocării eliberării endogene a endorfinelor (sau ocuparea re­ ceptorilor morfinici). Mobilizarea de către orice act medical a „sistemului intrinsec de control al durerii" participă în mod substan­ ţial la obţinerea unui beneficiu terapeutic independent de introducerea (sau nu) în or­ 225

ganism a unei substanţe chimice analgeziante (5). Legat de cele menţionate mai înainte, ne întrebăm dacă receptivitatea (variabilă de la caz la caz) la acupunctură sau electroacupunctură nu este legată de „tonusul“ diferit al sistemului endorfinic endogen de care de­ pinde controlul sensibilităţii dureroase. Ab­ senţa acestui sistem ar putea însemna acupuncturorezistenţă, în timp ce o bună repre­ zentare a sa, ar putea însemna o receptivi­ tate evidentă la stimulii cutanaţi aplicaţi în tratamentul prin acupunctură. Fără îndoială, teoria endorfinică a aeupuncturii nu poate explica decît unul din mecanismele implicate în obţinerea efectu­ lui cel mai pregnant al acestui mod de trata­ ment şi, anume, acţiunea antialgică. Chiar dacă endorfinele au fost implicate în modu­ larea comportamentului şi în unele afecţi­ uni psihice, în reglarea unor glande endo­ crine (hipofiză, pancreas), în stabilitatea cardio-vasculară, în unele tulburări respira­ torii, ele nu pot explica multiplele acţiuni în în activitatea unor organe in­ terne după acupunctură, obiectivabile prin mijloacele moderne de investigaţie. Este foarte probabil că ele să nu reprezinte decît numai o clasă de peptide implicate în veriga umorală a efectelor acupuncturii. Alţi neurotransmiţători sau neuromodulatori ca serotonina, prostaglandinele, histamina, somatostatinul etc. ar putea completa în viitor lista mediatorilor chimici, intervenind pe drumul complex parcurs de stimulul pornind de la punctele de acupunctură şi ajuns în final să moduleze într-un sens voit activitatea dere­ glată a unui organ intern.

LEXIC TERAPEUTIC

INDICAŢII PENTRU UTILIZAREA LEXICULUI Punctele menţionate pentru diferitele afec­ ţiuni sînt numeroase. Din ele trebuie alese cele mai indicate în fiecare caz în parte. în tratamentul. prin electroacupunotură, alege­ rea punctelor trebuie făcută ţinînd seama de cîteva reguli : — vor fi stimulate de preferinţă două puncte ale aceluiaşi meridian, respectînd tehnica de tonifiere sau dispersie, în func­ ţie de prezenţa insuficienţei sau execesului în meridian. Punctul care trebuie tonificat va fi stimulat cu electrodul negativ ; —

v o r

f i

a le s e

p u n c te

la

p u n c t e

lo c a le

— f ie

n u m c ît

m

p e n t r u

d is t a n ţă

s tim

u la r e

e n e r g e tic e ),

a t ît c ît

ş i

;

ă r u l

a i

(p u n c te

m ic

p u n c t e lo r

f o lo s ite

: p .

p .

c h e ie ,

t r e b u ie

s p e c if ic

ş i

s ă

1 -2

p .

n u m

a i

s im p t o m a t ic e .

o

L e x ic u l

te r a p e u tic

v a lo a r e

in f o r m

ţ iu n i

p r e c iz a te

c e s a r r u ia m e i f a c e

ş i s ă

u n s e

d u p ă

a ju n g ă

te r a p e u tic e . a b s t r a c ţ ie

c o n fo rm

la U n

d e

în

s ă

a le g e r e

e n e r g e tic

ş i d e

f o r m

a f e c ­

e s te

n e ­

c o n fo r m

c ă ­

lo g ic ă

a c u p u n c to r a c e s t

u n e i

c la s ic e

e n e r g e tic , o

r e g u lilo r

a ib ă

c a d r u l

r e g u lile

d ia g n o s tic

d ia g n o s tic u l tu l

t r e b u ie

a t iv ă .

a

s c h e ­

v e r s a t

p o a te

u la r ,

a p lic în d t r a n s f e r

p r e e iz în d tr a ta m

a l

e n ­

e n e r g ie i

227

în sistemul meridianelor. La aceste puncte vor fi adăugate şi punctele majore ce con­ trolează diferite zone sau organe, precum şi punctele care sînt utile în raport cu circum­ stanţele de agravare şi anume : după m a să : S P 9 ; înainte de m a să : S P o ; prin zgom ot: V G 1 9 , S 4 5 ; la căldură: S36 şi S 4 2 (pentru căl­ dura radiantă); schimbare de vreme : TFi5 ; după e m o ţii : Cs, S 3 6 ; la f r ig : V 62> S36, TF5, P i ; la o anumită oră : dispersarea meridianu­ lui al cărui maxim de energie este la ora agravării; la umiditate : TF5,i5, V2i ; noc­ turne : V G i g , V B 2 9 şi V G i 6 (pentru dureri) ; miros de alimente : S:jq ; perim enstrual: R!;, V 6 2 ; în repaus : V S 3 ; prin v î n t: V B 2 o , Ri (vînt cald) TF5 (vînt rece) ; după consum de carne : S 3g ; după consum de vin : VG^g.

TRATAMENTUL ALGIILOR NEVISCERALE Indiferent de sediul durerii, unele puncte au o valoare deosebită : VC6 nu suprimă dure­ rea, dar înlătură caracterul ei inabil: durerile însoţite de contractară ; SP 3 şi S2 ; durerile mai multor articulaţii: SP 5 ; dure­ rile localizate de bolnav în os : VB30 ; algiile însoţite de senzaţia de arsură : P7 ; durerile pur musculare :VB34. Cefalee vasculară: înţeparea p. cheie a vaselor extraordinare ce apar în cefalee : Yang-Wei (TF5) sau Yang-Qiao Mai (Vei) în exces de Yang ; Jenn-Mo (P7) în exces de Yin ; înţeparea p. specifice : P7, V10. Cum de regulă pulsurile indică exces în meridianul 228

VB şi insuficienţă în meridianul F, este bine a dispersa VB 38 şi a tonifia Fs ; înţeparea p. simptomatice : în funcţie de localizarea cefaleei : temporală — extra2, VB8)20, TF5, VS6 ; rădăcina nasului —VG27, VB4, vertex- V,;o, VGi,20 ^2 ; occipitală — VB2o, P 7, VG15, V10, 60 ; frontală (durere în cerc) — IG4, extrag, Ri5, VB 14, V9 ; de o singură parte a capului, în regiunea fronto-temporală — Sg (în T de partea -opusă durerii); generalizată —VG15, extrag TF5. M igrenă: în timpul crizelor: dispersăm IS3 îşi V62 (p. cheie), TF23, V2, IG/„ P7, şi punctele sensibile la bolnav în special pe tra­ iectul cefa'lic al meridianului VB ; în afara crizelor : se reechilibrează dezechilibrele în meridianele VB, F şi SP. Punctele utile s în t : F3, 8 (în T) şi VB 38, S3g, VB4, 5, 43, TF23 (în D). Algiile membrului superior — U m ăr: p. cheie-VB 41 ! P- spedfice-R 4 (opus algiei), P5. Alte puncte : V57, IG15, ISio. Se începe cu S 38 sau VB 34 de partea b o lii; P. simptomatice, după localizare : anterior IGJ5; superoextem IS|4, posterior IS10, profund (intraarticular) IG14 ; iradiate în braţ VB42 ; iradiate în spate VB38, V13 ; iradiate în ceafă VB37 (de parte opusă în T), VB12, 20 ! tendinită supraspinoasă IGJfi, bursită TF14. — Braţ. p. cheie TF5 ; p. specific IG15 ; p. simptomatice : IGllt TF:l (pentru faţa ex­ ternă), IS8, C9 (pentru faţa internă) ; 229

— C o t: p. specific IGu, 12, F5, VS3, VB34 ; p. simptomatice : TFi0 (durere posterioară), C3, Pg (durere internă), VB42 (blocaj al co­ tului) ; — Antebraţ: p. cheie şi p. specific : TF5 : p. simptomatice : P7 (dureri anterioare), IG10, (dureri posterioare), IS8, P7,g ; IG^o; — Pumn: P. cheie VS6 ; p. simptomatice TF2, VB20, VB6 (dureri anterioare), TF5 (dureri posterioare) ; — Mînă: p. cheie TF5 ; p. specifice : Rto, VSg ; p. simptomatice : IS5, TF3, 5, extra13 ; — D eget: p. cheie TF5 ; p. specifice ; P(j, ex:tra 28 ; dureri în inelar şi auricular — C -; dureri în medius şi index — VS7. — Boală Dupuytren : P 7 , IS3, VS8, TF2<8, VG20. Algiile membrului inferior — Şold : p. cheie V62 or VB41 ; p. speci­ fic : VB'30, 36 ; p. simptomatice : V40 (poste­ rior), VB34 (extern), SP5 (profund), VB2o,2g (superficial), SP2, u (în triunghiul Soarpa) — Genunchi; P. cheie VB4] ; p. specifice Fg, V40, V30, B34; p. simptomatice : IS3 ; V60, F2, F36, SP6, 9, extra31 ; ■ — Genunchi: p. cheie VBv) ; p. specifice extra32 ; p. simptomatice: V40) 60, 02, Ri, 7, VB39j F2, SP5 ; — Entorsă a gleznei: p. specific : SP5, p. simptomatice : Veo, r,2» VB/(0, SVl (entorsă externă), R46 (entorsă internă) ; — Dureri de talon : V58, go ; R4, 5 ; — Dureri de picior: p. specific F3 ; p. simptomatice : SP5, R(i, S44, VB40 (faţa

V^,0 4 , 0 5

d o r s a lă ),

(fa ţa

SP2,3

e x te r n ă ),

(fa ţa

in t e r n ă ) ;

Degete :

—

F 2 ; p .

p .

TF5 ;

c h e ie

s im p t o m a t ic

p .

V57,

s p e c if ic e

e x t r a 36 ;

— Gută : F2,3) S36, SP4,5,g ; Vjg, 23Algiile neviscerale ale capului — Nevralgia de trigemen. In de t r i g e m e n u n i i a u t o r i p r o s o r i u

u t iliz a r e a

p u n c te lo r

D u p ă

p e r ie n ţa

d in

d u re ro a s ă

v o r

te le

a u

p .

o p u s e s p e c if ic e (în

V B 3 3

a le s (în

în T

f i

f o lo s ite

fo s t

p .

n u m a i

T

s im

p to m a tic e :

m

d e

p .

s p e c if ic e

d in ţi —

IG ra, ic ,

S 2,

m o la r i

—

r e e

I G 7, 10, n

—

I G 2 ,3 ,4 4 1 ,4 4 ,

;

(în

TF5,

—

V C 24 ;

V i4 ;

S 5 ,

u r a

;

TF17 ;

s e n s ib ilit a t e

p a r a d e n to z ă

:

T

d e

T F 5

S g

:

: S2,3, S g ,7 ,4 4 ;

IS3 ;

o r

R r ,; d in ţi

a lv e o la r e

s e n s ib ilit a te

la

b ă u tu r i V G U

c a ld e

(în

:

in f e r io r i

c u

V Q 5 ,

:

s im p to m a tic e

IG g ,

la

ş i

m a i

s u p e r io a r ă

TFg ;

:

P 7,

p a r te a

m e d ie

f e r io a r ă

d u r e r i

in c is iv i

:

o p u s ă )

d u r e r i

r a m u r a

: Y Co , I G t , 4 , P 7 , p .

s u p e r io r i

p u n c ­

s u p e r io a r ă

S 7

VB14, V2, TF5, e x t r a 2 ; r a m VG26, IG/„19 ; r a m u r a i n VC24; — Odontalgii, p. c h e i e :

e x ­ z o n a

c h e ie

p a r te a

a x ila r ă

P e n tr u

în

d a c ă

P .

(în

d u r e r ii) ,

d u r e r ii).

a f la t e

in e f ic ie n te .

r e g iu n e a p a r te a

d u re ro a s ă .

p u n c te le

: S40

D ).

d e

o p u s ă

r e g iu n e a

n o a s tră ,

n e v r a lg ia

:

S 6 ; p io r e c e :

S 5 ,

T ).

Algiile gîtului şi cefei — Algiile cervicale superioare (deasupra lui C7), p - c h e i e IS3 ( p e n t r u a l g i i l e d e a s u p r a l u i C3) ş i S P 4 s a u TF5, ( p e n t m a l g i i l e s u b C3) ; p . s p e c i f i c ; IS3 ; p . s i m p t o m a t i c e : Vio, VB12, 20» VG15, T F 2 , IS8 ; V58, I G 3 , S P 3 ;

230 231

— Algiile cervicale inferioare (centrate pe C7j p. cheie IS3 ; p. specific : VG25 ; p. simptomatice : VB2g, Vio, VG15. Torticolîs P. cheie : I S 3 sau Ve2 ; p. specifice : I S 3 , 16, IS7 (folosit cu marea înţepătură) ; p. simptomatice : C3, IS6, V 64,65, TF10, TF14, 15,1o, VB20, IGi 5,16, VGi6-

Tulburările psihice minore (suferinţa ne­ vrotică) ■ —■ Neurastenie : p. cheie : VS6, p. specicific : C3 ; p. simptomatice : C7, IS7, V 9,43, R4, VS 5, VB2o,23, VC6,is, SP6, VGh,i3,i9 ; epuizarea celulei nervoase : V.S6 ; epuizare fizică şi mintală : VG4,10 ; isterie : C7, VSg, s p 6»i2, VC6,i2, R4, S36, VG26, Fi ; inapetenţă : S2i ,3(3 cu surescitare : V 67 ; taciturn : V 17. ■ —• Melancolie: p. cheie : V S 6 ; p. speci­ fic : C 3 ; p. simptomatice : C 9 , I S 4 , R4,6, V S 9 , P 9,

Algiile spatelui P. cheie : I S 3 ; p. specific : VC2j (pentru cele mediane), V43 (pentru cele paramediane) ; p. simptomatice : IS 9, 13, 14, Vn, 3S ; VG:ii ; în spate şi umăr : V42, 43, 44 ; IG3 ; în regiunea omoplatului : C2, Vg2, VB28, IG15. Algiile lombo-sacro-coccigiene ■ —■Lombe : p. cheie : I S 3 , V62 sau S P 4 ; p. specific V40 ; p. simptomatice : V2,23,31,40, 58, 60, 62» 65, R4 7 , T F jo , V B 3 7 , 40, F 3 , S34) 3 fi. Extrag, VG4 în bară transversală: V30, 49. — Sacrate : p. cheie : V62 ; p. simptoma­ tice : V B 4 0 , 3 4 , V 4 0 . — Lombosciatica : p. cheie : Vc2 ; p. specicific : VB30 plus V 31 (sciatică înaltă), V6o (sciatică joasă), V23,4o. Extrag, I S g ; p. simp­ tomatice : sciatică înaltă : V25,3| ,33,«)>60, VB30, 32>34> VG5 sciatică joasă : V3i, 57,40,54»57,60, G2>64>65> VB30)32,34, F2, S3cr Algiile toracice anterioare —■Nevralgie intercostală ; alegem din punctele Vi6,| 7,i8,23, V67, R23,24, extra21, VB22, 34,43» '^3,1'j, SPi 5,i7,i8,2i, VCi6)17, pe cele gă­ site dureroase. 232

S 36,

S P 2 ,

V G i.

— Tristeţe : p. cheie : VS,j ; p. specific : C 3 ; p. simptomatice : C 5 , 7 , VSg, F3, P7, S20, VG10 ; cu nelinişte : IS4 ; cu plîns neînce­ tat : C 7 , P3. — Apatie : R7. — Timiditate : p. cheie : VSg ; p. speci­ fic : C3 ; p. simptomatice : € 3,7, S36, VC-r. — Dorinţa de a m u ri: p. cheie : VS 6 ; p. specific: C 3 ; p. simptomatice.: IS3, V13, 43 (fost 38), TF3, F2, S36, VC15, VGu,i3. — Emotivitate : p. cheie : VS 6 ; p. speci­ fic : C3 ; p. simptomatice : IS7, R4, VS7, P10, IG,, SPG, VC14 ; C4,9. —■ Nelinişte : p. cheie : VS 6 ; p. specific : C 3 ; p. simptomatice : C 5 l 7 , V^, R1)4, F5, S36, VG15,i9. — Trac: p . cheie: C 3 , 7 , V43, R4,7, VGi0 (toate în T), V15, V Q 5 (în D). — Anxietate : p. cheie : VS 6 ; p. specific : C . j ; p. simptomatice : C 5 , 9, ISC , R4, VB34, 43, V C i 5 , 1 6 , VGi9,24, F2,5, S36, TFio— Team ă: p. cheie : VS 6 ; p. specific : C 3 ; p. simptomatice : C 7 l 9 , IS7, VS7, IS36, VG19. 233

— Agitaţie : p. cheie : VSfi; p. specific : C3 ; p. simptomatice : VS9, P 5,9, S36; cu an­ xietate : VS 7 : cu depresiune : VG |9 ; agra­ vată noaptea : VS 9 ; fizică : VB31,]8, R4, V67, VG[U. — S u rescitare : p . c h e i e : IS3 ; p . s i m p t o ­ m a t i c e : V64, F 5 , P9, S36) VG î n e x c e s : S 42 ; c u

lo g o r e e

:

V G ^ .

m

Iritabilitate : p , c h e i e : IS 3 ; a t i c e : VB 34 ; T F 1 0 , 3 , VS6, R 3 i V — ■ Am nezie : p . c h e ie : VS 6 ;

m

a t ic e

m

a jo r ă ,

—

e s t e

T, Rg.

în d in

I n

p u n c t e le

p r in

în

C 3 ,9 ,

V S 9,

Insom nie :

—

în

:

a g it a ţ ie

P 7,

I n

c a z

d e

C 7 ,

s im

C5, S«.

p to ­

p .

s im

p to ­

V G 19. c ă

s u f ic ie n t c a z

p . 60,

a

n u

e x is t ă

în ţ e p a

in s u c c e s

V i b , 4o ,

n e r v o a s ă

F g ,

:

o

s e

v a

V g 2

ş i

a d ă u g a

IG 5,

S P 2,

P g ,

V G jg

V g 2,

c a u z ă

D,

în

V G

ij

;

(to a te

D). O a l t ă f o r m u l ă : V B 3 7 , 4 0 , 4 3 , 4 4 , Rc ( t o a t e T) ş i V G 1 4 ; C 7 , 5 , V 6 2 ( t o a t e î n D). — Visuri excesive : V S 4 , P 1 0 , I G 3 , 6 , V G 7 ;

a b s u r d e

S 4 5 ,

:

V 2 6 ;

p e n ib ile

C oşm aruri :

—

;

S P -

V C i4 ,i5

V S g . ;

V S g

;

l a

p .

c o p ii

s im

p to m

a tic e

:

: S 44.

— Terori nocturne: TF10,

V S g ,

5,

S

P5>

v g 19.

H alucinaţii :

— m

a t ic e

:

C 7,

I S 5 ,

—

O bsesii : Fs, S P 5 . D e lir : p

t ic e

: C 5 ,7 , V 6 2 ,

— t ic e

— s ă m

234

:

p .

.

c h e ie V G

c h e ie

c h e ie IG 4

Plîns u ş o r : V G 26.

p . S 4o ,

ş i

:

:

:

k , V

I S 3 ; V B 2, ;

62

V S 6 ;

o b s e s ii

t o n if ie m

p .

s im

p to ­

T F 5 .

P-

s im

p to m

a ­

p .

s im

p to m

a ­

: V 58.

P3

a p o i

d is p e r ­

Afecţiunile sistemului n ervos: p. speci­ fic Vco — C onvulsii: p. cheie : VSg ; p. specific : Vf,o; p. simptomatice : IS5)8, V62 ; F2)3, Pa , IG4, S 4i, SP 2,5, VC13,15, VG2o ; la copii : V60, r 2. F2(3) P5, SP2, VC12llBt VGlg,26, extra30, febrile : Vg,i4, IG^. — E pilepsie: p. cheie VS 6 (individ Yin) ; IS 3 (individ Yang) ; p. specific : Vgo ; p. sim­ ptomatice : IS 5, Vig,fi2,B3, TFio,i9, VB 9)2o, S 4o> VS6, SPg, VC[2,i5, R3, C5>7j VGii,i3,i4,i9,2o; la copii : V60, F3. — H em iplegie: In stadiul a c u t: Forma spastică : V6,26) extra30, F3, S40, R* ; forma flască : moxă pe VC4 şi § ! în stadiul cro­ nic : pentru extremitatea superioară : ex­ trag, i 6 ; IG4)U,i5, TF5 ; pentru extremitatea in­ ferioară : V 2)3)25,37, VP330,34,3ri, S-a ; pentru afazie : C5, VG15, VC23 ; pentru paralizia facială : Sg,7, VC24. — A fazie: IS3, TP'g ; extra 3 (Yuyao). — Paralizia facială: p. cheie : P 7 ; p. simptomatice: IG4,n, TF |7)2|,23 (înţepă­ turi orizontale) VG2(„ extra3,5, S 2,4 (înţepă­ turi orizontale) ; hipotonia şanţului naso-labial IGig,20, şanţul labial superior VG2g ; şanţul labial inferior VC24. — Boala M eniere: VB20, TFJ7,93, VS6, VC12, S3C, VG20, f 3. — Tulburări vago-sim patice: simpaticotonie : p. specific Vgo (în T) ; R2, VB2o (în D) ; p. simptomatice : V60, R4, S 32,40 ; vagotonie : V 10 (în D) şi VB 20 (în T). — Anorexie nervoasă: SP 3,i5, Vg4, R3, F3, S30. 235

Bolile organelor de simţ — Nas (miros) — anosmie : IG4,10,20, V 6, 67, S 4 5 , VG i 9,23, extrag. Ochi (văz) — Atrofia nervulu i optic : Vi, 18, 23 ; extra4, SPe ; — Slăbirea v e d e rii: IS 6, 15, V 2, 19, V B 20, IG4, S8, 30 ; — T id b ură ri ale v e d e rii: V B /l0, 43, S36; muşte zburătoare; IS3, SP^ ; întunecarea v e d e rii: R6 ; , — M io p ie : IS 3, RG, P3, V B 20, 37, IG 4, S,, extra7. Bolnavul îşi va masa timp de 3—5 minute 2—3 din punctele indicate, prin rotaţie. — Presbiţie : IS 3, 4, S36 ; — G laucom : p. cheie : IS 3 ; p. simptoma­ tice : V 7, V B 3, IG 1; S3, 6, V G 3, extra*; — Conjunctivită : p, cheie : IS 3, p. simpto­ matice : extra, ; IS fi, V ^ , V S 7, T F 3,5,93, V B i, F 2, Po, IG4.11, S2, G I4. Ureche (auz) — O tită : p. cheie : TFg ; p. specific : IG 4 ; p. simptomatice : TF3,17,23, P11, IG 5,11 ; — Surdo-mutitate : p. cheie : IS 3 ; p. simp­ tomatice : se fac totdeauna : TF3,17,21,23, se vor alege din IS 5,9,i7,t9, V 23,65, R2, V S 9, T F 3,5,19,21, V B 2,3,10,43, IG 4,g,io, V G 15, V G 23, C5, Aparat respirator : p.cheie al afecţiunilor respiratorii : P7 ; p. specifice : V i3,i7, se adaugă totdeauna acestor puncte P9.

— Rinite cronice (vasomotorii, alergice): p. cheie P7 ; p. specific : IG4, F 3 ; p. siptomatice : V 12, V G j.9 ,2 3 , VB20, P7, extrai, T F 4, Vi 3,17, R27, extraj şi 2 ; — Epistaxis : p. cheie: VS0 (la anemici), T F 5 (la congestivi sau hipertensivi), C0,7, ISX (de partea sîngerării), V3,60, VG2,67. VS4. VB18,20, P.!,.j,io, IG2,4,i9,2o, VGx4 ; S/l5 ; rebel V64, R i; — Sinuzită : p. cheie : P7, p. simptomatice : V2,i2, IG4,i9,2o, Sg,7 ; VG20i23, P7, extra., şi 2 ; — Strănut P3, IG4,20 ; — Răguşeală : p. cheie : P7 ; p. specific : VCJ7 ; p. simptomatice : R1( TFio, Fi4, IG4, S 36, VC21)22 ; — Afonie : p. cheie : P7 ; p. specific : V Q 7 ; p. simptomatice : IG4,llt S9)36, VCi5,2i, PG; ■—■ Tuse : p. cheie : P7 ; p. specific : V13, VC17 ; p. simptomatice : IS2, V 12, R2l3,27, T F 10,23, Sj 1,13,15, SPi5,17. — Hemoptizie : p. cheie : P 7 ; p. specific : Vi3, VC17, T F 10, F 3)14, P5)ej9)1o, IG1S, SP3, VCi6. — A s tm : p. cheie : P 7 ; p. specific : V13, VC17,23, exţra l7 ; în criză : V 1 0 , 12, go, ^27- P5.9 ! în afara crizelor : C9, V1o>i2>i8»3i ,60* R3,4>25<26,27, TFj9, VB18,20, F 3,i3, Pi,5,9, Sio,3G, SP 2i, VCG,i5,is ; cu tuse şi expectoraţie “abundentă : P7, S 40 ; cu palpitaţii şi dispnee : VSg, VCG; cu distensie abdominală şi lumbago V23, S25, Prevenirea sezonieră a crizelor : moxă pe V|3,2o, S36 în 3—5 cicluri a 10 şedinţe zilnice. — Bronşită acu tă: principalele puncte sînt pe meridianul plămîn ; P 5,7, IG4 ; cu fe­ bră : VG|/, ; dureri în gît : ISJ7 ; hipersecreţie bronşică : S40, VC22, V| 2,t3. — Bronşită cronică: V 13, Pi,7> RG; cu

236 237

hemoptizie : Vi7,22, P 5 ; dureri toracice : P6, Vj7 ; cu balonare abdominală : V2o, VC12. Tratament profilactic în sezonul rece ; VGi4, VC6, S;5c (moxă pe cele 2 p). Se fac 3—5 cicluri a cîte 10 şedinţe zilnice.

— H em oroizi: p. cheie : VSg ; p. specific : V3o,32 ; în crize dureroase : VB19l2o, V/,0,57, YG1)4 ; în afara crizelor; VGi, SP 5, VB;i8, v 25,4o,o7 ! cu hemoragii : V 27,4o, Py ; cii constipaţie : V25, TF6.

Aparatul circulator — Hipotensiune (şoc, colaps): metodă utilă şi eficientă în caz de urgenţă ca primă intervenţie ; p. cheie : TF5, VG26 ; p. simpto­ matice : extra30, C7,9, V/l3, F3, R1)7, VS6)9, P0, S 36, SP6, VCfi şi chiar sub apofizele cervicale 3 şi 4 ; acele vor fi lăsate pe loc 30—60 min şi la nevoie chiar mai mult. In caz de eşec a se stimula continuu VSg. In caz de oprire respiratorie : stimulare continuă VG25. — Hipertensiune : p. cheie : V S 6 ; p. simp­ tomatice : C7, R 2,3,<5, V S 7>8, IG|5,i7, SP6, V G i5, IS[7, Vjg,23, F 2,3 ; cu cefalee şi ameţeli V B 2o ; cu astenie : S3om, SPq. — Cardiopatie ischem ică: V15,| 5, VSg, C7 ; cu tachicardie : VS 4 ; cu bradicardie : C-„ VG25; cu hemoptizie : VS6, V17 ; cu hepatomegalie : Vis, F3 ; cu distensie abdominală şi lombagii ; V23, SPg se fac şedinţe zilnice cu 4—5 puncte. înţeparea punctelor V14,t5, 18-20)23 se face introdueînd acul cu vîrful către linia mediană (unghi de 45°). Stimu­ larea va fi uşoară. — Cârâită reum atism ală: în perioada acută : VB30,34,39, S35,3C. — Vari.ce: p. cheie : VSq ; p. specific : V31, V B 3 8 ; p. simptomatice : varice nedureroase : S;!3, SP5.fi, Va, VB34, Fg, varice dureroase :

Aparat digestiv — Afecţiunile g u rii: p. specifice : IG^n,

V 31,G0> SP5.

238

IS 3 ,

S ;ţ,i.

— Stomatită : p. cheie : I S 3 ; p. simptoma­ tice : V|3, R3, R4, TF2JG 4 ; cu sialoree : R4 ; cu gingivită : iGi ; cu faringită V22• Sialoree. C3)7, I S j 7 , R2,7, I G 3 , , ^36* SP,;|,20, VGj7, VC23. — Odontalgie: p. cheie : I S 3 sau T F 5 ; p. specific V60, I G i ; / „ P7 ; la care adăugăm totdeauna extra27; p. simptomatice : după localizare : iradiată spre ureche ; T F 2 3 ; cu tumefiere : VB14 ; — Faringe, amigdale : p. specifice : IS3, P7, la care se adaugă în toate bolile gîtului : Pu , IG4, IGi7, VGi5, extrag. ■ — Diafragm su gh iţ: p. cheie : SP 4 ; p. simptomatice : FL3, V 1 0 , i 7 , 4 3 , SPi7,i9, S13,17)U), 21,3c, VSy, IG|9, VCj2,22> VG2(3 ; în timpul introducerii acelor bolnavul va respira profund. ■— Digestie : inapetenţă : p.cheie : S P 4 ; p. simptomatice : S36,41,42,44, V 1 3 , L 5 , 2 1 , Ri, S P 3 , F4, v c 12. — Vărsături,: p. cheie : VB41 ; p. specific : S 3 0 ; p. simptomatice: C 3 , V 1 0 , 15,17,20,21.31. ^3>20,23)26, V S 0 , FJ3, P7, I G 4 , S 2 i ,36,42, V C 1 0 , 12,15,22» VGi7 ; postprandiale : V C i e , S 2 r, ; exiraio : cu vertije : V S ( i , S 4 , o 3 , nocturne : VB24, R2J. i s

239

Stomac Orice afecţiune gastrică : p. cheie SP4 ; p. specific : S30; p. simptomatice : V21, S36, SP4, VC12 ; crampe ele stomac : S3fi, S 45, VC12, 2i ; spasme pilorice : R2i, S45, SP4, VC12 ; dureri gastrice : Ri, P7, S45, SP3,4, VCi6)2i ; hiperclorhidrie : p. cheie : SP4 ; p. simptomatice : V21 ; Rl7,18> VB38 ; S3g,^2j45, SP3, VC12,21,22Ulcer gastric : SPi6)18; hematemeză : C6,7, Vi7,i8,23,43, R3, VS7, F3> IGjc, Si4,3o, VC5 ; gastroptoză : VCg, extra14 ; ulcer duodenal : Vn,17,18,20, R2i, VC12, VS6, S23)3e, VGig. Intestine Orice afecţiune intestinală : p. cheie : SP 4 ; p. specific : S 30 ; colici intestinale : V23, VSr„ F3, SPg, VC6,|2 ; cu diaree : VB 25 ; alimente nedigerate : Pi. — Diaree : p. cheie : SP4 ; p. specifice :S3o ; p. simptomatice : IS7, V22,25, R4, VB34, F3, I G ? , . S P i 4, VC(>„ VGg.io ; violentă : Fj4 ; dureri periombilicale « şi balonare : VC9 ; cu stomatită sau dureri dentare : IGi ; cu colici, scaune mucoase VC4 ; cu vărsături VS6, VCj.'j, V56; matinală : VC12 ; după masă: SP 9 ; verde: Vi8,i9,2j, F3 ; dizenteriformă : V2i, R3, S 25)37 ; febrilă : VGm. — Constipaţie: este o afecţiune Yin. p. cheie : VS 6 (spasmodică) : R6 (atonică) ’ — atonă : VB34, IG3, S3o, SP5 ; spasmodică : SP 9, F2y,16,2>3— Prolaps re c ta l: VG2o, VGj , S36) şi 8 moxă. — Apendicită acută: tratamentul se va face sub supraveghere medico-chirurgicală ; 240

extra33, S36, SPi4, S25 ; cu greţuri şi vărsă­ turi : VS6 ; cu febră : IG^. Se fac 2—3 şedinţe pe zi, lăsind acele pe loc 60 min manipulate la fiecare 15 min. Ficat şi căi biliare — Colică hepatică : p. cheie SP 4 ; simpto­ matice : C5, Vi9,25, R3,i5, VB25)38( Fi,3,14, SPg, VC6,i3. — Colecistită : p. cheie : SP4 ; p. specific : F 2,5, TF6 ; extra3S ; p. simptomatice V19,e7, R3, VB22,28,37,3S, F i, 3,14, S25,36, SPC, VC4,6 ; cu vărsături : VS 6 ; eu icter : VG9. — Atonie veziculară : VB 40,43. Aparat urinar — Rinichi, în toiate afecţiunile renale : V23 ; — Colică nefritică: nu se utilizează decît 2 p. specifice din oare unul esite adeseori suficient: R4, Veo- După criză vom folosi schema de mai jos : — Dureri cronice de origine litiazică: p. cheie R3 (exoes Yin — obişnuit) sau (exces Yang) ; p. specific : R4 (în D) V 23 ; p. simptomiatiice : durere în bară lombară VG4 ; durere mergînd spre abdomen : R2, F2 ; durere mergând spre gambă : V 47 ; cu hemafcurie : Ri, SPg. — Pielonefrită: VC3, SP9, V32, F 8 ; cu hematurie : V28, SP 10 ; cu febră : VGi4, TF5 ; cu dureri lombare : V23, R3. Vezică, în toate bolile vezicale : V23 — Cistită : p. cheie : R3 ; p. simptomatice : B 2, V23, SPe, VC4,g ; acută : V27 şi metrită : 241

V5s ; cu dureri vezicale: V3i,40)6o, V 60,67, Rb, VC2 ; — E nurezis: p. c h e ie : R3 ; p. s im p t o m a ­ t i c e : V21j23>32>62 ! VB 34, 830,36, SP 6,g, R2, F3, VC3,4,6 ; cu vise : C7 ; la b ă t r î n i : (in c o n t e n e n ţ ă de urină) ; p. cheie : R 6 ; P- 'S im p to ­ m a tic © : V23,28,40,67! Pg, 835, R7, SPe,g, VC3,4,g— Anurie : p. cheie Rg ; p. simptomatice : se tonifică V2i,23, R7> SPg, F g ; apoi se dispersează S36 ; — retenţie de urină : VC3,4> SP6,9, V28,32-

Calmează durerile n aşterii :

— I G 4,

S 30,

V Q 7

( a c e le

z iln ic e

242

c u

în d r e p ta te

c ît e

2

s p r e

s în i)

;

ş e d in ţe

p u n c te .

— M astită: F 3 ; VB41, Sis,36, ISj, VC17, ş e d in ţe

z iln ic e

c u

Sterilitate :

—

—3

2

p u n c te .

V C 3 )4 ,5 ,6 ,

V 67 ; t e s t i c u l e

: R 4,

F3 ;

S P 6,

o v a r e

:

V G 3 ,4 ,5 , V 4 7 .

S e x u a lit a t e

Eretism sexu al ; p . c h e i e : V e 2 ; p . s i m p ­ V S 6 , TF 4,i0, V C 5 . Vaginism F4 ( î n T), F2, R 2 , 5 , V G t î n D. Absenţa plăcerii sexuale : p . c h e i e : R6 ;

— to m

a tic e

— — p .

s im

p to m

a tic e

:

S 45,

S P C,

V C 4 , 5 ,7 .

Frigiditate : p. c h e i e R 6 tic e : V 2 6 ; R7, S P 6 , S 3 0 , 2 , 3 , 4 , p 7. — Impotenţă. S e v a î n c e p —

v

;

p .

s im p to m a ­

V C 4 ,

V C 5>6>7,

g

s c o a r ţe i

(V 7 )

t ic a lă

p e n t r u

:

8 3 7 ,s g ,

V ji

V G j6 ,ig .

;

ş i

d u p ă

s a n g u in

S e

v a

(h ip o ta la m u s

c lu d e r io r

c e n tr u l c e n tr u l

:

:

V 10

p u n c t e le

în

a t ic V i7,

t o n if ia

p r in

d o ile a

t ip u l

f le g m

VB2o a l

Sarcînă — naştere — Vărsături de sarcină: V2l, R2i, VCi4. — Pentru a activa naşterea; V3i,32,33,60,67, S 3o,36 {în T), SPC, IG4. Acele vor fi stimu­ late continuu 15—30 min.

V B 5,

— Metroragii după naştere : TFg, SPg (în T), V C 2 ) 6 ; d u p ă a v o r t V B 2 1 . — Retenţie placentară : S P 6 . — Insuficienţă de lactaţie : I S j , S i g , 3 6 ,

^ 7 ,1 3 ,

Aparat genital la femei — Afecţiuni şi tulburări ginecologice. In toate afecţiunile organelor genitale : S30, SPg, VC4. Tulburări menstruale : menstre insuficiente : p. cheie R g; p. simptomatice : S 3g,. SPg, Veo,67» VC4)6 ; menstre dureroase, cu chiaguri : SP 10 (în D), IG4 ; menstre abundente ; p. cheie VB41 ; p. simptomatice F2,3, C5, SP 5 ; moxă pe SPj ; menstre pre­ lungite şi dureroase : Vis,23, SP6, (în T) ; SP 10, VCâ ; întârziate : Ve7, IG4, S25, SP 6 (D). ■ — M etroragii: p. cheie : R3 ; p. simpto­ matice : C5, S30, SP 6,io, VC4. — Menopauză (tulburări vegetative şi psihice) : V31, V 6o,62, R4,g ; cu transpiraţii şi bufeuri de căldură : SPg ; constipaţie, pal­ pitaţii : R4 ; cu nervozitate : S26-

V 60,

V G 2 .

D

s e x u a l

c u

:

t o n if ie r e a

a c t iv it a t e 8 3 0 ,3 0

S 9 ;

a p o i

m

;

:

e la n c o lic

:

h ip o t a la m

;

e x c ita to r ,

u s u l

a n t e r io r ),

p r im

u s u l

in h ib ito r )

c o r -

c o le r ic

(h ip o ta la m u s

p o s te r io r )

( h ip o ta la m

s e x u a l

e

d e

u l

în

a n t e r io r ia r

;

c e l

V C 4,

T in ­

p o s te ­

R 3 ,

S 36,

V 23,52> S P g . —

Tulburări de erecţie

h o g e n )

s e

f a c e

d is p e r s ia

(c e l

m

a i

a d e s

c e n tr u lu i

p s i­

lo m b a r

243

al erecţiei pe VG, sub apofizele D10iii)i2Pentru erecţia metamerică, tonifiem centrul lombar sub Li şi L2. Tonifiem apoi glandul : V C 5,

R 3 .1 1 ,

F 12,

S 2g ,30,

V C 4 ,

F 9 , 1 0 ,1 2 ;

V 2 3 , 52 ,

SPio,u,i2 (puncte situate în zonele erectogene fiziologice). Glandele endocrine — H ipojiză: VGi4,i6,2o ; anterioară Rn, VB37 ; posterioară SP5, V6o, VGn. — Hipertiroidism: S9) VS6, SP6, V15, F2, TFi3 cu senzaţie de gît u scat; P7, R6 cu disfonie : VC22, ISi7. — Hipotiroidism : T F 3 ; R7, I G 4 ; V G 1 4 , 14,20, Sg, Pg, VCG. — Hiperfoliculinism: R2, SPg, F 3 , V C 4 . — Hipofoliculinism: VC7, R7, SPg, V B 3 7 . — Paratiroide : hiperactive : SPq, P7, V47 ; hipoactive : R7, V47, SP6, VGn,16; — Obezitate GI10, SP6, C7, Pn, F3 ; cu bulinurie : S36,44,45, GIi0, cu retenţie hidrică, R2, SP7. — Diabet zaharat de maturitate insulinoindependent: p. cheie P7, SP2,6, VB20, IS7, F2,i4, VGi4,i5 şi sub apofiza spinoasă C7, R2>7» V20, V13,18,20,23, VC4,12. Bolile dermatologice — Pruirit: p. cheie : T F 5 (pentru afecţiu­ nile Yang) şi VS6 (pentru afecţiunile Yin) ; prurit în cursul nopţii; p. simptomatice : IGn, C7, Vi3,40,60» generalizat : R2, VB3i,38, F2, S 13, VC2 ; violent : F5 ; an al: Cg, VQ ; F2 ; vulvar : C9, F8, VC3, R2,6,io, VS6, F2, VC7 ; ocular : VB37; VG19, V54 ; senil : V40 ; 244

erupţii pruriginoase : V13, VSe, ÎG4 ; intertrigo pruriginos : Cg, F2. — Transpiraţii excesive: IG4.11, C7 ; nocturne : V15, VC6— A cnee: p. cheie : T F 5 ; p. simptoma­ tice : V40,62>65, F8, IG4,6, VCi2, VB39 ; — TJrticarie: IS5, V13,i4, VB40,i3, F3,5,8, I G 4, h , S i l ,13,15,36, S P 6 ,1 0 -

— Neuro-dermită: IG4,u, P5,7,9, F3, SP6>lo, TF6. — Eczemă: p. cheie : P7 sau VS6 (dacă este pruriginoasă) ; p. simptomatice : Vi3,4o, VB39, F 5 , IG|t, TF5, SP6. Se poate face de asemenea, în acelaşi timp cu tratamentul general, puncte de încercuire a zonelor eczematoase cu ace plantate la 3—4 cm. Bolile infecţioase — Gripă, VG,/,, VB20, cefalee : extra2 ; obstrucţie nazală : IG20 ; febră înaltă : IGn ; tuse : P7, V|2 ; dureri în g î t : Pn. Acele vor fi lăsate pe loc 15—20 min. — Hepatită virală : Vi8,19,20,21» Fi3,14, VB24, VCi2 ; cu icter intens : VGg, extra3g ; dureri costale; VB/l0, TFe ; -balonare abdo­ minală, S25, SP6. In stadiul acut se fac şe­ dinţe zilnice cu 3—4 puncte. — Dizenterie : S2g, S;!7 ; cu greţuri şi văr­ sături : V Se; cu tenesme VGi ; cu dureri abdominale; S34; cu febră ; VG14. In sta­ diul acut se pot face 2—3 şedinţe pe zi, apoi şedinţele se spaţiază. Se asociază cu tratamentul clasic (antibiotice etc.), scurtîndu-se perioada de vindecare. c u

245

— E rizipel: VB40, SP 10 ; cu febră : VG14, IGn ; cu cefalee : extra2. Se înţeapă rapid. Acele se ţin puţin. Se asociază cu trata­ mentul clasic. — Furunculoză: VG12 ; cu febră înaltă : VGi4, IG4. In cazuri severe, însoţite de obnubilare : VS8, C7. înţepături superficiale, cu 2—3 puncte pe şedinţă. Se asociază cu tratamentul clasic. — Parotiăită: TFJ7, S6, IG4, TF5, cu fe­ bră : IGU. — Poliomielită : In stadiul precoce : VG14, TF5, IGu ; cu diaree : S25,36 ; dureri în gît : IS17» P 11 ; cefalee şi vărsături : VSg, extra2. In stadiul tardiv, de sechele, tratamentul va fi aplicat în raport cu grupele muscu­ lare interesate ; paralizia diafragmului : V 17, F14, VC15 ; paralizia muşchilor abdominali : Vao'.q, S 21,25 ; paralizia membrelor superi­ oare : extrag, IG4,n ; paralizia membrelor inferioare : extra2i, VB 30,34— Encefalită virală : VGi4ll6)2o ; VC14, TF5, V B 3 4

;

c u

f e b r ă

:

S 40,

MERIDIANELE Şl PUNCTELE DE ACUPUNCTURA MERIDIANUL PRINCIPAL AL PLĂMINILOR (P) * Traiectul intern începe în abdomen; urcă apoi în cavitatea toracică si iese în punc­ tul Pt (fig. 57). Pi : Zhongfu — Pe marginea laterală a to­ racelui, în primul spaţiu intercostal, 6 cun **

P s ,7 ,9 -

Fig. 57 : Meridianul principal al plămânilor * Punctele de comandă ale meridianelor vor fi prescurtate a stfe l: dispersie — D ; tonifiere — T ; sursă S ; punct de trecere — Lo ; punctul de asentiment — A ** Cun — unitate de măsură egală cu lăţimea policelui. 247

lateral de linia mediană, 2 cun în afara verticalei pliului axilar anterior. 1:>2 : Yunmen — Pe marginea inferioară a claviculei, 6 cun lateral de linia mediană. P 3 : — Tianfu — Pe marginea radială a muşchiului biceps, 3 cun sub pliul axilar anterior, 6 cun deasupra lui P5. P 4 : Xiabai — Pe marginea radială â muş­ chiului biceps, 1 cun sub P3. P 5 : Chize (D) — Antebraţul în flexie, pe plică cotului, marginea radială a tendonului bicipital. P 6 : Kongzui — Pe marginea internă a ra­ diusului, 5 cun sub plică cotului. P 7 : Lieque (Lo) — Pe artera radială 1,5 cun deasupra pliului mîinii. P 8 : Jingqu — 1 cun deasupra pliului mîi­ nii, pe marginea externă a arterei radiale. P 9 : Taiyuan (T şi S) — pe pliul pumnului în afara arterei radiale. P10 : Yuji — La baza policelui, la capătul metacarpianului. Pil : Shaoshang — La 2 mm în urma şi în afara unghiului unghial extern al policelui.

MERIDIANUL PRINCIPAL AL INTESTINULUI GROS (IG) Traiectul extern (fig. 58) începe la IG, şl se termină la IG2o ; traiectul intern începe în jurul punctului IG17 de unde coboară în cavitatea toracică şi apoi în cea abdo­ minală (intestinul gros). IGt : Shangyang — 2 mm în urma şi în afara unghiului unghial extern al indexu­ lui (partea policelui). 248

ÎG -2 : Erjian (D) — înaintea capului proximal al falangei indexului pe marginea ex­ ternă. IG3 : Sanjian — Posterior de capul distal a metacarpianului II pe marginea externă.

IG4 : Hegu (S) — In unghiul de unire al metarpienelor I—II în punctul cel mai înalt al muşchiului ce proemină cînd apro­ piem strâns policele de index. IG5 : Yangxi — In tabachera anatomică pe vîrful inferior al apofizei radiale. IG6 : Pianli (Lo) — La limita dintre faţa posterioară şi externă a antebraţului, 3 cun deasupra lui IG5. 249

IG7 : Wenliu — La 5 ovin deasupra punc­ tului IG5 pe linia ce uneşte IG5 cu IGW. IGs : X ialian : — La 4 cun sub IGu • IG9 : Shanghian — La 3 cun sub IGu. IG10 : Shousanli — La 2 cun sub IGU pe linia ce uneşte IG5 cu IGu. IGu : Quchi (T) — La extremitatea exter­ nă a pliului cotului cînd se flectează ante­ braţul pe braţ. IG12 : Zhouliao — Pe marginea laterală a epicondilului humeral 1 cun deasupra lui IGlt. IG13 : W uli — Pe marginea externă a bi­ cepsului brahial 3 cun deasupra pliului de flexie al cotului. IG 14 : Bincio — La extremitatea inferioară a V-ului deltoidian pe linia ce uneşte IGlt C U IG| 5. IGig : Jianyu — La punctul de unire al acromionului, claviculei şi humerusului, în vîrful fosei formate prin ridicarea braţului înainte. IGig : Jugu — Pe faţa postero-superioară a umărului, în fosa formată înapoia articula­ ţiei acromioclavieulare. IG 17 :Tianding — Pe marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian, 1 cun sub IG18. IGis : Futu — Pe marginea anterioară a sternocleidomastoidianului, la nivelul mar­ ginii superioare a cartilajului tiroid. IG 19 : Heliao ■ — La 0,5 cun lateral de VGocIG 90 : Yingxiang — La 0,5 cun de marginea externă a aripii nasului în şanţul naso-geonian.

MERIDIANUL PRINCIPAL AL STOMACULUI (S) Primele 8 puncte descriu o potcoavă la ni-. veliul1 f e ţe i ; medianul traversează apoi to­ racele, abdomenul şi membrul inferior, pînă la S 45 ; din regiunea cervicală se deta­ şează un traiect intern care pătrunde în torace şi apoi în. stomac şi splină (fig. 59).

Fig. 59 : M eridianul principal al stomacului

S[ : Chengqi — Pe verticala pupilei, între globul ocular şi marginea inferioară a fosei orbitale. S ’2 : Sibai — 0,7 cun sub S*. 5 3 : Juliao — Imediat sub S2, la nivelul marginii inferioare a aripii nasului, late­ ral de şanţul naso-genian. 5 4 : Dicang — 0,4 cun lateral de comisura 'labială. 251

250

Sg : Daying — înaintea unghiului maxila­ rului anterior, marginea anterioară a maseterului, înapoia arterei faciale. Sg : Jiache — Pe maseter, 0,5 cun deasupra şi înaintea unghiului maxilarului inferior. S 7 >„ Xiaguan — Marginea inferioară a ar­ cadei zigomatice înaintea condilului mandibular. Sg : Touwei — La 2 cun în afara şi deasu­ pra extremităţii externe a sprîncenei, la limita de inserţie normală a părului. S 9 : Renving — Unghiul supero-extern al cartilajului tiroid, pe marginea anterioară a sternocleidomastoidianului. Sio : Shuitu — Pe marginea anterioară a sternocleidomastoidianului, unghiul inferoextern al cartilajului tiroid, între S 9 şi Sjj. Sn : Qishe — Pe marginea superioară a claviculei, între cele 2 capete ale tendonului de inserţie al sternocleidomastoidianului. S12 : Quepen — In mijlocul fosei suprac'laviculare, pe linia mamelonară. S]3 : Qihu — Sub mijlocul claviculei, 4 cun lateral pe linia mediană (pe marginea infe­ rioară a claviculei). 5 14 : Kujang — In primul spaţiu intercostal. 515 : W uyi — Linia mamelonară, 4 cun la­ teral pe linia mediană în spaţiul II inter­ costal. 5 16 : Yingchuang — 4 cun lateral pe linia mediană, în spaţiul III intercostal, pe linia mamelonară. 5 17 : Ruzhong — In mijlocul mamelonului (4 cun lateral de linia mediană în spaţiul IV intercostal).

252

518 : Rugen — Linia mamelonară, spaţiul V intercostal. 5 19 : Burong — 6 cun deasupra ombilicului, 2 oun lateral de VC!A, pe cartilajul ce uneşte extremitatea internă a coastelor VI—VII. 5 20 : Chengam — 5 cun deasupra ombilicu­ lui, 2 cun în afara p. VC13. 5 21 : Liangmen — La 4 cun deasupra ombi­ licului, 2 cun în afara p. VCi2. 5 22 : Guanmen — La 3 cun deasupra ombi­ licului în afara p. VCn. 5 23 : Taiyi — La 2 cun deasupra ombilicu­ lui, 2 cun în afara p. VQo5 24 : Huaroumen — 1 cun deasupra ombili­ cului, 2 cun în afara lui VCg. S 2g : Tianshu — La 2 cun în afara ombi­ licului. 5 26 : Wailing — La 1 cun sub S 2g, 2 cun în afara p. VC7. 5 27 : Daju — La 2 cun sub S 25, 2 cun în afara p. VCg. 5 28 : Shuidao — La 3 cun sub S2g, la 2 cun în afara lui VC4. 5 29 : Guilai — La 4 cun sub S 2g, la 2 cun în afara p. VC3. 5 30 : Qichong — La 5 cun sub S2g, 1 cun deasupra pliului inghinal, 2 oun în afara lui VC2. 5 31 : Biguan — Sub spina iliacă anterosuperioară. 5 32 : Femur-Futu — La 6 cun deasupra marginii superioare a rotulei pe linia ce leagă marginea externă a rotulei cu spina iliacă antero-superioară. 5 33 : Yinshi — Pe aceeaşi dreaptă 3 cun, deasupra unghiului superior extern al rotulei. 253

5 34 : Liangqiu — Pe aceeaşi dreaptă 2 cun deasupra unghiului supero-extem al rotulei. 5 35 : Dubi — In fosa de sub rotulă, lateral de ligamentul rotulian (genunchiul flectat). 5 36 : Zusanli — La 3 cun sub S 35 sub şi în afara tuberozităţii anterioare a tibiei în muşchiul gambier anterior. 5 37 : Shangjuxu — La 6 cun sub S33 pe marginea externă a tibiei. 5 38 : Tiaokou — La 8 cun sub S 33 (2 cun sub S37). 5 39 : X iajuxu — 9 cun sub S35) la 3 cun sub S 37. S ,40 : Fenglong (Lo) — la 8 cun deasupra şi puţin înaintea maleolei externe, un lat de deget înapoia lui S38. S 41 : Jiexi (T) — în unghiul pliului de flexie al gîtului piciorului, chiar sub tibie, între tendoanele extensorului propriu al halucelui şi extensorului comun al degetelor. S 42 : Chongyang — 1,5 cm sub S 41, pe artera pedioasă. S 43 : Xiangu — In unghiul de unire al metatarsienelor II şi III. S 44 : Neiting — La punctul de unire al degetului II şi III, înaintea articulaţiei metatarsofalangiene. S 45 : Lidui — La 2 mm în urma şi în afara unghiului unghial extern al degetului II.

în regiunea abdominală meridianul trimite iin vas secundar în stomac şi splină. Alt vas secundar ajunge în inimă (fig. 60). SPj : Yiribai — 2 mm în urma şi medial unghiului unghial intern al halucelui. SP2 : Dadu (T) — Faţa internă a halucelui, înaintea articulaţiei metatarso-falangiene. SP3 : Taibai (S) — Pe marginea internă a piciorului, înapoia articulaţiei metatarsofalangiene. SP4 : Gongsuu — Pe marginea internă a piciorului, în depresiunea din faţa articula­ ţiei metatarsianului cu cuneiformul I.

MERIDIANUL PRINCIPAL AL SPLINES-PANCREASULUI (SP) Medianul SP începe la nivelul halucelui, traversînd membrul inferior, abdomenul şi termmînd-u-se pe fata laterală a tnnacelui ; Fig. 60: M e rid ia n u l principal splină-pancreas

254 255

SP 5 : Shangqiu (D) — In fosa situată sub şi înaintea maleolei interne. SP(j : Sanyinjiao — La 3 cun deasupra vîrfului maleolei interne, pe marginea posterointem ă a tibiei. SP 7 : Lougu — La 6 cun deasupra vîrfblui maleolei interne, pe marginea postero-interriă a tibiei. SPs : Diji — La 3 cun sub SP9. SPg : Yinlingquan — In unghiul dintre tuberozitatea internă a tibiei şi marginea sa posterioară, la nivelul lui VB 34. SPfo : Xuchai — La 2 cun deasupra unghiu­ lui supero-intern al tibiei (la vîrful policelui cînd mîna cuprinde genunchiul bolnavului). SPxi : Jimen — Pa faţa internă a coapsei, 6 cun deasupra lui SP^o, înaintea muşchiu­ lui croitor. SPi 2 : Chongnen — Puţin deasupra pliului inghinal, 3,5 cun în afara p. VC2 1,5 cun în afara lui S 30 pe partea externă a arterei femurale. SP 13 : Fushe — 0,7 cun deasupra lui SP12, 3 cun sub SP 14, 4 cun de la linia mediană. SP *4 : Fujie — La 1,3 cun sub SP15. SP 15 : Daheng — La 4 cun lateral de ombi­ lic pe marginea laterală a dreptului ab­ dominal. SP 16 : Fuai — La 3 cun deasupra lui SP 15 la nivelul lui VC^. SP 17 : Shidou — Spaţiul V intercostal, la 6 cun de 'linia mediană. SP 18 : Tianxi — Pe aceeaşi dreaptă, în spa­ ţiul IV intercostal. SP 19 : Xiangxian — Pe aceeaşi dreaptă spa­ ţiul III intercostal. 256

SP2o : Zhourong — Pe aceeaşi dreaptă în spaţiul II intercostal. SP2i : Debao — P e linia medio-axilară, în spaţiul VII intercostal (3 cun sub VB22).

MERIDIANUL PRINCIPAL AL CORDULUI (C) Traiectul intern are 3 ramuri ce pornesc din regiunea inimii : una coboară către in­ testinul subţire, alta urcă la ochi, alta pă­ trunde în plămîn. Traiectul extern începe la Ct şi se termină la C9 după ce traver­ sează antebraţul şi braţul (fig. 61). C| : Jiguan — In centrul axilei, înăuntrul arterei axilare.

Fig. 61 : Meridianul principal al cordului

C2 : Quingling — Pe marginea internă a bicepsului, 3 cun deasupra lui C3. C3 : Sihaohai —T Pe antebraţul flectat, la extremitatea internă a pliului cotului. C4 : Lingdao — 1,5 cun deasupra pliului pumnului (p. C7), pe marginea internă a arterei cubitale. 257

C5 : Tongii (Lo) — 1 cun deasupra p. C7. Cg : Yinxi — 0,5 cun deasupra lui C7 (pe marginea inferioară a capului cubitusului). C7 : Shenmen (D şi S) — puţin sub pliul pumnului, pe marginea internă a pisiformului. Cs : Shaofu — între metaearpianul IV—V, în locul unde auricularul atinge palma cînd se închide pumnul. Cg : Shaochong — 2 mm înapoia şi în afara unghiului unghial extern al auricularului.

MERIDIANUL PRINCIPAL AL INTESTINULUI SUBŢIRE (IS) Traiectul extern (fig. 62) parcurge membrul superior, terminîndu-se în ureche. Un vas

Fig. 62 : Meri­ dianul princi­ pal al intesti­ nului subţire

258

secundar (traiectul intern) pătrunde în torace (inimă, esofag) apoi în abdomen (sto­ mac şi intestinul subţire). 151 : Shaoze — La 2 mm înapoia unghiului unghial extern de partea cubitală a auri­ cularului. 152 : Qiangu — Pe marginea cubitală a au­ ricularului, înaintea articulaţiei metacarpofalangiene. 153 : Houxi (T) — Pe marginea cubitală a mîinii, înapoia articulaţiei metacarpofalangiene a auricularului în depresiunea formată cînd pumnul se închide. 154 : Hand-Wangu (S) — Pe marginea cubi­ tală a mîinii, în drepresiunea dintre osul cu cîrlig şi metaearpianul V. 155 : Yanggu — Pe marginea cubitală a articulaţiei pumnului ,în fosa situată între apofiza stiloidă cubitală şi osul pisiform, pe pliu. 156 : Yanglao — Palma flectată pe antebraţ, în şanţul format de partea radială a apofizei stiloide cubitale. 157 : Zhizheng (Lo) — La 5 cun deasupra lui IS-„ pe marginea cubitală a antebraţului. 158 : Xiaahai (D) — In fosa situată între olecranul cubitusului şi epicondilul intern humeral, cînd cotul este flectat la 90°. 159 : Jianzhen — Un cun deasupra extre­ mităţii pliului axilar posterior sub şi în urma articulaţiei scapulo-humerale. IS 10 : Naoshu — In fosa de sub spina omo­ platului deasupra lui ISg. ISn : Tianzong — In fosa subspinoasă la nivelul apofizei spinoase D/r IS 12 : Binjeng — In mijlocul fosei supraspinoase.

259

ISia : Quyuan — Pe partea internă a fosei supraspinoase. ISj4 : Jianwaishu — La 3 cun în afara apofizei spinoase D*. IS [5 : Jianzhongshu — La 2 cun în afara p. VG13, pe marginea trapezului, lateral de ispina Cg. ISj6 • Tianchuang — Pe marginea posteri­ oară a muşchiului sternocleidomastoidian, la înălţimea mărului lui Adam. IS17 : Tianrong — In spatele unghiului man­ dibulei pe marginea anterioară a muşchiu­ lui .sternocleidomastoidian. ISig : Quanliao — Pe marginea inferioară a osului traalar. ISi9 : Tinggong — Intre mijlocul tragusului şi articulaţia tiemporomandibulară, în fosa ce se formează cînd se deschide gura.

MERIDIANUL PRINCIPAL AL VEZICI! URINARE (V) Traiectul extern începe la unghiul intern al ochiului de unde merge antero-posterior pînă în regiunea cervicală. Meridianul se desprinde în două ramuri ce parcurg des­ cendent toracele şi coapsa. Din regiunea poplitee meridianul coboară pînă la nivelul degetului V de la picior (fig. 63). Vt : Jingming — Pe marginea internă a fosei orbitale 2 mm deasupra unghiului intern al ochiului. V2 : Zanzhu — Pe verticala lui Vi, la ex­ tremitatea internă a sprîncenei. V3 : Meichong ■ —■ Pe verticala lui V, şi V 2 pe marginea de inserţie a părului (0,5 cun). 260

V4 : Quchai — La 0,5 cun deasupra şi în afara p. V3. V5 : Wuchu — înapoia p. V4 la 1 cun de marginea de inserţie a părului şi 1,5 cun în afara liniei mediane (p. VG22)-

Fig. 63: Meridianul principal vezică urinară

V6 : Chengguang — La 1,5 cun în spatele P-

v5.

V7 : Tongtian — La 1,5 cun în spatele lui V6. V s: Luoque — La 1,5 cun în spatele p. V7. V9 : Yuzhen — In af ara marginii superioare a probuberanţei occipitale externe, la 1,3 oun în afara liniei mediane (p. VG17). Vio : Tianzhu — La 1,3 cun în afara liniei mediane (p. VGi5) la baza occipitalului, pe pantea externă a muşchiului trapez. V11 : Dazhu — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase Di (în primul spaţiu intercostal). Vi2 : Fengmen — La 1,5 cun în afara apo­ fizei spinoase D2 (în spaţiul II intercostal). 261

V 13 : Feishu (A.s.P) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase D 3 ■(în spaţiul III inter­ costal). Vt, : Jueyinshu (As.VS) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase D 4 (în spaţiul IV intercostal). V15 : Xinshu (As.C) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase D3 (în spaţiul V inter­ costal). Vi6 : Dushu — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase D6. V 17 : Geshu — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase D7. V18 : Ganshu (As.F) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase Dg (spaţiul intercostal IX). Vig : Danshu (As.VB) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase D 10. Voq : Psihu (As.SP) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase Du . V 21 : Weishu (As.S) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase DuV22 : Sanjiaoshu (As. TF) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase L*. V 23 : Shenshu (As.R) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase L2. V24 : Qihaisu — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase La. V25 : Dachangshu (As.IG) — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase L4. V2e : Guanyuanshu — La 1,5 cun în afara apofizei spinoase L5. V 27 : Xiaochangshu (As.IS) — La 1,5 cun în afara vertebrei I sacrale pe articulaţia sacroiliacă. 262

V 28 : Pangguangshu (As.V) — La 1,5 cun în afara vertebrei sacrale II, pe articulaţia sacro-iliacă. V 29 : Zhonglushu — La 1,5 cun în afara ver­ tebrei sacrale III, pe articulaţia sacro-iliacă. V 30 : Baihuanshu — La 1,5 cun în afara deschiderii inferioare a canalului sacrat. V3i : Shangliao — Pe prima gaură sacrată, la 1 cun în afara liniei mediane. V 32 : Ciliao ■ — Pe a doua gătiră sacrată, la 1 cun în afara liniei mediane. V 33 : Zhongliao — Pe a treia gaură sacrată la 1 cun în afara liniei mediane. V 3 4 : Xialiao — Pe a patra gaură sacrată. V 3 5 : Huiyang — La 0,5 cun lateral de vîr­ ful coecisului. V3g : Chengfa — La mijlocul pliului subifesier. V 3 7 : Yinm en — La 6 cun sub p. V36. V 38 : Fuxi — Pe partea externă a fosei poplitee, 1 cun deasupra pliului. V 3 9 : Weiyang — Pe partea externă a fosei poplitee, pe orizontala ce trece prin mijlo­ cul ei la marginea internă a tendonului bicepsului crural. V40 : Weishong — In mijlocul fosei poplitee. V4* : Fufen — La 3 cun în afara apofizei spinoase D,, în spaţiul II intercostal. V 42 : Pohu — la 3 cun în afara apofizei spi­ noase D 3 în spaţiul intercostal III. V 43 : Gaohuang — La 3 cun în afara apofizei spinoase D4, în spaţiul IV intercostal pe marginea internă a omoplatului. V 44 : Shentang —■La 3 cun în afara apofizei spinoase Dg, în spaţiul V intercostal. V 45 : Y ixi — La 3 cun în afara apofizei spi­ noase Dfi în spaţiul VI intercostal. 263

V 46

r

Geguan

s p in o a s e V 47 :

D 7

în

Hunmen Dg

s p in o a s e :

z e i

s p in o a s e

V 49

:

Yishe

s p in o a s e

s p in o a s e

V II

in te r c o s ta l. în

—

în

f iz e i

s p in o a s e

Zhishi

:

d e r ii

Zhibian

în tr e

V 53

m ia n ,

—

—

in f e r io a r e

ş i

c u n

L a

a f a r a

a p o f i­

în a in te a

a f a r a

V B7 :

a p o f iz e i

a f a r a lu i

în

a f a r a

în a p o ia

Tonggu

a f a r a

a p o f iz e i

c u n

3

în

a f a r a

c u n

3 2

L a —

c u n

c u n

L a

în

Feiyang p e

—

ş i

m a r g in ii V 6l : V 62

:

în

lin ie i

a f a r a

s u b

V 40.

m u ş c h iu l

s u b

Zhiyin

—

7

L a

—

L a

3

—

In

fo s a

lu i

s u p e r io a r e

Pushen — L Shenmai —

d is t a n ţe i a

—

d in tr e

c u b o id u lu i.

2<54

—

P a

(T )

u n g h iu lu i

e x te r n ă

a

p i­

m e t a t a r s o f a la n -

f a ţa

e x te r n ă

a

p ic io r u lu i

m e t a t a ir s o f a la n g ie n e .

—

L a

2

u n g h i a l

m m

în a p o ia

e x te r n

a l

ş i

în

d e g e tu ­

m ic .

MERIDIANUL PRINCIPAL AL RINICHILOR (R) T r a ie c t u l

e x te r n

p a r c u r g e

m e m b r u l

to r a c e le ,

t e r m in în d u - s e

în c e p e

c u n

a

c u n

v ic u lă ).

T r a ie c t u l

c e

tr e c e

p r in

la

r ă d ă c in a

g a s tr o c n e -

d e a s u p r a

p .

m u ş c h iu lu i g a s -

A c h ile a

în

lu i

V 6o.

m a le o la

e x ­

p u ţin

d e a s u p r a

o a lo a n e u lu i.

1,5

a

d e a s u p r a d in tr e

c u n

s u b

fo s a

d e

A p r o x im a tiv

V 6 (| . s u b

V 02

ş i

V 63

la

la

în

ta lp ă

in f e r io r ,

(R | )

ş i

a p o i

la

in te r n

p .

a b d o m e n u l R 27

c u p r in d e

ş i

(s u b

c la ­

u n

v a s

d is ta n ţe i

V 40.

e x te r n ă

te n d o n u l

Jinmen

f a ţa

d e s c h i­

s a c r a t.

m a le o la

e x te r n ă . V B3 :

P e

a r t ic u la ţ ie i

a r t ic u la ţ ie i

tr o c n e m ia n .

te r n ă

tu b e r o -

II.

ju m ă ta te a

S u b

(L o )

m a r g in e a

Fuyang Kunlun

în a in te a

a p o ­

a p o f iz e i

a f a r a

s a c r a te

c a n a lu lu i

v e r tic a l

V 58 :

V 60 :

—

ş i

V .

v e z ic ă ,

r in ic h i,

V 57.

V 60 :

V 59 :

S u b

ig ie n e . V 66 :

c u n

g ă u r ii

L a a

Chengshan 8

Shungu (D)

in te r c o s ta l.

X II.

3

n iv e lu l

Heyang — Chengjin

V 57 :

în

V 65 :

—

m e t a t a r s i a n u lu i

c io r u lu i,

in te r c o s ta l.

3

L a

L a

Baohuang la

Jinggu (S)

L j. —

V 5G :

V 55 :

a p o f iz e i

L 2.

m e d ia n e V 54

în

c u n

c o a s ta —

în

X

X I

3

L a

D 12, s u b

c u n

c u n

s p a ţ iu l

V 52 :

:

3

a f a r a

in te r c o s ta l.

s p a ţ iu l

3

—

Huangmen

V 53

IX

L a

în

V gi :

s p in o a s e

a p o f iz e i

c u n

L a

Weicang

a f a r a

z ită ţii

s p a ţ iu l

—

în

3

L a

D 10

D lt

c u n

s p a ţ iu l —

în

V G4 :

3

L a

Yanggang

V 48

V 50 :

—

ju m ă ta te a

p a r te a

e x te r n ă

Fig. 64 : Meridianul principal rinichi

lim

b ii

(f ig .

64 ) .

f ic a t,

a ju n g în d

Rl : Yongquan — La unirea 1/3 anterioare şi 2/3 posterioare a plantei, în fosa formată prin flectarea degetelor. R2 : Rangu (D) — Pe marginea internă a piciorului, sub tuberozitatea scafoidului. R3 : Taixi — In fosa dintre maleola internă şi tendonul lui Achile. R4 : Dazhong — In unghiul format de ten­ donul lui Achile prin inserţia pe calcaneu, •la 0,5 cun înapoia lui R3. R5 : Shuiquan (S) — La 1 cun sub R3 pe marginea supero-internă a calcaneului. R@ : Zhao-hai (Lo) — In fosa de sub maleo­ la internă, 1 cun sub vîrful maleolei. R7 : Fuliu (T) — La 2 cun deasupra lui R3 pe marginea internă a tendonului lui Achile. ; R8 : Jiaexin — La 2 cun deasupra lui R3 la acelaşi nivel cu R7, pe marginea posteri­ oară a tibiei. R9 : Zhubin — 5 cun deasupra lui R3, pe marginea posterioară a tibiei sub muşchiul gastroonemiian, pe linia ce uneşte R3 cu RjoR10 : Yingu — Pe p'liul de flexie popii teu între tendonul muşchilor semitendinos şi semimembranos. Rii : Henggu ■ — Pe marginea superioară a pubelui, 0,5 cun în afara liniei mediane
R16 : Huangshu — La 0,5 cun în afara om­ bilicului (p. VCg). R17 : Shangqu — La 2 cun deasupra ombi­ licului, 0,5 cun în afara liniei mediane (P- V Q 0). R18 : Shiguan — La 3 cun deasupra ombi­ licului, 0,5 cun în afara liniei mediane (p. VCu). R10 : Yindu — La 4 cun deasupra 'ombili­ cului, 0,5 cun în afara liniei mediane (P. VC12). R20 : Tonggu — La 5 cun deasupra ombili­ cului, 0,5 cun în afara liniei mediane (P- VC13). R21 : Youmen — La 6 cun deasupra ombi­ licului, 0,5 cun în afara liniei mediane (p . ycu). , R22 : Bulang — La 2 cun în afara liniei me­ diane spaţiul intercostal V (p. VC^)R23 : Shenfeng — La 2 cun în afara liniei mediane în spaţiul IV intercostal (p. V Q 7^. R24 : Lingxu — La 2 cun în afara liniei mediane (p. VCjg) în spaţiul III intercostal. R25 : Shencang .— La 2 cun în afara liniei mediane, (p. VC(9) în spaţiul II intercostal. R26 : Yuzhong — La 2 cun în afara liniei mediane (p. VC20) în spaţiul I intercostal. R27 : Shufu — La 2 cun în afara liniei me­ diane (p. VC2i) în fosa subclaviculară.

MERIDIANUL PRINCIPAL VASE-SEX (VS) Traiectul intern începe în mijlocul torace­ lui, se uneşte cu pericardul, traversează diafragmul şi se ramifică în trei focare. Traiectul extern începe sub axilă, coboară

266 267

pe 'faţa internă a braţului precum şi pe cea anterioară a antebraţului, sfîrşindu-sela unghiul unghial extern al mecliusului (fig. 65).

VS 5 : Jianshi — La 3 cun deasupra lui VS7. înîre tendoanele muşchilor marele şi micul palmar. VS 6 : Nelguan (Lo) — La 2 cun deasupra lui VS7, între tendoanele muşchilor marele şi micul palmar. VS 7 : Daling (D şi S) — Pe mijlocul pliu­ lui anterior al pumnului între tendonul muşchilor marele şi micul palmar. VS8 : Laogong — Intre metacarpienele II-III, în looul unde, prin flectarea degete­ lor, mediusul atinge faţa palmară. VSg : Zhengehong (T) ■ — La 2 mm înapoia unghiului extern al mediusului.

MERIDIANUL PRINCIPAL TREI FOCARE (TF)

VSj : Tianchi — La 1 cun în afara mame­ lonului, în spaţiul IV intercostal. VS 2 : Tianquan — La 2 cun sub extremi­ tatea superioară a pliului axilar anterior, pe marginea internă a bicepsului brahial, puţin deasupra orizontalei trecînd prin ma­ melon. VS 3 : Quze — Pe pliul cotului, pe margi­ nea internă a tendonului bicepsului. VS 4 : Ximen — La 5 cun deasupra lui VS7. 268

Traiectul extern începe la unghiul ungheal al inelarului, urcă pe faţa dorsală a mîinii şi antebraţului şi pe cea postero-externă a braţului pînă la umăr, de unde urcă de-a lungul gîtului prin spatele urechii, pe care o ocoleşte şi ajunge la marginea inferioară a orbitei (fig. 66 ). Traiectul intern are 2 vase : unul care por­ neşte din meridianul principal în fosa supraclaviculară, pătrunde în torace, intră în legătură cu pericardul, traversează diafrag­ ma sfîrşind în triplul focare. Un alt vas se­ cundar porneşte din spatele urechii, intră în ureche, iese din nou la suprafaţă înain­ tea acesteia şi se termină în punctul TFy». TFi : Guanchong — La 2 mm înapoia şi în afara unghiului intern al inelarului.

269

Fig. 66 : M eridia­ nul principal •trei focare

TF2 : Yemen — Intre metacarpienele IV-V, înaintea articulaţiei metacarpofalangiene. TF3 : Zhingzhu (T) ■ — In unghiul format prin unirea metacarpienelor IV—V. T F 4 : Yangchi (S) — Pe faţa dorsală a pum­ nului în depresiunea dintre metaearpianul IV şi osul cu cîrlig pe pliul posterior al pumnului. TF5 : Waiguan — (Lo) — La 2 cun deasupra pliului posterior al pumnului între cubitus şi radius. TF’fi : Zhigou — La 3 cun deasupra pliu'lui posterior al pumnului, între cubitus şi ra­ dius. T F 7 Huizong — La 3 cun deasupra pliu­ lui posterior al pumnului, pe marginea ra­ dială a cubitusului, pe aceeaşi orizontală cu T F f , . TFg : Sayangluo — La 4 cun deasupra pliu­ lui posterior al pumnului între cubitus şi radius. 270

TFg : Sidu — La 5 cun sub olecran, între cubitus şi radius. TFjo : Tianjing (D) — 1 cun deasupra olecranului cubitusului, în fosa formată prin flexarea cotului. TFjj : Qinglengyuan — La 1 cun deasupra lui TFi0. TF12 : Xiaolu — Pe mijlocul distanţei din­ tre TFn şi TF13. TFj3 : Naohui — Pe verticala pornind din TF14 la marginea posterioară a deltoidului. TF14 : Jianliao — In regiunea postero-inferioară a acromionului, pe orizontală cu IG15 (la 1 cun). TF15 : Tianliao — puţin deasupra unghiului supero-intern al omoplatului, la mijlocul distanţei dintre VB2işi IS 13. TF16 : Tianyon — înapoia unghiului mandibular, pe marginea posterioară a muşchiu­ lui sternocleidomastoidian, puţin deasupra lui VB|7. TFj7 : Yifeng — înapoia lobului urechii, în fosa dintre mastoidă şi maxilarul inferior. TF| g : Qimai — în spatele pavilionului ure­ chii la unirea 1/3 inferioare cu 2/3 superi­ oare a unei curbe unind TF17 cu TF20TF19 •' Luxi — Pe aceeaşi curbă, la unirea 1/3 superioară cu 2/3 inferioară. TF2o : Jiaosun — La nivelul vîrfului ure­ chii, pe inserţia părului. TF21 : Frmen — înaintea fcragusului, în fosa formată prin deschiderea gurii. TF22 : Heliao — înaintea urechii, pe mar­ ginea superioară a arcadei zigomatice, îna­ poia arterei temporale. TF23 : Sizhoung — La extremitatea externă a sprîncenei. 271

MERIDIANUL PRINCIPAL AL VEZICULEI BILIARE (VB) Traiectul extern parcurge un drum sinuos pe faţa laterală a capului pînă în regiunea cervicală, de unde coboară pe faţa laterală a toracelui, abdomenului şi membrului in­ ferior. Traiectul intern cuprinde un vas ce porneşte de la unghiul extern al ochiului, coboară apoi în toraoe, intră în ficat şi ve­ zicula biliară, terminîndu-se pe marele trohanter (fig. 67). VBi : Tongziliao — La 0,5 cun în afara un­ ghiului extern al ochiului. VB2 : Tinghui — Pe inserţia antero-inferioară a lobului urechii. VB 3 : Shangguan — înaintea urechii, pe marginea superioară a arcadei zigomatice, 1 cun în urma mijlocului ei. VB 4 : Hanyan ■ — Deasupra unghiului for­ mat de inserţia părului la partea superioară a tîmplei, la jumătatea distanţei între Sg si VB5. VB 5 : Xuanlu — La jumătatea distanţei dintre Ss şi VB 7 — 0,5 cun înapoia inser­ ţiei părului. V B 6 -.Xuarili — La jumătatea distanţei din­ tre V B 5 şi V B 7 . VB 7 : Qubin — La nivelul vîrfului urechii, il cun înaintea lui TF2oVB 8 : Shaigu — Deasupra pavilionului urechii 1,5 cun de inserţia părului. V B g : Tianchong — La 0,5 cun înapoia şi 'puţin deasupra lui V B 8 , pe verticala mar­ ginii posterioare a mastoidei. VB 10 : Fubai — înapoia rădăcinii pavilio­ nului urechii, deasupra şi posterior de mas272

toidă, la jumătatea distantei între VBg şi V

B

l l ‘

VBX1 : Qiaoyin — Pe marginea posterioară a mastoidei pe orizontală, treeînd prin fosa inferioară a tragusului. 273

VBi2 : Wangu — Pe marginea posterioară a w f u lu i mastoidei. VB 13 : Benshen — Puţin înaintea suturii parietale, la 0,5 cun înaintea inserţiei pă­ rului. VB 14 : Yanghai — Pe verticala pupilei, 1 cun deasupra sprincenei. VB 15 : Linqi — Pe verticala pupilei la 0,5 cun înaintea inserţiei părului. VB 16 : Muchuang — La 1,5 cun înapoia lui VB15. VB 17 : Zhenyng — 1,5 cun înapoia lui VBi6. VBlg : Chengling — La 1,5 cun înapoia lui VB17. VB 19 : Naokong — In afara protuberantei occipitale externe la nivelul lui VG 17 pe verticala lui VB 2o. VB20 : Fengchi — sub occipital, în fosa si­ tuată între inserţia muşchilor trapez şi stern oclei d omastoidi an. VB 2i : Jianjing — Pe orizontala marginii superioare a cartilajului tiroid. VB 22 : Yuanye — La 3 oun sub vîrful axilei, pe linia medioaxilară, în spaţiul V in­ tercostal. VB 23 : Zhejn — La 1 cun înainte şi sub VB 22, în spaţiul V intercostal. VB 24 : Riyue — La 1,5 cun sub F 14, pe marginea inferioară a coastei a V il-a. VB 25 :Jingmen — Sub şi înaintea extremi­ tăţii coastei a XH-a. VB 26 : Daimai — La nivelul ombilicului, sub vîrful coastei XI. 274

VB 27 : Wushu — La 3 cun antero-inferior de VB26, pe orizontală cu VC4, înaintea spinei iliiace antero-superioare. VB 28 : Weidao — La 0,5 cun antero-infe•rior de spina superioară (p. VB 27). VB29 : Juliao — La mijlocul distanţei din­ tre spina iliacă antero-superioară şi marele trohi'anter. VB30 : Huantiao — în fosa situată în afara marelui trohanter, la 1/3 distanţă dintre acesta şi deschiderea inferioară a canalului s aerat. VB3i : Fengshi — Pe faţa externă a coapsei, la extremitatea mediusului braţului întins de-a lungul coapsei, individul fiind în pi­ cioare. VB 32 : Zhongdu — 2 cun sub VB31. VB 33 : Xiangguan — La 3 cun deasupra lui VB34, în fosa situată deasupra condilului fe­ mural extern. VB 34 : Yangligquan —- Sub şi înaintea capu­ lui peroneului. VB 35 : Yangjiao — La 7 cun deasupra ma­ leolei externe, pe marginea posterioară a peroneului. VB 36 : W aiqiu — La 7 cun deasupra maleo­ lei externe, pe marginea anterioară a pe­ roneului. VB 37 : Guangming (Lo) — La 5 cun dea­ supra maleolei externe pe marginea ante­ rioară a peroneului. VBgg : Yangfu (D) ■— La 4 cun deasupra maleolei externe, pe marginea anterioară a peroneului. 275

VB 39 : Xuanzhong — La 3 cun deasupra maleolei externe, pe marginea anterioară a peroneului. VB 40 : Quinxu (S) — In fosa de sub şi îna­ intea maleolei externe. VB/,| : Zulinqi — La joncţiunea dintre metatarsienele IV—V, pe partea laterală a tendonului muşchiului extensor al degetu­ lui mic. VB /l2 : Diwuhui — Intre metatarsienele IV—V, 0,5 cun înainte de VB/lt, pe partea medială a tendonului (VB41). V B 4 3 : Xiaxi (T) — La comisura dintre de­ getele IV—V. V B 4 4 : Zuqiaoyin — La 2 mm înapoia şi în afara unghiului unghial extern al dege­ tului II.

MERIDIANUL PRINCIPAL AL FICATULUI (F) Traiectul extern începe la unghiul un­ ghial extern a'l degetului gros de la picior, urcă pe faţa dorsală a piciorului şi pe cea internă a gambei şi coapsei pînă la pubis. In continuare se îndreaptă spre vîrful coastei a Xl-a. Traiectul intern continuă pe cel extern, pătrunde în ficat şi vezicula biliară după care traversează diafragmul, urcă spre faringe ajunge la ochi şi are punct final la vîrful craniului ; un vas secundar porneşte din interiorul ochiului şi se îndreaptă spre buze, pe care le înconjură, iar altul pleacă din ficat (organ) spre plămîn (fig. 68 ).

276

Fig. 68 : Meridianul principal ficat

Fi : Dadun — 2 mm înapoia unghiului unghial extern ,al halucelui. F 2 : Yiangjian (D) — Puţin în urma jonc­ ţiunii degetelor I—II. F 3 : Taichong (S) — In unghiul superior dintre metatarsienele I—II. F 4 : Zhongfeng — La 1 cun înaintea ma­ leolei interne între tendoanele gambierului anterior şi extensorului propriu al ha­ lucelui. F 5 : Ligou ,(Lo) — La 5 cun deasupra ma­ leolei interne, pe marginea medială a ti­ biei. Fo : Zhongdu — La 7 cun deasupra maleo­ lei interne pe marginea medială a tibiei. Fy : Xiguan — La 1 cun înapoia lui SP 9 sub şi în urma condilului intern al tibiei. Fg : Ququan — genunchi flectat, la ex­ tremitatea internă a pliului de flexie. 277

F<) : Yinbao — La 1 cun deasupra epicondilului medial al femurului, între muşchii vastul median şi sartorius. Fio : Femur-Wali — La 1 cun sub Fu, faţa internă a coapsei. Fji : Y inlian: — La 1 cun sub plică inguinală, pe marginea laterală a arterei femu­ rale. F12 '■ Jimai — Pe artera femurală, la locul intersecţiei pliukii inguinal. P’i 3 : Zhangmen — Sub extremitatea liberă a coastei a Xl-a. F14 : Qimen — Pe linia mamelonară, între coastele VI si VII.

TOU-MO (VASUL GUVERNOR) (VG) Prin traiectul intern, Tou-Mo ajunge la organele geniito-urinare. Traiectul extern urcă de la coccis de-a lungul coloanei ver­ tebrale, ajunge la ceafă, pătrunde în creier şi revine pe vîrful craniului, după care co­ boară pe frunte, pe linia mediană, pînă la buza superioară unde se uneşte cu Jenn-Mo. De la ceafă, un vas secundar ce ţine de traiectul intern coboară spre umăr şi omo­ plat, ajunge la fesă şi se termină în regiu­ nea geniito-urinară. Vasul intern dă la ni­ velul organelor genitale un ram care iese la suprafaţă în mijlocul pilozităţii pubiene şi se divide în două branşe : — prima ascendentă (abdominală) urmează meridianul tendino-muscualr al splinei şi

ajunge la ombilic, apoi urcă pe peretele in­ tern al abdomenului, traversează inima, ajunge în torace, în faringe şi la faţă şi se termină în punctul V* ; — a doua, descendentă (dorsală), 'urmează organele genito-urinare, trece spre rect, în­ conjoară fesa şi urcă spre cap împreună cu meridianul vezica urinară, pînă la punctul Vlf după care pătrunde în creier ; de la punctul Vi coboară din nou în regiunea lombară la punctul V 23 şi pătrunde în ri­ nichi. Toate punctele se găsesc pe linia me­ diană (fig. 69). VGi : Chcmgqiang — între coccis şi anus. VG2 : Yaloshu — La nivelul articulaţiei sacrococcigiene. VG3 : Yaoyangguan — Sub apofiza spinoasă L4.

278 279

VG4 : VG5 : VG(i : VGj :

M ingmen — Sub apofiza spinoasă Lo. X iw nshu ■ — Sub apofiza spinoasă L^. Jizhong — Sub apofiza spinoasă DuZhongshu — Sub apofiza spinoasă

Dio-

VGg : Jinsuo — Sub apofiza spinoasă D9. VG<) : Zhiyang — Sub apofiza spinoasă D-. VG10 : Lingtai — Sub apofiza spinoasă DG. VGU : Shendcio — Sub apofiza spinoasă D5. VG(2 : Shenzhu — Sub apofiza spinoasă D3. VG13 : Taodao — Sub apofiza spinoasă Dj . VG|4 : Dazhui — Intre apofiza spinoasă C7 şi D[. VGj5 : Ycmien — Pe ceafă, la 0,5 cun dea­ supra marginii de inserţie a părului. VGjr : Fengu — 1 cun deasupra marginii de inserţie a părului, în fosa situată sub protuberanţa occipitală. VGjy : Naohu — La 1,5 cun deasupra lui VGIC. VGlg : Qiangjian — 1,5 cun deasupra lui VG17 la jumătatea distantei între VG16 si v g 20. VG10 : Houding — La 1,5 cun deasupra 'lui VGjg. VGjo : Baihui —■ La 7 cun deasupra mar­ ginii de inserţie posterioare a părului, la jumătatea distanţei liniei ce uneşte vîrfurile celor 2 urechi. VG21 : Qianding — La 1,5 cun înaintea lui v g 20. VG22 : Xinhui — La 3 cun înaintea lui VG20.

280

VG23 : Shangxing — 1 cun deasupra inser­ ţiei frontale a părului. VG24 : Shenting — 0,5 cun deasupra mar­ ginii de inserţie a părului. VG25 : Sidiao — La extrem itatea vîrfului nasului. VG26 : Renzhong — La unirea treimii supe­ rioare cu 2/3 inferioare pe şanţul nasolabial. VG27 : Duiduan — Pe tuberculul median al buzei superioare. VG28 : Yinjiao — Intre buza superioară şi gingie pe frenul labial.

JENN-MO (VASUL DE CONCEPJIE) (VC) i

Prin traiectul intern are sursa în urechi şi ajunge la organele genito-urinare. Prin tra­ iectul extern urcă pe linia mediană ante­ rioară pe abdomen, torace şi gît, pentru a ajunge în regiunea mentonieră. Din regiu­ nea mentonieră pornesc două vase secun­ dare ale traiectului intern care înconjură gingiile şi buzele, iar meridianul se uneşte cu Tou-Mo în punctul VG2g. Din regiunea mentonieră, Jenn-Mo se divide în două ra­ muri, care se sfîrşesc în punctul S4, pătrunzînd în ochi. Vasul secundar abdominal se detaşează de meridian la nivelul vîrfului apendicelui xifoid şi se inserează în abdo­ men. Toate punctele se găsesc pe linia me­ diană (fig. 70 ).

281

VQ : Huiyin — Pe perineu, la jumătatea distanţei dintre marginea anterioară a anu­ sului şi originea scrotului (la bărbat) sau comisura posterioară a vulvei (la femei). VC2 : Qugu — Puţin deasupra simfizei pubiene. VC3 : Zhingji — La 4 cun sub ombilic. VC4 : Guanyuan — La 4 cun sub ombilic. VC5 : Shimen — La 2 cun sub ombilic. VC0 : Qihai — La 1,5 cun sub ombilic. VC7 : Yinjiao — La 1 cun sub ombilic. VC8 : Shenque — In centrul ombilicului. VC9 : Shuifen — La 1 cun deasupra om­ bilicului. VQo : Xiawen — La 2 cun deasupra ombi­ licului. 282

VCn : J ia n li — La 3 cun deasupra ombili­ cului. VC12 : Zhongwan — La 4 cun deasupra om­ bilicului, la 1/2 distanţă între ombilic şi apendicele xifoid. VC13 : Shangwan — La 5 cun deasupra om­ bilicului. VC14 : Juque — La 6 cun deasupra ombili­ cului. VC15 : Jiuwei — La 7 cun deasupra ombi­ licului la vîrful apendicelui xifoid. VCifi: Zhongting — La joncţiunea dintre stem şi apendicele xifoid. VC17 : Shanzhong — La nivelul spaţiului IV intercostal, pe linia ce leagă cele 2 mameloane. VCis : Yutang — In spaţiul III intercostal la jumătatea distanţei dintre extremităţile sternului. VC19 : Zigong — In spaţiul II intercostal. VC20 : Huagai — Pe joncţiunea manubriului sternal ou corpul sternului. V C 2 1 :. Xuanji — In mijlocul manubriului sternal. VC22 : Tiantu — Pe marginea superioară a manubriului sternal. V C 2 3 : Lianquan — Deasupra mărului lui Adam, pe marginea inferioară a osului hloid. VC24 : Chengjiang — In mijlocul şanţului mento-labial, în fosa existentă. 283

PUNCTELE EXTRAORDINARE Extraj : Yintag — între cele 2 sprîncene, la mijlocul distanţei. Extrag : Taiyang — la 1 cun înapoia mij­ locului distanţei dintre extremitatea exter­ nă a sprîncenei şi pavilionul urechii. Extra3 : Yuyao — în mijlocul sprîncenei, chiar deasupra pupilei. Extra4 : Qiuhou — pe verticala marginii externe â cristalinului, puţin mai jos de jumătatea distanţei dintre rebordul orbital şi cristalin. Extra5 : Jiachengiang — la 1 cun lateral de VC24. Extra6 : Sishencong — are 4 puncte pe vertex, 1 cun posterior, 1 cun anterior, 1 cun lateral de VG20Extra7 : Yiming — la 1 cun posterior de TF17, pe marginea mastoidei. Extra8 : Anmian I — între Extra7 şi TFI7, la jumătatea distanţei. Extrao : Anmian II — la jumătatea distan­ ţei între Extra7 şi VB>0. ExtraJ0 : Jinjin, Yuye — pe limba ridicată, lateral de venele sublinguale : pe stînga Jiujiu, pe dreapta Yuye. Extran : Zengyin — în depresiunile for­ mate la stînga şi dreapta cartilajului tiroid. Extra(2 : Shanglianquan — la 1 cun sub mijlocul mandibulei (capul ridicat în sus). Extrag : Jingbi — capul întors, la joncţiu­ nea 1/3 medială cu 2/3 laterale ale clavi­ 284

culei, pe marginea posterioară â inserţiei claviculare, a sternocleidomastoidianului. Extrag : Weishang — la 2 cun deasupra ombilicului, la 4 cun lateral de linia me­ diană. Extrajs : Weibao — la nivelul lui VC4, la 4 cun lateral de el, în şanţul inguinal. Extrag : Abdomen — Zigong — la 3 cun lateral ele VC3. Extra17 : Dingehuan — la 0,5 cun lateral de VG14. Extrag : Wuming — în depresiunea de sub procesul spinos al vertebrei D2 (ceafa f-lectată anterior). Extraig : Shiqizh.ui — în depresiunea de sub procesul spinos L-,. Extra2o : Yaoqui — la 2 cun deasupra coccisului. Extra2i : Huatuijiaji — pe ambele părţi ale coloanei apofizelor spinoase, la cca 0,5 cun lateral pe linia mediană, de la Ci pînă în regiunea sacrală. Extra22 : Jianzhong — în mijlocul muşchiu­ lui deltoid, la jumătatea distantei între IGU şi IGa5. Extr.a23 : Bizhong — la jumătatea distanţei dreptei ee uneşte pliul anterior al pumnu­ lui eu pliul cotului, între radius şi cubitus. Extra24 : Erbai — la 4 cun deasupra lui' VS7, de ambele părţi ale tendonului mare­ lui palmar. Extra2r, : Zhongquan — pe pliul posterior al pumnului, în depresiunea de pe margi­ nea radială a tendonului extensorului co­ mun al degetelor. 285

BIBLIOGRAFIE Extra 26 : Luozhen — pe dosul m îinii, între metacarpienele II-III, la 0,5 cun înapoia unirii metacarpofalangiene. Extra2y : Yatong — pe dosul m îinii, între metacarpianu '1 III-IV, la 0 ,5 cun proximal de joncţiunea metaoar.pofalangiană : Extra28 : Baxie — pe dosul m îinii puţin înapoia comisurilor degetelor (cîte 4 puncte de fiecare rriînă). Extra 29 : Sifeng — pe faţa palmară a m îi­ nii, pe pliurile interfalangiene proximale ale indexului, m ediusului, inelarului şi au­ ricularului (cîte 4 puncte de fiecare mînă). Extra 30 : Shixuan — pe vîrfurile celor 10 de­ gete, oca 0,1 cun înapoia unghiilor. Extra 31 : Heding — pe m ijlocul marginii superioare a rotulei. Extra 32 : X iyan — de o parte şi de alta a ligam entului rotulian (genunchiul flectat). Extra 33 : Lanwei — la 2 cun sun S3C. Extra34 :: Linghou — înapoia capului peroneal, puţin deasupra nivelului punctului VBas. Extra35 : Dannang — la 1 cun sub VB34. Extra36 : B aieng — pe dosul piciorului, la joncţiunea dintre degete (cîte 4 de fiecare picior).

1. AN D ERSSO N S. A„ ER IC O N T., H A LM G REN E„ L IN D Q U IST G. : E lectroacu-

puncture. E ffe c t on p a in th re sh o ld m easured w ith e le ctricu l s tim u la tio n o f teeth, B ra in Res., 63 : 393, 1973.

2. A N D ERSSO N S. A., ROO S A. ; A nalgesic

H O LM G REN

E„

effects o f p e riph e ra l c o n d itio n in g s tim u la tio n . II. Im p o rtance o f c e rta in s tim u la tio n p aram eters,

A c u p u n c tu re a n d E le c tro th e ra p e u t. Res., In t. J., 2 :237, 1977. 3. * * *

A n e xp la n a to ry book o f the neiuest illu s tra tio n s o f A cu p u n ctu re Points, M ed icine a n d H e a lth P u b lish in g Co., H ong K ong, 1974.

4. BECK ER R. O., CONE C. D„ JA F F E L. F. :

P anel d is cu ss io n : the ro le o f e le ctrica l p o te n tia l a t the c e llu la r le vel in g ro w th and developm ent, A nn. N.Y. A cad. Sci, 328 : 451—456, 1974.

H„ E PS T E IN M. : The placebo e ffe c t: a neglected asset in the care o f patients, IAM A, 232 : 1225—1227, 1975. 6. B ERG SM A N N O., W O O LEY -H A RT A. ; D ifferences in e le ctrica l s k in c o n d u c tiv ity betw een acupuncture p o in ts and a d ia ­ cent s kin area, A m . J . A c u p u n ctu re , 1 : 5. BENSO N

27, 1973.

287

7. BOUREAU F., WILLER J. C., DESHAN H. ; L’action de l’acupuncture sur la douleur. Bases physiologiqUes, Nouv. Press Med-, 6 :1871, 1977. 8. BOURNE H. R. : The placebo — a poorly understood and neglected therapeutic agent. Ratinic dry therapy, 5 : 11, 1971. 9. BOSSY J . : La semiologie en M ededne Traditionnelle Chinoise, Meridiens no. 45-46 : 113—148, 1979. 10. BRATU I. : The value of electrical skin resistance in acupuncture, Com., USSM, Bucharest, 1959. 11. BRATU I. : La valeur de la determination de la resistence electrique cutanee dans Vacupuncture, Dtsch. Zschr. Akup., 6 : 11, 1960. 12. BRATU I., STOICESCU C„ PRODESCU V .: W ert der Ermittlung des elektrischen W iderstandes des Hautgewebes bei der Akupunktur, Dtsh. Zschr. Âkup. 9 : 125— 133, 1960. 13. BRATU I., ET A L .; Bioenergetic diagnosis and tha treatment by acupuncture of the sciatic neuralgy, Communic. USSM, Bu­ charest, 1964. 14. BRAUDWEIN A., CORCOS J . ; Cutaneous and transcutaneous electro-acupuncture, Am. J. Acupuncture 4 :161, 1976. 15. BRUNET R., DUFOUR H. N„ PERPERE J. ; Prem iires preuves materielles de la nature electrique de l’energie, Bull. Soc. Acup., 28 : 11, 1959.

18.' BUMPUS J. F. : Effective pain control with electroacupuncture, Am. J. Acupuncture, 3 : 140, 1975. 19. BURR H. : The Fields of Life, New York, 1973.

Ballantine,

20. CHING LIEN KIANG : Diagnostic et traiteriient chinois en pediatrie, Nouv. Rev. Internat. Acup., 2 : 15—22, 1966. 21. COERS C .: Les variations structurelles normalcs et pathologiques de la jonction neuromusculaire, Acta Neur. Psycniatr. Belg., 55: 741, 1955.' 22. COOK N.D. : Yin and Yang in natural systems, Am. J. Acupuncture, 5: 5—14, 1977. 23. CONSTANTIN D. : Reţeaua punctelor şi me­ ridianelor de acupunctură — un sistem bioelectric primar de funcţionare şi de apărare a organismului, al IlI-lea Sim­ pozion naţional de acupunctură, Techirghiol, 1—2 oct. 1982. 24. CRĂCIUN T„ CIURDARIU O. : Treatment of trigeminal neuralgia with electric acupuncture using alternate frequency, Amer. J. Acupuncture, 7 : 251, 1979. 25. DALE R. A. : A new three-phase acupuncture „law“, Am. J. Acupuncture, 10: 325, 1982. 26. DARRAS J. C. : O bjectif: Acupuncture, Trăite d’acupuncture medicale, Tome III, Ed. Darras, Paris, 1982.

16. BRUNET R. : Inlrocluction ă l'etude de l’acupuncture, Bull. Soc. Acup., 37 : 7, 1960.

27. DUMITRESCU I. FL., TINTOIU S. I. : The „phenestration-occlusion“ phenomena, J. Kyoto Pain Controle Inst., 6 : 127, 1971.

17. BROWN M. L„ VLETI G. A., STEMY A. : Acupuncture loci techniques for location, Amer. J, Chinese Med., 211, 67—74, 1974.

28. FROST A. M., CHERTL S. S. : Neuropathologic pathways in acupuncture, Am. J. Acupuncture, 3 : 331—334, 1975.

288

289

29. GUNN C. C. : T yp e IV acupuncture points, A m . J. A cupu n ctu re, 5 : 51—52, 1977. 30. GOUW EI L„ e t a l : A study on the com-

position of affrent fibres at point „zusandi“ in relation to acupuncture analgesia, Z houghua Y ixm e Zuzhi, 61 : 24—28, 1981. 31. H AM EROFF S. R. :

M ic ro tu b u lu s , b io h o lo -

graphy and acupuncture, Am. J. Chin. Med., 2 : 163—170, 1974.

a cu p u n c tu re stim u la tio n in the treatment o f in s o m n ia , Am,

32. HSUEH P. J. : E lectric

J. A cupuncture, 7 : 335, 1979. 33. HYAERINEM J„ KARLSSON M. :

L o w -re -

sistance skin points that may conicide with acupuncture loci, M edical Biology, 55 : 88—94, 1977. 34. IONESCU-TÎRGOVIŞTE C., M ARIN D„ TOMA C„ VÂSILESCU V .; E le c tro -

physiology of the acupuncture p o in ts, Com m unic. USSM B ucharest, 1965.

35. IONESCU-TÎRGOVIŞTE C. ; L a im portancia

diagnostica de la resistividad electrica de los puntos de acupunctura, Rev. A r­ g en tin a

A cup u n ctu ra, 4 : 2, 1967.

36. IONESCU-TIRGOVIŞTE C., CONSTANTIN D„ BRA TU I. : Electrical sk in resistance in diagnosis o f neuroses, Am. J. A cupunc­ ture, 2 : 247, 1974. 37. IONESCU-TIRGOVIŞTE C. : Anatomic

and funcţional particularities of the skin areas used in acupuncture, Am. J . A cu­ p u n ctu re, 3 : 199, 1975.

38. IO NESCU-TIRG OV IŞTE C., PH LEC K -CH IIA YAN, RODICA VIŞINESCU, DANCIU A. :

Acupuncture and electroacupuncture the..rapy in the treatment of hyperlipoproteinemia, Am. J. A cupuncture, 9 : 57, 1981. 290

35. lO N ESCU -TÎRGO VJSTE C„ PH LEC K -CH H A YAN, DANCIU A., B IG U V., CHETA D. : The tre a tm e n t o f p erip h era l p o lyn eu ritis by electroacupuncture, A m . J. A cu­ p u n ctu re, 9 : 303—309, 1981. 40. IO NESCU-TIRG OV IŞTE C„ B A JEN A R U O., ZUGRAVESCU D„ ET A L. : Electrical sk in p o ten tia l o f th e Jin g d istal po in ts in diabetics w ith and w ith o u t clinical neuro p a th y, Am. J. A cu p u n ctu re 12 : 256, 1984. 41. IO NESCU-TIRGOVIŞTE C., B AJEN ARU O., ZUGRAVESCU D„ ANN A., DOROBANŢU E., H ARTRA D. : In flu e n c e o f m ed lin g d ep th and restance betw een acupuncture p o in ts on electrical current resistance, Am. J. A cupuncture, 11 : 231—235, 1983. 42. INYUSH1N T. C. : T ow ard th e stu d y o f electrobiolum iniscence of A c u p u n ctu re po in ts u n d e r n o rm a l conditions a n d w ith the A c tio n o f L aser R adiatioh, P roblem s in B ioenergetics, D om brow sky A., ed. A lm a-A ta, K azakh. USSR, K azakh S tate U nivers,, 64—68* 1969. 43. JACOBS N. B. : N eu ro -stim u la tio n (acupunc­ ture w ith o u t needles) g iven by technicians fo llo w in g fo rm u la books and using higher-pow ered eq u ip m en t, Am. J. A cup u n ctu re, 10 : 353—357, 1982. 44. JO W ER G. W. : Transcutaneous electrical n erve titim ulation (T E N S) in pediatric acupuncture., Am. J. A cupuncture, 10': 359—362, 1982. 43. K AJD OS V. : The A ka b a n e m eth o d as applied to acupuncture, A m . J. A cu­ p u n ctu re, 2 : 266, 1974. 46. KASLOW A. C„ LOW ENCHUSS O. ; Hearing rehabilitation using electroacupuncture 291

without neeclles, Am, J. Acupuncture, 2 : 23, 1974. 47. KELLNER A. : Histologie et function de la peau, Nouv. Rev. Int. Acup., 2: 31, 1967. 48. LAITINEN J. : Acupuncture and transcutaneous electric stimulation in the treat­ m ent of chronic sacrolumbalgia and ischialgia, Am. J. Acupuncture, 4 : 169, 1976. 49. LAFOURT J. L. : A propos de 8 regles, Me­ ridiens, 57—58 : 59—69, 1982. 50. LEE T. law mic Am.

N. : Thalamic Neuron Theory, the of the Five Elements and the RhythMethod of Classical Acupuncture, J. Acupuncture, 9 : 217—226, 1981.

51. LEE D. C„ LEE M. O., CLIFFORD D. H. : Does beta endorphin m odify the sympathomimetic effects of acupuncture during anesthesia in dogs ?, Am. J. Acu­ puncture, 8 : 215, 1980. 52. LOWENSCHUSS O., Electroacupuncture progress and effectiveness, Am. J. Acupunc­ ture, 3 : 347, 1975. 53. LUCIANI R. J . : Direct observation and photography of electroconductive points on human skin, Am. J. Acupuncture, 6 : 311—317, 1978. 54. LUND E .: Bioelectric Fields and Growth, University ol Texas, Austin, Texas, 1947. 55. MAN P. L., NING T. L .: Electroacupuncture and electrostimulation for relief of chro­ nic intractable pain, Am. J. Acupuncture, 11 : 143—147, 1983. 56. MANAKA Y, URQUHART I.A .: Acupuncture, New York, Weatherhill, 1973.

292

57. MANAKA Y. : On certain electrical pheno-

mena for the interpretation of Ch’i in chinese acupuncture, A m . J. Chin. Med., 3 : 71— 75, 1975. 58. MATSUMOTO T„ HAYES M. F. Acupunc­ ture, electric phenomenon of the skin and postvagotony gastrointestinal atony, Am. J. Surg., 125 : 176—180, 1973. 59. MELZAK R„ STILLWELL D. M.,. FOX E.J. : Trigger points and acupuncture points for p a in : Correlations and implications, Pain, 3 : 3—23, 1977. 60. MIN S. Y. : E ffe c t o f e le c tric a c u p u n c tu r e and moxibustion on phagocytic activity of the reticulo-endothelial system of mice, A m . J. Acupuncture, 11 : 237—241, 1983. 61. NAGAYAMA K. ; I. Acupuncture anesthesia. Introduction of the selective w ay of me­ ridian points in needle anesthesis and that of pain relief by electric needle anesthesia w ith „Tokki“ RK 7198, J. Kyoto Pain Controle Inst., 6 : 101, 1973. 62. NAGAYAMA K. : ting meridian in drugless 3. Kyoto Pain 1975.

The significance of seleoints and finding points acupuncture anesthesia, Central Inst. 8 : 74—79,

63. NAGAYAMA K„ GARNEY J. P„ SAWA T. : Application of plate v.s. plate low-freqency electrostimulation for classical acupuncture. Modalily-needle seeting therapy, J. Kyoto Pain Control Inst. 9 : 243, 1976. 64. NAKATANI Y. : Skin electric resistance and Ryodoraku, J. Autonomie Nerve, 6 : 52, 1956.

293

65. NAKATANI Y. : Guide for aplication of Ryodoraku autonomous nerve regulatory therapy, Osaka, 1972. U. : U analgesie par acupuncture, Marseille, 1974.

75. POPA E., IONESCU-TIRGOVIŞTE C., TEODORESCU L. : Fenomenul de electroliză în electroacupunctură,, Communic. USSM Buc. Iunie, 1983.

66 . NGUYEN VAN NGHI, LANZA

67. NIBOYET J. E. H. : La moindre resistance a l’electricitd de surfaces punctiformes et de trajets cutanes concordants avec tes points et meridiens bases de l ’acupuncture, Louis-Jean Lyon, 1963. 68 . NIBOYET J. E. H. : N ouvelles constatations

sur Ies proprietes âlectriques des points chinois, Bull. Soc. Acup., 30 : 7, 1968. 69. NISHIYO K. : A cupuncture and the aufonomons reflexf J. Jap. Acup. and Moxilustion Soc., 29 : 14—21, 1980. 70. OMURA Y. : Some hystorical aspects of acu­ puncture and electric acupuncture research, Acup. Electro-Terap., Research Inst., 1 : 3, 1976. 71. OMURA Y .: Criticai evalualion of the methods of m easurem ents of „tingling threshold", „pain ihreshold“9 and „pain toîerance“ by electrical stim ulation9 Acup. Electro-Terap. Res. Int. J., 2 : 161 1977. 72. PERCUIN R., IONESCU-TÎRGOVIŞTE, et A L : Determ ination of „tinglingu and „pain“ threshold in diabetics w ith and ioithout diabetic neuropathy, Diabetolo­ gia, 211, 1983. 73. PLUMMER J. P. : AnatoM ical ■findings at acupuncture locit Am. J. Chir, Med., 8 : 170—180, 1980. 74. PLUMMER E. W. : Evidence for existence &f acupuncture points, Molein Med. J. Asia, 16 : 19—32, 1980.

294

76. POMERANZ B., CHIN. D. : Nalaxone blockade of acupuncture analgesia; endorphin im plicated, Life Science, 19 : 1757, 1976. 77. PRESTA E., WANG J, HARRISON G. G., BJORNTORP P., HARKER W. H., VAN ITALIA T. B. : M easurement of total body electrical c o n d u c tivity: a neu> m ethod for estim ation of body composition, Am. J. Clin. Nutr., 37 : 735—739, 1983. 78. QIHNA G., JIREN G., YAMEI X., AIZHEU Y., HOUGYING W., S1MIN G. : Prelim inary observations on vascular structure at the acupuncture point (Electrophoretic iinaging point on the robbit’s pinna) by m icroradiography (Abstract), Honghua Yixuie Zazhi, 59 : 476, 478, 1979. 79. QVINT C., IANOVICI P-, POPESCU A., ROSSRER R., RADULESCU P . : Modificări ale pulsului radial şi pulsului revelator după echilibrarea între organ şi m eri­ dian, al III-lea, Simp. Naţ, de Acup, Techirghiol, 1—20 oct. 1982. 80. RAIBULEŢ T., GEORGESCU G., PO­ PESCU I. : D g m eridtans of acupunctrure exist ? A radioactive tracer study of the bladder meridian, Am. J. Acu­ puncture, 9 : 251—256, 1981. 81. RE1CIIMANIS M., MARINO A. A., DECKER R. O. : D C in conductance■variation .at acupuncture loci, Am. J .Acupuncture, , 4 : 69, 1976.

295

82. ROSENBERG M., CURTIS L. and BOUKE D. L. : Transcutaneous electrical n erve stim ulation for relief of posloperatii'e pain, Pain, 5 : 129, 1978. 83. ROSENBLATT S. L. : The electrociervial chciracteristics of acupuncture points, Am. J. Acupuncture, 10 : 131—137, 1982. 84. SANDU L. : Metode şi tehnici de electrostimulare, Chirurgia, 29 : 315, 1980. 85. SAWA J. : The living bocly and electricity, J. Kyoto Pain Control In st, 10 : 229, 1977. 86 . SCHAAR, WRANDER W. : V alidity of K ir-

lian photography relating ţo organ pathology diagnosis and acupuncture, Am. J. Acupuncture, 4 : 252—256, 1976. 87. SCHULDT, H. : Conductance m easurem ents as an indication of environm ental effects, Am. J. Acupuncture, 5 : 67, 1977. 88 . SCHEUBORGER R. M. : Acupuncture

m eridians retain their in dentity after death, Am. J. Acupuncture, 5 : 357—361, 1977.

89. SIN Y. M. : Treatm ent of chronic neck and shoulder pain by electric and thermal acupuncture, Am. J. Acupuncture, 11 : „ 15. 90. SIN Y. M. : Chronic low back pain ireated by electric acupuncture, Am. J. Acu­ puncture, 10 : 363—366, 1982. 91. STEWARD D., THOMPSON J. and OSWALD I. : Acupuncture analgesîa an experim ental investigation, Br. Med. J.» 1 : 67, 1977. 92. STRONG P. : Biophysical Tektronix, Oregon, 1977.

measurements*

93. SYTINSKY 1. A., GALBEBSKAIA L. V., JANTUNEN A. : Physiobiochemical bases of drug dependance treatm ent by

296

electroacupuncture, Am. J .Acupuncture, 9 : 9, 1981. 94. TAN DEPAL et al. : Effect of electrcacupuncture at point Tsusanli on a ctivity of muscle mechanoceptors and afferent fibres in cats, Kexul Tongbao, 25 : 352—355, 1980. <)5. TANY M., MATSUDAIRA K„ SAWATSUGAWA S., MANAKA Y. ; Acupuncture analgesiQ and its application in dental practice, Am. J. Acupuncture, 2 : 287, 1974. 9fî. TANY M., SAWATSUGA S. : N ew developm e n ts : electrom agnetic acupuncture, Am. J. Acupuncture, 3 : 58, 1975. 97. TANY M .: Electrical stim ulation acupuncture therapy, Am. J. Acupuncture, 5 : 315, 1977. 98. THOMAS O. L. : The autochtonous p le x u s: possible acupuncture receptors, Am. J. Acupuncture, 9 : 139—144, 1981. 99. TSEUNG Y. K.f CHEN C. P., Electroacupunc­ ture therapy in the treatm ent of adult diabetes, Am. J. Acupuncture, 9 : 69, 1981. 100. ULLMAN D. : Conceptualizing energetic me­ d ian e ; a beginning, Am. J. Acupuncture, 9 : 261—264, 1981. 101. VAN HASSELT FL. W. VAN 1MMERSEEL and JAS K L IJ N : Kirlian ph otograph : The m yth of bioplasma, Medikon, 3 : 17—19, 1974. 102. VANDERSCHAT L. : Trigger points v$. acu­ puncture points, Am. J. Acupuncture, 4 : 233—238, 1976. 103. VOLL R. : Tvoenty years of electroacupuncture diagnosis in Germ any, Am. J. Acupunc­ ture, 3 : 7 ,1975.

297

104. VOLL R. : Verification of acupuncture by means of electroacupuncture according to Voii, Am. J. Acupuncture, 6 : 5, 1978.

114. ZHU ZONG-YIANG : Research advances in the electrical specificity of meridians and acupuncture points, Am. J. Acu­ puncture, 9 : 203, 1981.

105. VOLL R. : The phenomenon of medicine testing in electroacupuncture according to Voii, Am. J. Acupuncture, 8 : 97, 1980.

115. ZONGLIAN H .: A study on the histologic structure of acupuncture points and types of fibres conveying needling sensation, Chin. Med. J„ 92 : 223—232, 1979.

10r>. WANG XVE-TAI : The origin and developinent of Chinese Acupuncture and Moxibustion, Am. J. Acupuncture, 7: 293—303, 1979. 107. WEI L. Y., HODSON C. : Nerve transmission and acupuncture mechanîsm, Am. J. Acupuncture, 5 : 69—83, 1977. 108. WEN H. L„ CI-IEUNG S.Y.C. : Acupuncture anesthesia in surgery for trigeminal nevralgia, Am. J. Acupuncture, 1 : 105, 1973, 109. WHEN SHEN et al : Relationship between the innervation of human small vessels and channels, vital energy and blood (Abstract), Chin. Acup. & Moxibust. nr. 1 : 34—35, 1981. 110. WING T. W. : Automated approach to m eri­ dian balancing and electroacupuncture instrumentation, Am. J. Acupuncture, 5 : 261, 1977. 111. WOODS W. W. : Relief of localized pain by trcinscutaneous electrostimulation, Am. J. Acupuncture, 3 : 133, 1975. 112. ZHIQIAG Y. et al : Exploration of the re­ lationship between propagated sensation along channels and variation in luminiscence of acupuncture points, J. Tra­ diţional Chinese Med., 21 : 53—56, 1980. 113. ZHU Z. X. : Research aclvances in the elec­ trical specificity of meridians and acu­ puncture points, Am. J. Acupuncture, 9 : 203—216, 1981. 298